D. Mihalache: Democrația ieftină și de fațadă

Proaspăt sărit în barca UNPR, deputatul Tudor Ciuhodaru, poreclit și „perfuzel” (pentru cei care nu-l cunosc este acel domn care apare mai toată ziua la televizor cu stetoscopul de gât și care se visează primar al Iașiului), a depus o inițiativă legislativă cel puțin ciudată. Anume ca jumătate dintre consilierii locali sau județeni să provină automat din partidul primarului sau președintelui consiliului județean ales. Practic reinventăm sistemul de primă majoritară, care a funcționat în perioada interbelică în ceea ce privește Parlamentul. N-aș fi acordat multă atenție acestei inițiative, fiind relativ obișnuit cu excentricitățile lui Ciuhodaru. Știu însă că ideea se discută de ceva vreme în cercurile puterii, ceea ce mă face să cred că nu e vorba de o întâmplare, ci de un calcul girat chiar de PD.

Deci după alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, după nenorocirea votului uninominal din 2008, după baronizarea județelor prin sistemul electoral, s-ar putea acum să avem și primă majoritară în consiliile locale și județene. Bănui că încă la parlament băieții nu s-au gândit, pentru că, nu-i așa, mecanismul ar putea juca în defavoarea lor. Iar domnul Băsescu nu le-ar mai putea spune că indiferent cine câștigă alegerile, tot el va numi guvernul. Apropo, înțeleg că pentru alegerile legislative se pregătește o nouă invenție românească. Anume votul majoritar cu „lucky loser”. În traducere, o parte din mandate vor fi atribuite celor ieșiți pe locurile doi și trei, pe lângă cei care au câștigat colegiile, pentru a respecta proporționalitatea opțiunilor politice exprimate la vot. Și asta doar pentru că tuturor partidelor, de la stânga la dreapta, le e frică să spună deschis că vor de fapt, în diferite proporții, și un vot pe listă. Toți știu că trecerea la uninominal a fost o prostie, toți știu că Parlamentul actual este probabil cel mai slab din istoria postdecembristă a României, însă teama de a merge împotriva populismului deșănțat e mult prea mare. Nimănui nu-i convine, nu-i așa, să fie denumit „listac”. E ceva de rușine.

Oricum, tabloul modificărilor propuse este halucinant. N-am mai adăugat aici alte elemente precum comasarea alegerilor sau votul prin corespondență. Nu voi analiza acum fiecare modificare în parte. Poate altă dată. Justificările pentru care există însă asemenea propuneri, dincolo de calcule conjuncturale, trimit la o periculoasă cultură a autoritarismului, care se instalează discret, dar din ce în ce mai solid în societatea românească. Preocupările sunt, în general, de a „simplifica”, „eficientiza” și nu de a construi instituții democratice coerente, supuse unui control reciproc. De ce s-ar vrea, de pildă, un sistem de primă majoritară în consiliile locale? Idee care cred că ar surâde și unor reprezentanți ai actualei opoziții. Păi se spune că astfel primarul ar putea lucra mai ușor cu consiliul, de parcă acel consiliu ar trebui să fie o „mașină de vot” și nu un for reprezentativ, care să cenzureze la rigoare excesele primarului. Alegerea primarilor dintr-un singur tur, temă la care nici opoziția, cu excepția notabilă a PNL, n-a făcut mare scandal, pentru că avea și ea „amatorii” ei, este justificată de susținătorii ei din perspectiva economiilor, deși creează un deficit foarte serios de democrație și reprezentativitate. Și la comasarea alegerilor vorbim tot de economii bugetare, deși ele în termeni absoluți (30 de milioane de euro) sunt egale cu banii pe care ministrul Elena Udrea îi împarte într-o săptămână la diferiți clienți locali. Dacă doamna Udrea și-ar lua un mic concediu și n-ar mai face deplasări prin teritoriu, am avea o cale de economisire mai simplă.

Filosofia dominantă, pe care nimeni n-o discută la modul serios, este aceea a unei democrații cât mai ieftine și de fațadă. Nu instituțiile, ci „tătucul” e de bază. Dacă tătucul e primar, să facă ce vrea în localitatea respectivă. Dacă e baron județean, să aibă mână cât mai liberă. Unui „tătuc” președinte, nu-i trebuie parlament. Să fie băieții cât mai puțini și să funcționeze ca „mașină de vot”. Că oricum guvernul îl numește el, „tătăcul” și îl demite tot el, nu Parlamentul.

Au început să se acumuleze în opinia publică tot felul de percepții care n-au nicio legătură cu democrația, ci mai degrabă cu autoritarismul. Ce înseamnă să judeci parlamentul sau un parlamentar în termeni de „eficiență”? Adică ar trebui să fie o instituție care adoptă legi „pe bandă rulantă”? Despre funcția de control a Parlamentului, ca și despre funcția sa de for de dezbatere politică nu mai discută nimeni. La demonizarea Parlamentului ca principală instituție a democrației, contribuie și unele televiziuni, care săptămânal servesc publicului câte o porție de argumente menite să-i alimenteze nemulțumirea: ori că mașinile sunt prea scumpe, ori că mâncarea este prea ieftină, ori că nu știu ce amețit a fost într-o deplasare inutilă în străinătate.

Faptul că opinia publică este aproape anesteziată în raport cu tentațiile autoritariste ni-l arată lipsa de reacție față de declarația incalificabilă a Robertei Anastase din această săptămână. Invitată să comenteze posibilitatea ca opoziția să-și dea demisia din forul legislativ, Roberta Anastase a răspuns că astfel s-ar realiza reducerea numărului de parlamentari. Băieții aceștia chiar așa gândesc! Că o țară poate funcționa și fără opoziție! Doar e mai „eficient”, nu-i așa?

sursa: Dan Mihalache

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: