D.P. Aligica: Un nou partid, o noua miscare: Ce lipseste. Unde e blocajul

Se vorbeste mult si la noi despre un nou partid, despre o noua miscare politica. Se pare ca azi in lume e un moment favorabil aparitiei unor noi miscari politice sau sociale. Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau. Incep sa se extinda reactiile impotriva clasei politice occidentale. Devenita o clasa de specialisti in manipularea banilor extrasi de la platitorii de impozite pentru a cumpara voturi de la asistatii sociali (tot mai numerosi si obraznici) ea se afla acum in defensiva. Nu mai e vorba doar de Tea Party in America. Pana si in Grecia incepe sa se faca simtita trezirea la viata si revolta constiintei platitorului de impozite. Spune asta chiar Spiegel.

Cum stau lucrurile la noi? Momentan destul de slab. Avem doar un inceput de discutie publica. Foarte slaba. In rest, nimic. Miscarea de protest la adresa elitei politice, atat cata este, este nefocalizata. Ii lispeste componenta interesului material personal si a constiintei economice aferente. Constiinta platitorilor de impozite, a paturilor sociale productive si active, nu s-a trezit inca la viata. In absenta ei, nici nu se poate pune problema unei noi forte politice de tip Tea Party sau unei revolutii interne si reinoirii in vreunul dintre partidele politice existente. Si nu exista alte idei-forta la ora actuala. Singura idee alternativa, cea nationala, pare obosita si lipsita de suficienta tractiune. Intre cei doi piloni ai unei miscari social-politice de succes, identitatea si interesul material, acum este ora celui din urma.

Dat fiind faptul ca in cazul nostru, romanesc, nu avem o manifestare de forta a constiintei intereselor economice ale platitorului de impozite si a aliatilor sai, nu avem prea mare lucru de discutat. Putem discuta doar inceputul firav de dezbatere publica. Discutandu-l poate-poate vom reusi sa vedem in ce mentalitati, atitudini si artificii retorice sunt blocate lucrurile…Poate…

Cineva trebuie sa plateasca

Si la noi, in Romania, odata cu criza economica, lucrurile au fost spuse raspicat: Este imposibil -atat logic cat si economic- ca toata lumea sa aiba dreptul la ceva (fie ca e hrana, fie ca e asistenta medicala) “gratuit”. Cineva trebuie sa plateasca. Un stat a carui economie e organizata in jurul acestui principiu de “gratuitate” nu e fezabil. Punct. Pe termen lung nu are cum functiona. Punct. Nimeni nu poate spune altfel decat metaforic ca are un drept natural la trei mese pe zi, incaltari, imbracaminte si asistenta medicala gratuite.

Iar ca daca cineva spune ca are un drept constitutional la cele de mai sus, asta nu inseamna nimic, e zero, atat timp cat nu exista resursele economice necesare. Daca nu sunt suficienti pantofi produsi, de unde sa dai?! Poti scrie in constitutie ca fiecare cetatean are dreptul la orice pe gratis. Acel “orice” trebuie insa sa fie produs sau prestat de cineva. De cine? Cat va costa? Cine va plati pentru productia lui, daca in constitutie sau in lista de “drepturi naturale ale omului” scrie ca beneficiarul nu plateste?!

Pe scurt, s-a pus in sfarsit si la noi degetul pe rana: Cand toti suntem indreptatiti la o serie de bunuri si servicii gratuite, cine plateste pentru ele? Cand totul este asigurat “gratuit” pentru toti, cine plateste totusi pentru toate cele oferite de stat? Ne intereseaza raspunsul la intrebarea asta, sau nu?

Nu prea ne intereseaza

Din primele reactii publice am constatat ca nu prea ne intereseaza. Din contra. O replica tipica este urmatoarea:

“Lasati-ma domnilor in pace cu teoriile astea inumane. Nu stiu si nu ma intereseaza. Pe mine ma intereseaza sa fiu protejat. Ce se intampla in cazul in care raman fara serviciu? Cum ma intretin la pensionare? Ce se intampla daca devin invalid? Ce se intampla daca nu gasesc un loc de munca? Sa rezolve Statul. Sistemul trebuie sa resolve totul. De aia e sistem.”

Iata o reactie comuna si pana la un punct, de inteles. O reactie auzita pe mii si mii de voci revoltate de “politica de austeritate”, de critica “statului social”. Un sentiment national iritat si difuz ce s-a ridicat spre ceruri, purtat de sute si sute de emisiuni si articulat energic de numeroase voci mass media. Adica de formatorii de opinie ai neamului.

E o reactie ce merita insa la randul sau o reactie. Si reactia asta nu a mai venit. De ce? De ce nu ne-am dovedit capabili sa presam pe agenda publica discutarea unei probleme cruciale pentru viitorul econoimic si politic al tarii? O intrebare importanta. Nu e insa momentul sa speculam privind raspunsul la ea. Sa facem insa altceva.

Sa-i provocam la o dezbatere pe sustinatorii status-qvo-ului, pe amicii, ideologii si abonatii “statului social”. O facem in ideea ca poate-poate in felul acesta vom resui sa deblocam discutia publica. Ca poate-poate vom reusi sa ducem premisele discutiei generate de masurile cerute de criza macar pana la consecintele lor logice, daca nu pana la cele practice.

Problemele de tip A si probleme de tip B

Sa incepem prin a explica ca nimeni nu a spus niciodata ca nu trebuie sa ne preocupe si probleme de tipul celor aduse in discutie de concetateanul nostru mai sus citat si transformate in propaganda pura de formatori de opinie si politiceni iresponsabili. Sa numim toate aceste probleme si altele ca ele, probleme de tipul B.

Sigur ca trebuie sa ne preocupe problemele de tipul B. E absurd sa spui altfel.

Trebuie totusi sa ne punem si problema cealalta. Indiferent de “sistem”, cineva plateste pentru cei ce primesc lucruri “gratuite” si “ajutoare” care vin in intampinarea problemelor de tip B. Si asa ajungem la o serie de intrebari ce suna a intrebari retorice dar nu sunt. Intrebari:

• Au si cei ce muncesc, fiind finantatorii acestor lucruri “gratuite” si a acestor “ajutoare”, dreptul de a fi intrebati in ce masura vor sa o faca? Daca pot? Cat pot?
• Avem dreptul sa ne intrebam ce ne facem daca acesti platitori nu mai vor sau nu mai pot sa acopere costurile?
• Sau care sunt consecintele cresterii acestor costuri asupra modului in care acesti platitori de impozite si taxe isi castiga existenta? Dar consecintele asupra intregii economii nationale? Dar asupra bugetului de stat?

Sa explicam ca numim aceaste probleme, probleme de tip A. Sa ne intoarcem acum si sa-i spunem direct si in fata compatriotului nostru preocupat de problemele de tip B urmatoarele:

Raspuns compatriotului cu mentalitate de asistat social

E posibil ca pe dumneavoastra, sa nu va intereseaze decat sanatatea dumneavoasta, pensionarea dumneavoasta, familia dumneavoasta, batranetea dumneavoasta, ajutorul dumneavoasta social si sa vreti, sa asteptati, sa cereti, ca “sistemul” sa va satisfaca cerintele. “Sistemul” insa are logica lui care functioneaza independent de problemele si strategiile dumneavoasta personale de viata. El functioneaza prin agregare strategiilor de viata ale tuturor cetatenilor sai. Asta e. Va place sau nu, asa e facuta realitatea economica.

Daca nu discutam tot timpul decat de problemele dumneavoasta, de tip B si niciodata despre cele ale “sistemului” e destul de probabil ca problemele de tip B se vor agrava, nu se vor rezolva. Conditia rezolvarii problemelor de tip B este rezolvarea problemelor de tip A. E posibil ca ele sa nu va intereseze. Dar aceste probleme trebuie rezolvate, fie ca va interesaza sau nu, pe dumneavoasta si pe jurnalistii, politicienii si sindicalistii care va plang pe umar. Altfel tot sistemul colapseaza, cu jurnalisti cu tot. Si cu patronii lor cu tot.

Or nu poti sa discuti problemele “sistemului” daca nu discuti problemele celor ce “platesc” prin munca lor pentru a tine in viata acest “sistem” si implicit pe cei in nevoie de “ajutor social”. Nu va intereseaza sa vorbim din cand in cand si despre ei?

Nu vreti sa vorbim si despre cei ce in sectorul privat sau public fac efortul de a produce ceva tangibil sau intangibil, material sau intelectual care e considerat de alti semeni ceva demn de a fi remunerat? Nu vreti sa vorbim despre partea de remuneratia pe care acesti oameni au obligatia sa o cedeze pentru a veni in intampinarea drepturilor pe care le clamati. Cat de mare? In ce conditii? Pentru ce?Vreti sa vorbim tot timpul numai despre dv si problemele dv? De ce nu accceptati sa vorbim din cand in cand si de ale lor?

Stiti care e ironia? Ironia e ca fiecare dintre noi e in viata sa si contributor si beneficiar al “sistemului”. Suntem in mod normal confuntati in viata si cu probleme de tip A si cu problem de tip B. Din aceasta cauza probabil ca ar fi normal ca fiecare din noi sa incerce sa gandeasca lucrurile din ambele perspective. Iata insa ca sunt multi carora le e imposibil sa se imagineze in pozitia de contributor. Unica perspectiva in care se vad e cea de beneficiar. Cea de asistat.

Intrebarea cheie este deci: Vi se pare normala o societate in care majoritatea cetatenilor e incapabila sa se imagineze altfel decat in calitatea de beneficiari ai ajutoarelor si “drepturilor” date de stat?

Si stiti care e culmea? Culmea e ca probabil nici dupa cele spuse mai sus nu vedeti ca interesele dumneavoastra, asa cum sunt ele concentrate doar pe problemele de tip B, sunt servite mai bine de cei ce se concentreaza pe cele de tip A.

De ce? Nu numai pentru ca ei, prin eforturile lor, creaza resursele din care se hraneste “sistemul” ci si pentru ca doar vigilenta lor poate asigura ca “sistemul” va fi cat de cat functional. De pilda, ca veti primi ajutoare sociale atunci cand aveti nevoie cu adevarat de ele si ca cei ce nu ar fi indreptatiti sa le primeasca, nu vor avea acces la ce va este rezervat. Pe scurt ca “sistemul” nu se va intra in incapacitate si va colapsa si ca dumneavoastra nu veti ramane in aer cu toate problemele de tip B in brate.

Acum, ca am formulat toata povestea in singurii termeni pe care ii puteti intelege, anume aceia ai interesului dumneavoasta personal si imediat, definit in cei mai restransi si materiali termeni cu putinta, va e mai clar care e miza acestei intregi discutii?!

Ma opresc aici. Astept o reactie, o replica, o punere la punct. Poate raspunsul meu, dat mai sus, e incorect. Sa discutam totusi. Doar asa clarificam lucrurile.

sursa: Contributors

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: