Vosganian: Parabola obezului ciung

Imaginati-va urmatoarea scena: o persoana cu exces de greutate merge la doctor. Urmasul lui Hippocrate il consulta si clatina din capa dojana: trebuie rapid sa scazi in greutate. Obezul il priveste, disperat. Ideea ca va trebui sa tina dieta si sa faca gimnastica il ingrozeste atat de tare incat, pentru a cantari mai putin, prefera mai degraba sa-si taie o mana decat omletele de la micul dejun. Asadar, obezul ciung se reintoarce la doctor care il reaseaza pe cantar si compara greutatea cu cea de data trecuta. Bravo, ii spune, ai scazut serios in greutate, esti pe drumul cel bun! Obezul pleaca plin de speranta, mai ales ca mai are o mana si doua picioare la care poate apela intr-o situatie la fel de disperata. Cu cat e mai sanatos un obez ciung decat acelasi obez cu ambele maini, ramane ca dumneavoastra sa judecati.

Reforma noastra seamana leit cu parabola obezului ciung. Nu tu dieta ori aparate de gimnastica. Taiem salariile cu 25%. Scadem, in plus, veniturile reale ale bugetarilor si pensionarilor, datorita inflatiei. Taiem al treisprezecelea salariu si primele de vacanta. Trecem spitalele la administratiile locale, fara nici o finantare. Nu mai platim profesorilor cu lunile diurna de deplasare pentru mediul rural. Lasam de izbeliste bolile cornice si pe purtatorii lor. Iar bolnavii ceilalti n-au decat sa-si aduca vata, spirtul si aspirinele de acasa, daca trebuie sa stea la spital. Scadem si investitiile la jumatate. Dam salariati afara. Amanam plata datoriilor catre firme. Etc.Etc. Apoi vine Moody’s si se uita la cantarul pe care sta statul roman ciung. Foarte bine, zice, da-i inainte.

Se pare ca nici FMI, nici agentiile de risc nu sunt deloc ingrijorate de ceea ce se taie. Ceea ce se taie, se desfiinteaza, se anuleaza , se da afara, e bun facut, in fond nu e pe spinarea lor, ci pe a romanilor. Cu cat obligatiile statului fata de proprii cetateni sunt mai mici, daca nu chiar neglijate, cu atat Guvernul acelui stat e mai demn de lauda. Chiar daca saracia creste si datoriile asisderea.

Realitatea despre care vom vorbi intr-un comentariu viitor e ca Romania anului 2011 este mult mai putin pregatita decat Romania anului 2008 sa faca fata unei crize in launtrul Uniunii Europene. Obezul despre care vorbeam in parabola nu e, de fapt, deloc obez iar intentia de a se betegi in numele asa-zisei reformei nu i-a apartinut catusi de putin.

sursa: Varujan Vosganian

 

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: