E. Vijulie: Ce se ascunde în spatele Mişcării Populare

Într-un interviu acordat Europa FM, prim-vicepeşedintele PDL Roberta Anastase a spus că în acest moment nu este clar dacă sigla PDL va apărea pe buletinele de vot la alegerile din 2012. “Vom decide la momentul respectiv în ce formulă se va candida la momentul alegerilor”,  a declarat ea, pledând în continuare pentru “o mişcare de dreapta”.

Sebastian Lăzăroiu, campionul publicităţii pentru “Mişcarea Populară” şi-a pierdut funcţia din Guvern pentru că a vorbit prea mult, prea apăsat şi prea devreme pe acelaşi subiect. Partidul, cu nenumăratele lui ramuri, multe rămase ne-numărate la congresul din mai, nu este încă pregătit să se supună ordinului că trebuie să se dizolve într-o formaţiune cu nume şi şefi noi.

Dar stratagema din spatele proiectului a supravieţuit revocării lui Sebastian Lăzăroiu de la Ministerul Muncii.

“Noi vorbim în acest moment de o mişcare pe care PDL o poate iniţia, dar această decizie încă nu a fost luată. Eu, personal, susţin această idee, nu ştiu însă dacă această idee este împărtăţită de o majoritate din Partidul Democrat Liberal”, a insistat Roberta Anastase în interviul de la Europa FM. “Ar fi poate foarte bine” dacă în partid s-ar discuta despre “oportunitatea sau nu a unui astfel de proiect”, a recomandat ea colegilor.

La rândul său, europarlamentarul Cristian Preda deplânge logica guvernamentală “rigidă” care l-ar fi obligat pe Emil Boc să-l sancţioneze atât de drastic pe Sebastian Lăzăroiu,  “el părea să fie strategul, ceea ce i-a deranjat şi pe alţii din partid”.

Ministrul Teodor Baconski, cel care a devenit prim-vicepreşedinte al PDL în acelaşi timp cu Roberta Anastase,  îi ia însă apărarea lui Sebastian Lăzăroiu mult mai direct. În viziunea sa, acest “tata Omida” al politicii româneşti, cum îl batjocorise într-o declaraţie post-factum Radu Berceanu, este  de fapt “un om de valoare” . “Nu sunt de acord cu declaraţiile prea tranşante ale domnului Radu Berceanu (…). Cred că unitatea de monolit aparţine altor epoci şi socotesc că domnul Sebastian Lăzăroiu este un om de valoare, că avem nevoie de aliaţi de dreapta şi în afara PDL şi că proiectul la care domnia sa se angajase este cât se poate de util”, a declarat Teodor Baconschi într-un interviu la RFI.

Dar de ce este proiectul “Mişcarea Populară” atât de important pentru PDL? De ce este atât de “util”? Pentru că e menit să trateze toate cele trei mari probleme cu care se confruntă PDL, şi anume:

1. PDL va pierde alegerile. O ştie şi PDL, o ştie şi opoziţia (spre paguba ei). Această evoluţie ţine atât de logica politică, dar şi de logica democratică. Prin definiţie, guvernarea erodează, iar scăderea încrederii publicului este cu atât mai abruptă atunci când ţara, oricare ar fi ea, traversează o perioadă de criză economică. Şi ţine de logica pluralismului şi a societăţii democratice ca în momentul în care alegătorii sunt nemulţumiţi, ei să poată instala prin vot un alt Guvern.

2. PDL este un partid izolat. Că va obţine 10% din voturi, 20% din voturi, sau graţie diverselor manevre, se va plasa aproape de scorul din 2008, adică 32%, PDL tot va avea nevoie de aliaţi ca să rămână la guvernare. Iar UNPR şi UDMR nu vor mai fi de ajuns. Oricâtă publicitate şi-ar face, Gabriel Oprea nu va ajunge niciodată o personalitate carismatică, iar UDMR este ameninţat de concurenţa Partidului Popular Maghiar al lui Laslo Tokes.

3. Reducerea numărului de parlamentari va strâmtora şi mai tare marja de manevră a liderilor PDL. Deputaţii şi senatorii PDL vor fi mai puţini şi ca urmare a aplicării noilor reguli. Ecuaţia tensionează la maxim partidul, partid dominat în prezent la nivel formal de o serie de nou-veniţi extrem de ambiţioşi, pentru care opoziţia nu este o alternativă.

Dacă pe buletinul de vot nu va mai exista numele de PDL, sau numele de UNPR, şansele pentru politicienii marcanţi din aceste partide, de a se regăsi măcar în Parlament, dacă nu şi în Guvern, cresc. Sub numele de “Mişcarea Populară” alegătorii nu îl vor vota pe antipaticul de Boc, ci vor vota reformatori şi politicieni tineri şi eficienţi precum Elena Udrea, Roberta Anastase, Daniel Funeriu sau intelectuali fini precum Teodor Baconschi şi Cristian Preda. Iar la adăpostul unor astfel e nume “proaspete” vor câştiga voturi şi alţii.

Dacă pe buletinul de vot nu va mai exista numele de PDL, eventualii transfugi din PSD sau PNL vor avea o sarcină mai uşoară în a-şi explica gestul. Un fost reprezentant al USL poate explica mai uşor că s-a alăturat Mişcării Populare decât că s-a alăturat “partidului portocaliu” al lui Traian Băsescu. Or, după vestea că Dinu Patriciu s-a împăcat cu Traian Băsescu, fapt confirmat pe deplin de politica editorială a ziarului Adevărul din ultima vreme, vin veşti pe cele mai diverse canale despre tentativele de apropiere faţă de liberali. Unele sunt publice, precum expresia “adevăraţii liberali trebuie să facă parte din mişcarea de coagulare a dreptei”, altele subterane.

Cea de-a treia problemă – cea a concurenţei din interiorul PDL pentru posturile puţine din guvernarea viitoare – a creat însă cele mai mari bătăi de cap. Interesele pragmatice ale gărzii vechi, care s-a văzut înlocuită de noile vedete ale partidului,  sunt cele l-au debarcat pe Sebastian Lăzăroiu din Guvern, “tata Omida” al Mişcării Populare.Iar episoade cu scântei precum cel cu ministrul Muncii s-ar putea să mai apară.

Deocamdată însă Traian Băsescu aşteaptă ca doza de “Mişcare Populară” deja administrată să îşi facă efectul. Nu a protestat la revocarea pupilului Lăzăroiu. Iar rezultatele sunt deja vizibile. Radu Berceanu însuşi a început să vorbească despre nevoia unei alianţe. În plus,  şi Palatul Cotroceni are nevoie de o alianţă. Nu s-a deranjat degeaba Ioana Băsescu atunci când a înregistrat “Mişcarea Populară” la OSIM. Fapt confirmat de Hotnews.

sursa: VoxPublica

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: