Transcrierea emisiunii „Ultimul cuvant”, invitat presedintele PNL Crin Antonescu. 24.10.2011

Ion Cristoiu: Bună seara, stimaţi telespectatori, la o nouă ediţie a emisiunii „Ultimul cuvânt”. În aceste zile se întâmplă lucruri destul de importante – de la criza „zonei euro” până la mesajul pe care-l va citi Maiestatea Sa în Parlament. Am zis să mă adresez şi domnului Crin Antonescu, să discut despre aceste evenimente. Domnul Crin Antonescu este şi un istoric distins, l-am remarcat într-o emisiune mai pe vremuri şi un gânditor, să spun aşa. Domnule Crin Antonescu, deci să începem cu un eveniment care se va petrece mâine. Maiestatea Sa prezintă un mesaj în Parlament. Mă rog, dincolo de bla-bla-ul gazetăresc, moment emoţionant, 64 de ani de când n-a mai vorbit în Parlament, vă întreb care este semnificaţia politică? Ce spune analistul politic Crin Antonescu despre acest…? Cum aţi comenta ca analist politic?

Crin Antonescu: Domnule Cristoiu, bună seara. Eu, încă o dată protestez, nu e deloc formal, nu istoric, sunt doar absolvent de istorie şi pasionat de istorie. Cu atât mai puţin analist politic, nu sunt analist politic. Momentul este emoţionant pentru că, aşa ca oameni pasionaţi de istorie, sigur că avem mai rar ocazia de a vedea la intervale atât de lungi de timp personaje istorice în viaţă, în carne şi oase, apărând fie şi meteoric într-un astfel de moment în viaţa noastră. Regele Mihai este, indiferent cum i-am evalua prestaţia regală, un personaj istoric, fără nici un fel de îndoială. El este recunoscut ca atare de toată Europa şi numai şi faptul că, iată, a dat Dumnezeu de a beneficiat de o longevitate, ca vârstă, semnificativă şi că poate după 64 de ani – exact cum spuneţi – să se adreseze din nou Parlamentului e un lucru şi istoric şi emoţionant. Acuma, ce va spune regele, sigur…

Ion Cristoiu: Nu, vă întrebam dacă, sigur, dacă…

Crin Antonescu: Semnificaţia politică pentru noi, cei care am solicitat acest lucru, a fost aceea a încercării de a intra măcar cu acest prilej într-o normalitate. Nu există nici un gând ascuns sau nici un plan în spate, cum s-a speculat la un moment dat – sigur, nu prostiile cu faptul că, mă rog, s-ar urmări reinstaurarea monarhiei – dar nici măcar un efect electoral. Pentru că, e părerea mea foarte sinceră, poate greşesc, nu cred că cineva, nici noi cei care am solicitat acest lucru şi, mă rog, vom merge mâine acolo foarte mulţumiţi că el este posibil, nici cei care s-au opus sau nu vor fi prezenţi acolo, nu putem pierde sau câştiga din asta electoral – cel puţin în peisajul actual al României.

Ion Cristoiu: Adică, ce semnal se dă naţiunii române? Repet, dincolo de momentul emoţionant, ce semnal? De normalitate, aţi spus. Mai e şi un alt semnal care se dă prin această prezenţă a regelui sau a personajului istoric în Parlament? Vor învăţa românii mai multă istorie, vor considera că România a intrat în normalitate?

Crin Antonescu: Nu ştiu dacă vor învăţa mai multă istorie. Eu cred că, pe de o parte, Parlamentul ca instituţie va spori, dacă vreţi, nu într-o credibilitate imediată, dar după 20 de ani de încercări de a se legitima sau relegitima ca instituţie democratică. Eu cred că acesta va fi un moment în care va câştiga din punctul ăsta de vedere. Cred că totuşi discuţia publică din jurul acestui eveniment, acestui episod, e de natură să îi facă pe mulţi dintre concetăţenii noştri să se gândească la propria noastră istorie, la faptul că există o istorie mai lungă, pe care o purtăm totuşi cu noi – pentru că în paranteză fie spus, noi am suferit foarte mult din împrejurări istorice de acest ciclu de spălări de memorie, să o tot luăm de la capăt. În fond, o spun ca un anticomunist şi ca un om căruia nu e deloc – dar deloc – dor, în ciuda vicisitudinilor actuale, de vechiul regim. Noi n-am procedat sănătos nici în raport cu memoria noastră recentă, memorie din timpul comunismului, când am încercat să scăpăm de tot, când am încercat să credem că putem să pornim de la zero fără nici un fel de continuitate sau fără nici un fel de vinovăţie.

Ion Cristoiu: Am înţeles că această iniţiativă a – sigur, al cărui purtător a fost domnul Călin Popescu Tăriceanu – este a PNL. E asumată de partid?

Crin Antonescu: E a PNL.

Ion Cristoiu: Dânsul v-a propus?

Crin Antonescu: Nu, e a PNL.

Ion Cristoiu: Adică e o decizia a dumneavoastră şi l-aţi mandat pe domnul Crin Antonescu? Sau domnul Crin Antonescu…?

Crin Antonescu: E o decizia a PNL şi domnul Tăriceanu, împreună cu domnul Haşotti, în calitatea lor de lideri ai grupurilor parlamentare, în Birourile Permanente a făcut această propunere.

Ion Cristoiu: E foarte importantă precizarea asta şi pentru istorie, pentru că se înţelegea că a fost iniţiativa a doi domni care…

Crin Antonescu: Este, este. Pe de altă parte, nu vă ascund faptul că pe mine unul mă bucură, fără un anume tip de satisfacţie, care nu e nici asta electorală, mă bucură faptul că, de pildă, PSD, a cărui, mă rog, istorie din anii ’90 o cunoaştem foarte bine, a acţionat foarte normal în raport cu acest episod, fără a-şi clinti, presupun, convingerile ferm şi unanim în partidul lor republican. Şi, de asemenea, mă bucură faptul că, până la urmă, dacă mâine această şedinţă festivă va avea loc, asta se întâmplă pentru că din rândurile majorităţii, iată chiar cei de la UDMR şi de la minorităţi, au socotit că totuşi e normal ceea ce propunem noi.

Ion Cristoiu: Şi o ultimă întrebare ca lider politic, sigur o asemenea şedinţă trebuie să aibă un protocol fără fisură, vă temeţi de ceva care va scârţâi, de ceva nepotrivit pentru acest moment?

Crin Antonescu: Eu cred că nu se va întâmpla ceva de genul, mă rog, tulburărilor…

Ion Cristoiu: Care să ajungă pe prima pagină a tabloidelor.

Crin Antonescu:… tulburărilor produse în sală atunci când a venit preşedintele şi a citit raportul, a oficiat, ca să spun aşa, condamnarea comunismului. Sper să nu se întâmple aşa ceva. Probabil că asemenea episoade, destul de jenante, de genul absenţei doamnei Roberta Anastase, sub pretexte facile, vor fi trecute cu vederea şi până la urmă probabil că şi din Partidul Democrat unii vor veni, unii nu vor veni, până la urmă nu este obligatoriu, cred că totul va decurge în limite civilizate şi normale.

Ion Cristoiu: Am asistat în aceste zile la o întreagă agitaţie a domnului preşedinte Traian Băsescu – dimineaţă a fost o întâlnire cu unii membri ai Guvernului – a ţinut trei discursuri înainte de a pleca, adică cu ocazia acestui Consiliu. Spuneţi-mi tonul – semnalul pe care încearcă să-l dea preşedintele este cel de îngrijorare – credeţi că este un semnal real sau e o manevră electorală, în stilul domniei sale, cum spuneaţi dumneavoastră într-un interviu foarte bun din „Gazeta de Sud”?

Crin Antonescu: Eu nu exclud ipoteza ca în continuare preşedintele să rămână cantonat în jocul electoral. Pe de altă parte însă, motive de îngrijorare există şi dacă îngrijorarea e reală, e cu atât mai bine.

Ion Cristoiu: Dar dumneavoastră credeţi că e reală sau nu? Dumneavoastră aţi fi îngrijorat în locul preşedintelui României?

Crin Antonescu: Sunt îngrijorat şi fără să fiu preşedintele României.

Ion Cristoiu: Normal.

Crin Antonescu: Păi, n-am Guvern, în primul rând, domnule Cristoiu. Sunt împrejurări foarte grele, ştim bine cu toţii, aţi discutat şi dumneavoastră, jurnaliştii, mă rog, poate nu suficient, dar oricum, ceva-ceva s-a discutat. În Europa, asta a noastră – pe care noi o socoteam şi eu speram un liman de linişte, de stabilitate, de prosperitate – este criză şi cred că e foarte evident pentru toată lumea că nu-i doar o criză economică. Scenele recente dintre preşedintele Franţei şi premierul Marii Britanii, tensiunile care răzbat deja, războiul ăsta mocnit, incertitudinile care se acumulează, toate astea ne dau toate motivele să fim îngrijoraţi. Iar în asemenea împrejurări eu n-am Guvern în România. Până la urmă, din toate mişcările din aceste zile, dar nu numai, dar în aceste zile pare mai evident decât oricând, ale preşedintelui Băsescu, rezultă chiar acest lucru, că domnia sa încearcă dă ţină locul unui guvern, unui guvern care este prefect absent. Iată, astăzi, preşedintele, venit de la Bruxelles cu noutăţi, noutăţi îngrijorătoare, cheamă primul-ministru, încă vreo câţiva miniştri cu atribuţii economice în principal, nu ştiu exact care, guvernatorul, iese tot preşedintele, discursul e perfect de prim-ministru. Primul-ministru nu există şi lucrul ăsta e de natură să ne îngrijoreze.

Ion Cristoiu: Dar aceasta, cum o explicaţi dumneavoastră? Prin o trăsătură a personalităţii lui Traian Băsescu de a se impune el sau practic noi nu avem guvern?

Crin Antonescu: Păi, eu cred că domnul Băsescu, profitând de împrejurări…

Ion Cristoiu: Că n-avem guvern.

Crin Antonescu: De împrejurări politice specifice, pe care le cunoaştem, cele de la sfârşitul anului 2009, şi forţând, în opinia mea cel puţin, în câteva locuri spiritul Constituţiei, şi-a constituit un asemenea guvern, încât să fie prim-ministru. Şi noi am ajuns în situaţia în care putem să discutăm opera de prim-ministru a lui Traian Băsescu, dar atunci n-avem preşedinte. Or, dacă rege n-avem, preşedinte n-avem, iar nu-i bine! Sigur, pe de altă parte, că acest discurs în care din când în când domnul Băsescu vine şi spune ce-ar mai trebui să facă guvernul, fără a spune până la capăt ce nu face sau ce face prost guvernul, nici el nu-i un discurs cinstit şi, mai ales, nu-i un discurs care poate să mai aducă vreun beneficiu. La un moment dat, chiar preşedintele vorbea astăzi despre faptul că ar fi nevoie şi de un ministru de Finanţe din când în când – vorbea deja de nivelul european al discuţiei – aşa încât jocul acesta pe tot terenul, cu un om care încearcă să fie şi preşedinte uneori – în orice caz şeful statului nedezminţit – să fie şi premier, să fie şi majoritate parlamentară, să fie şi ministru de Externe, ne duce la nişte rezultate care, chiar la valoarea domnului Băsescu, sunt proaste.

Ion Cristoiu: Deci, credeţi că este o greşeală a preşedintelui de a încerca să acopere el tot terenul?

Crin Antonescu: Domnule Cristoiu, noi – dar acuma nu discut de opoziţie…

Ion Cristoiu: E foarte important să discutăm de funcţia de preşedinte al României în asemenea momente.

Crin Antonescu: A fost o propunere pe care noi i-am făcut-o la ultima întâlnire pe care am avut-o, atunci când am fost împreună cu Ponta, a fost o propunere care nu era făcută nici pentru propagandă, nici pentru urechile presei. Noi am vorbit de atunci despre gravitatea situaţiei, aşa am şi justificat faptul că deja anunţasem că nu mai stăm de vorbă totuşi pe subiectul acela şi în acel moment stăm de vorbă, ne ducem la consultări, şi am făcut acea propunere a unui soi de comitet, grup, cum dorim să-l numim, anticriză. Cred că rolul preşedintelui în aceste împrejurări nu este să stea deoparte. Deci eu nu contest în vreun fel sau nu critic în vreun fel faptul că preşedintele se implică, inclusiv pe subiecte economice, pentru că deja e greu să mai desparţi economicul de politică în conjunctura asta. Faptul că se implică e bun. Dar cred că modul cel mai sănătos şi de asta ar trebui să avem un preşedinte şi asta ar trebui să facă preşedintele, ar fi să încerce să adune peste disputele politice, peste partizanate şi dincolo de graniţa elementului şi clasei politice, oameni competenţi pentru crize. E nevoie şi de politicieni şi dacă pe nişte subiecte… Pe mine n-o să mă convingă nimeni că dacă noi am putea sta de vorbă serios o oră despre problemele care stau în faţa României şi Uniunii Europene, şi implicit României, domnule, noi românii ce facem în situaţia asta? E cumva ceva ce putem să facem împreună, indiferent cât de tare ne detestăm?

Ion Cristoiu: Am înţeles.

Crin Antonescu: Eu sunt absolut convins că am putea găsi trei-patru lucruri pe care să le putem andosa, cum se spune, să le putem susţine. Cred că ar fi foarte important.

Ion Cristoiu: Da, mi se pare că într-un moment de criză naţiunea nu trebuie să fie dezunită. Preşedintele de ce respinge asta? Nu are încredere în faptul că dumneavoastră nu faceţi un joc electoral sau aşa e el?

Crin Antonescu: Explicaţia mea e că preşedintele este definitiv captiv posturii sale de jucător politic, de competitor politic în spaţiul intern. Aţi invocat un interviu în „Gazeta de Sud”, eu spuneam acolo că domnul Băsescu, ăsta-i un lucru recunoscut de toată lumea, are calităţi excepţionale şi le are în continuare.

Ion Cristoiu: Chiar m-am mirat.

Crin Antonescu: Dar nu e prima dată când o spun.

Ion Cristoiu: Poate nu am auzit eu sau nu am fost… aţi spus într-un alt context. Acuma aţi spus-o foarte clar.

Crin Antonescu: Are calităţi excepţionale de competitor politic în plan intern, jucător politic, dar, din păcate, repet, ratează de fiecare dată ziua când campania electorală s-a încheiat şi a devenit preşedinte. Nu a devenit, din punctul meu de vedere, preşedinte, continuă să fie un fel de candidat etern sau de şef de partid, dacă vreţi, şi în sensul ăsta nu mai există nici încredere şi distanţele se adâncesc. Lăsând la o parte faptul că eu nu pot să cred că Traian Băsescu cu experienţa sa în executiv şi cu capacitatea sa de a conduce practic ceva – vapoare, guverne, ţări – nu evaluează corect ce face actualul guvern, care este dezastruos. Dacă dânsul a căzut, s-ar putea să fi căzut în iluzia asta, că tăierea salariilor şi pensiilor a fost o chestiune revoluţionară, că toată Europa asta o să facă şi că noi suntem un fel de înaintemergători, asta mie îmi aduce aminte de – respectând sigur proporţiile şi contextele – mi-aduce aminte de Ceauşescu. Că şi ăla considera că dacă plăteşte toate datoriile la zi, chit că nu mai au ce mânca românii, e un exemplu pe care o să-l urmeze toată lumea. Şi nu a fost aşa.

Ion Cristoiu: Cu prilejul acestui Consiliu, s-a ridicat, după părerea mea, o problemă, faţă de care sunt tare curios să ştiu părerea dumneavoastră, că sunteţi şi istoric – deci, domnul preşedinte, înainte de a pleca şi chiar şi la conferinţa de presă, a criticat indeciziile liderilor europeni în chestiunea aceasta a Greciei. S-au ridicat multe voci, mai ales jurnalişti, care au spus, dar cum îndrăznim noi – cam aşa a fost limbajul – cum ne permitem noi să criticăm pe liderii europeni? Dumneavoastră credeţi că preşedintele a procedat corect ridicând vocea, în numele României vorbesc, sau nu?

Crin Antonescu: Nu e nici un fel de îndoială că preşedintele României trebuie să aibă o voce puternică şi s-o ridice ori de câte ori e cazul. Deci, ideea că orice ar spune să nu spună prea tare că să nu-i supere pe ăia mari e o prostie. Eu sunt absolut convins că respectul celor mari, chiar şi al americanilor, şi al mai-marilor Europei îl câştigi în momentul în care ai ceva de spus şi o faci. Nu asta este problema sau nu asta este de reproşat. Neîncrederea şi reacţia unei părţi a presei sau a opoziţiei vine din altceva. Cunoscându-l noi foarte bine pe domnul Băsescu, şi cunoscându-l dumneavoastră, colegii vreau să spun, dumneavoastră nu-l judecaţi aşa aspru pe domnul Băsescu, sigur că există tentaţia de a interpreta acest discurs ca pe un soi de încercare de a plasa neîmplinirile, eşecurile guvernării, de a găsi vinovatul, domnul Băsescu fiind un expert în a găsi vinovaţi şi adversari. Cât o să ne mai scoată vinovaţi, pe Ponta şi pe mine, de criza din România? Vîntu e săracul unde e, cu Patriciu lucrurile sunt, ca să zic aşa, spre normalizare. Cine mai e de vină? Puterea e toată a domnului Băsescu. Şi atunci, sigur, se poate interpreta această chestiune şi sub aspectul încercării de a găsi nişte adversari. Eu n-o iau neapărat aşa, numai că spun altceva. E greu să ţipi dintr-o dată la ceilalţi, trebuie totuşi atunci când ai 7 ani de preşedinţie în spate, ar fi trebuit deja să ai clădite şi nişte relaţii şi un anumit prestigiu, încât să începi să rezolvi chestiunea asta fără să ţipi sau atunci când ţipi să se audă. Asta spun. Nu, în nici un caz, nu spun că preşedintele României, primul-ministru sau orice reprezentant al României ar trebui să meargă cu căciula în mână şi să se furişeze aşa, uşor, pentru că e dintr-un stat care are multe probleme şi nu e o mare putere europeană.

Ion Cristoiu: Dar faţă de acest moment de criză în cadrul USL, am văzut un punct de vedere al domnului Victor Ponta în numele USL, punctul de vedere al dumneavoastră, am văzut, poate niţel surprins, e şi un punct de vedere, o declaraţie a domnului Mircea Geoană. Domnia sa a vorbit în numele său, al Senatului sau al USL? E o problemă.

Crin Antonescu: Mi-e greu să vă spun. Pot să o iau prin eliminare. Al USL nu, pentru că, apropo de punctele acestea de vedere, noi avem întâlnirile obişnuite luni dimineaţa, dacă e nevoie, sigur, avem şi altele ad-hoc, în care nu mă întâlnesc doar eu cu domnul Ponta sau cu domnul Daniel Constantin, vin pe rând sau sunt şi unii colegi care ne însoţesc mai tot timpul, principalii responsabili ai partidelor respective şi cu care ajungem la o poziţie şi o comunicăm public. Domnul Geoană nu a discutat cu noi vreodată şi de altfel nu-mi amintesc să fi fost la întâlnirile USL, cred că vorbeşte cumva de la catedra sau de pe poziţia de preşedinte al Senatului şi nu ştiu în ce măsură acest punct de vedere este al domniei sale strict personal. Până la urmă, este preşedintele Senatului, e un personaj politic, poate să emită puncte de vedere.

Ion Cristoiu: Fiind totuşi lider USL, nu vă temeţi că poate da la un moment dat două semnale diferite?

Crin Antonescu: Nu. Cred că în ce priveşte electoratul interesat de USL, nu spun electoratul USL – pentru că e o chestiune care nu-i definitivă, mai e atâta vreme – cred că în ceea ce priveşte electoratul decis acum să voteze cu USL sau interesat de USL, nu există confuzie.

Ion Cristoiu: Adică electoratul ăla nu se uită la domnul Mircea Geoană?

Crin Antonescu: Ba se uită, că ne uităm toţi la toţi. Dar nu-l confundă, de exemplu, cu domnul Ponta.

Ion Cristoiu: Da, asta voiam să ştiu. Nu, dar… ştiţi că eu vreau să mă uit, deci mesajele USL ale dumneavoastră şi ale domnului Victor Ponta.

Crin Antonescu: Sigur.

Ion Cristoiu: Dânsul, mesajul Senatului sau al…

Crin Antonescu: Bine, cred în general că ele sunt cel mai adesea convergente. De pildă, sunt perfect de acord cu ceea ce, parcă astăzi spunea domnul Geoană, ce ar fi fost mai normal decât ca preşedintele, între aceste 2-3 voiaje la Bruxelles, îngrijorat fiind, să nu discute doar cu guvernul, ci să discute şi cu opoziţia. Uite, fraţilor, în ce situaţie suntem şi, mă rog, sigur. De asemenea, am văzut, tot domnul Geoană cred, în calitate de preşedinte al Senatului, în primul rând, arăta că Parlamentul e chiar scos din ecuaţia asta, şi asta nu e bine.

Ion Cristoiu: Da, dar domnia sa este preşedinte al Senatului din partea USL, vă reamintesc.

Crin Antonescu: Nu, dar avea dreptate.

Ion Cristoiu: Corect.

Crin Antonescu: Parlamentul a fost marginalizat.

Ion Cristoiu: Dar oricum, nu este mandatat de dumneavoastră.

Crin Antonescu: Nu, nu.

Ion Cristoiu: Ca să ştim.

Crin Antonescu: Aţi văzut, de altfel, mă rog, relaţiile sunt destul de clare, încât să nu putem confunda punctele de vedere ale domnului preşedinte Geoană cu punctele de vedere ale PSD sau ale USL.

Ion Cristoiu: Aţi fost, aţi luat cuvântul la recentul Consiliul Naţional al PSD.

Crin Antonescu: Da.

Ion Cristoiu: O părere personală, aţi găsit o diferenţă de atmosferă faţă de reuniunile PNL? Întrebare grea.

Crin Antonescu: Domnule Cristoiu, nu, nu e grea. Între PNL şi PSD există nişte deosebiri care par cred destul de mici pentru un cetăţean nefamiliarizat şi neinteresat de politică – sigur, şi acela ştie că aceste partide 20 de ani au fost în competiţie, în confruntare, destul de dură chiar cel mai adesea. Însă, dacă le cunoşti bine pe amândouă, sigur observi că aceşti 20 de ani s-au aşezat destul de bine şi există multe diferenţe –stilistice, dacă vreţi.

Ion Cristoiu: Daţi-mi un exemplu.

Crin Antonescu: Ritualice. Pe de altă parte, trebuie să spun că – chiar nu o fac din complezenţă – PSD se schimbă, se mişcă şi s-a mişcat mult în ultimii ani. Era şi normal. Cine-şi imaginează că PSD de azi mai e PSD din 1996 sau chiar din 2004 se înşeală. Toate întâmplările – gândiţi-vă că PSD e totuşi un partid care de 7 ani e în opoziţie. A avut doi ani sub Guvernul Tăriceanu, a avut o situaţie să zicem de raport de cooperare cu puterea, dar tot în opoziţie. Asta nu trece fără să lase semne şi în general opoziţia lasă semne bune. E un lider tânăr şi vârsta n-are cum să nu-şi spună aici punctul de vedere, şi probabil că e şi un conflict de generaţii, dar nu în plan politic. Se schimbă comportamente, atitudini. Haideţi să vă dau un exemplu acuma.

Ion Cristoiu: Păi asta e, că aţi fost acolo.

Crin Antonescu: La PNL nu poţi să ajungi vreodată, tu ca lider, undeva unde eşti aşteptat de către nişte militanţi, într-o sală, n-ai cum să ajungi şi să-i găseşti pe oamenii ăia în sală pe scaune. N-ai cum. Îi vei găsi pe holul sălii respective, la fumat.

Ion Cristoiu: Interesantă observaţia.

Crin Antonescu: Comentând. O să începi să te saluţi cu ei, dar extrem de familiar. Şi Călin Popescu Tăriceanu şi eu cu atât mai mult, care sunt cu câţiva ani mai tânăr ne tutuiam cu trei sferturi mă rog oamenii apropiaţi de vârstă, sau chiar mai tineri decât noi. La PSF când te duci, atitudinea este nu milităroasă, dar este un gen de disciplină afişată, etalată, mai… clar mai evidentă.

Ion Cristoiu: Trebuia să vă faceţi reporter, aveţi spirit de observaţie.

Crin Antonescu: Apropo de asta, la liberali întotdeauna a fost un mare efort şi e şi acum, de a înţelege cum, în momentele în care trebuie să existe disciplină – orice partid are nevoie de disciplină, ca şi orice armată într-un război – unde începe disciplina şi unde rămâne acea colecvialitate, familiaritate până la urmă de oameni care fundamental sunt egali. PSD a fost un partid născut, crescut pe ierarhii de stat.

Ion Cristoiu: Interesant!

Crin Antonescu: Pentru că el din 1990 până în 1996, lăsând la o parte faptul că mulţi oameni aveau şi experienţa aparatului comunist, a fost un partid de guvernare. Ei aveau ministere, aveau secretari de stat, aveau tot ce se putea avea şi atunci şi ierarhia de partid era şi ea – nu te trăgeai de şireturi, cum ar veni, indiferent cine era preşedintele partidului. Ei, odată cu schimbarea de vârstă, odată cu opoziţia, odată cu…

Ion Cristoiu: Se vor apropia de atmosfera de la PNL.

Crin Antonescu: Eu sper că da. Văd foarte clar cum Victor Ponta, care evident ochii îndreptaţi către partidele social-democrate, socialiste vest-europene, îi place ce vede acolo şi încearcă… El a fost, de pildă, recent la Congresul laburiştilor, liderul laburiştilor e un om aproape la fel de tânăr ca şi el, şi aţi observat un detaliu poate, eu am văzut la televizor, nu eram acolo, la această delegaţie Victor Ponta a spus: Domnule, sigur că sunt tânăr, n-am ce să fa, în raport cu Iliescu şi Năstase e clar că sunt a treia generaţie, dar să ştiţi că există unii şi mai tineri decât mine şi a adus un elev. Nu faptul că a adus un elev PSD-ist, ci faptul că elevul ăla PSD-ist avea părul foarte mare şi dadă-l vedeai – nu ştiu dacă aţi văzut imaginea, dacă l-aţi fi văzut…

Ion Cristoiu: E deja un moment crucial în istoria PSD.

Crin Antonescu: Fără să auziţi ce spune. Vorbim aici de semne şi comportamente, aşa ceva era de neconceput acum 10 ani. Dacă l-aţi fi văzut, puteaţi să credeţi că sunteţi la întrunirea unui partid, nu ştiu, de stânga, că prea aveau cravate roşii toţi, dar de stânga din orice ţară – din Franţa, din Germania, de unde vreţi dumneavoastră.

Ion Cristoiu: Domnule preşedinte, trebuie să facem o pauză de publicitate şi revenim.

Crin Antonescu: Facem.

Ion Cristoiu: Am revenit, suntem cu domnul preşedinte Crin Antonescu, discutăm despre evenimentele politice şi economice din aceste zile. Domnule preşedinte, spuneţi-mi – sigur este o alianţă, spre deosebire de alţii eu nu cred că se destramă, aşa, orice coaliţie merge greu la început – s-a terminat…

Crin Antonescu: Păi, dacă nu se destramă, e jale, domnule Cristoiu.

Ion Cristoiu: Nu, în perspectiva alegerilor.

Crin Antonescu: E jale pentru alţii.

Ion Cristoiu: S-au terminat problemele?

Crin Antonescu: Nu. Nu.

Ion Cristoiu: Ce probleme ar fi în perioada următoare?

Crin Antonescu: Vă referiţi la…

Ion Cristoiu: Practice, ale dumneavoastră, ale reglementării practice.

Crin Antonescu: Vă referiţi la partajul intern, ca să spun aşa?

Ion Cristoiu: Da, da.

Crin Antonescu: Nu la problemele în raport cu adversarul?

Ion Cristoiu: Nu, nu . Deci dacă aveţi un program, aşa, pe puncte.

Crin Antonescu: Sigur, sigur.

Ion Cristoiu: Care ar fi problemele care se aşteaptă în perioada următoare?

Crin Antonescu: Noi, cum aţi văzut, am încercat să profilăm de fiecare dată un calendar şi încercăm şi acuma. Noi dorim, sper să reuşim, ca luând aşa odată aproximativ până la 1 ianuarie, deci să intrăm în anul următor – electoral până a urmă, indiferent când vor fi alegerile, dacă vor mai fi alegeri, sper că vor fi, că vor fi în iunie, că vor fi în noiembrie, că vor fi şi în iunie şi noiembrie…

Ion Cristoiu: Dar, oricum vor fi.

Crin Antonescu: Să zicem că vor fi şi anul este electoral. Să intrăm la 1 ianuarie cu foarte multe lucruri rezolvate, cu armata pe poziţii de bătaie, în sensul de a merge chiar până la desemnarea potenţialilor consilieri.

Ion Cristoiu: Mai aveţi la desemnarea candidaţilor comuni?

Crin Antonescu: Avem de desemnat candidaţi comuni în toate acele localităţi în care vom găsi de cuviinţă şi vom putea să avem candidaţi comuni.

Ion Cristoiu: La primari, la funcţiile de primari s-a terminat?

Crin Antonescu: Nu, nu, staţi puţin. Noi am stabilit până acum doar candidatul comun la preşedinţia Consiliului Judeţean şi la primăria reşedinţă de judeţ.

Ion Cristoiu: A, dar urmează acuma localităţi.

Crin Antonescu: În Prahova, ca să iau un exemplu, mai am 13 oraşe şi nu ştiu câte comune – 90 de comune, da, sau chiar mai multe? Acum, există diverse situaţii: acolo unde e un primar PD sau, mă rog, de altă culoare, sigur că vom face tot posibilul să avem un candidat comun, pentru că sistemul ăsta impus de actuala majoritate, cu primarul într-un singur tur, care din punct de vedere democratic e tare incorect şi e o mare prostie, dar evident avantajează primarul care e în funcţiune. Nu neg faptul că şi mulţi primari de-aş noştri şi de ai PSD s-au bucurat, pentru că sunt ei favorizaţi şi că, una peste alta, noi nu suntem foarte dezavantajaţi electoral pentru că avem mult mai mulţi primari împreună. E însă din punct de vedere a calităţii democratice a alegerii, e anormal ca cineva să iasă primar din primul tur. Putem să discutăm pe sistemele electorale la Parlament, dar la o comunitate sau la o ţară nu poţi să alegi preşedintele ţării din primul tur sau primarul din primul tur. Uita că aşa s-a impus. Deci, acolo candidat comun în cele mai multe dintre cazuri, exceptând să zicem situaţia unde primarul în funcţie este foarte slab şi ambii noştri candidaţi sunt chalengeri foarte puternici. Candidaţii care sunt pe funcţie – fie ai noştri, fie ai PSD – sigur că în principiu există tendinţa de a-i păstra, în măsura în care ei stau bine, şi există şi situaţii, nu puţine, în care candidatul nostru sau al PSD stă atât de bine încât probabil îl vom lăsa să meargă în continuare cu consiliul sau cu listă monocolor.

Ion Cristoiu: Deci, mai aveţi totuşi mult.

Crin Antonescu: Sigur că mai avem.

Ion Cristoiu: Până când ar trebui să se termine desemnarea candidaţilor comuni la primării?

Crin Antonescu: Noi am vrea să facem asta până în 1 ianuarie şi, de asemenea…

Ion Cristoiu: Să treceţi la consilieri.

Crin Antonescu: Şi, de asemenea, să stabilim şi ponderile pe liste, acolo unde sunt liste comune, şi sunt liste comune obligatoriu la Consiliul Judeţean, la Consiliul local al municipiului reşedinţă de judeţ. O să găsim nişte formule prin care să aproximăm, Şi, bineînţeles că după aceea sunt toate operaţiunile prin care să recuperăm pe cei nemulţumiţi. E o competiţie. Nu trebuie s-o exagerăm, nu trebuie s-o trecem sub tăcere şi dacă am fi candidat singuri Două partide mari ca PSD şi PNL, aveau competiţii în interior. Nu odată, fără să fim aliaţi cu cineva, am avut doi-trei candidaţi la primăria unei comune, fatalmente am, pus unul şi pe ceilalţi doi i-am regăsit la alte partide.

Ion Cristoiu: În cazul Bucureştiului, va fi un moment sau deja s-a bătut în cuie. În momentul în care veţi avea un soi de încheiere a unui contract cu domnul Sorin Oprescu, în materie de program?

Crin Antonescu: Sigur că în linii mari lucrurile sunt destul de cunoscute – şi din discuţiile care au avut loc oricum între primarii noştri, între consilieri şi Sorin Oprescu s-a văzut că este, ca să spun aşa, compatibil şi fezabil acest proiect, însă probabil, că el se va oficializa în momentul în care ne vom desemna şi candidaţii de primari pe sectoare, pentru ca ei să poată alcătui cumva o echipă şi să meargă cu un program.

Ion Cristoiu: Deci un contract, o înţelegere pe baza uni text care prevede nişte puncte, sau e o înţelegere din priviri?

Crin Antonescu: Nu, înţelegere din priviri există, e consumată. Nu, pe baza unui text, pe baza unui program în toată regula.

Ion Cristoiu: Care este semnat şi de domnia sa şi de dumneavoastră.

Crin Antonescu: Sigur. Pe care candidatul, primarul care e un candidat independent îl asumă, dar îl asumă şi consilierii noştri pentru Consiliul General, care vor aparţine USL, şi cu care să fie în raport de compatibilitate sau de complementaritate şi programele candidaţilor noştri pe sectoare.

Ion Cristoiu: Dumneavoastră sunteţi într-o situaţie un pic mai complicată decât domnul Victor Ponta deoarece trebuie să vă înţelegeţi cu domnul Victor Ponta – nu e nici o problemă, nu cred – şi dincolo la PC cu domnul Daniel Constantin. Dar, în afară de domnul Daniel Constantin, trebuie să vă înţelegeţi şi cu domnul Dan Voiculescu?

Crin Antonescu: Nu, ne înţelegem deodată.

Ion Cristoiu: Cum deodată? La domnul Victor Ponta vă înţelegeţi numai cu el, da? Ca să înţeleg.

Crin Antonescu: Păi, domnul Victor Ponta este preşedintele PSD. Nu discut numai cu Victor Ponta, dar în ultimă instanţă, da.

Ion Cristoiu: Dincolo sunt şi decizii la care trebuie să fie prezent şi domnul Dan Voiculescu?

Crin Antonescu: Nu. Domnul Dan Voiculescu, care fără îndoială are un cuvânt de spus, nu ştiu exact cât, cum, aşa colo, discută chestiunile astea înainte cu domnul Daniel Constantin şi domnul Daniel Constantin când vine exprimă poziţia PC. La unele discuţii, sigur că ne întâlnim, discutăm, suntem colegi în Senat. La unele discuţii vine şi domnul Voiculescu, exact cum vin domnul Dragnea sau domnul Năstase sau alţii oameni din PSD sau cum vin din PNL atâţia alţii. Dar, punctul de vedere sau raportul între părerea lui Daniel Constantin şi a lui Dan Voiculescu se rezolvă la dânşii în partid.

Ion Cristoiu: Corect. Deci, discutaţi doar cu…

Crin Antonescu: Nu, nu, se complică viaţa şi mai tare.

Ion Cristoiu: Da, e foarte important că discutaţi cu un singur om, că altfel… Spuneţi-mi, ştiţi această întâmplare din presă în care un post de televiziune – Realitatea – s-a împărţit în două. Domnul preşedinte a făcut următoarea remarcă: Cu cât mai multe televiziuni, cu atât mai bine! Dumneavoastră cum comentaţi această împărţirea a unui post de televiziune? E bine că se împart ziarele şi televiziunile sau ar trebui să fie mai concentrate?

Crin Antonescu: Domnule Cristoiu, în sufletul meu se dă o luptă, dar nu între cele două, mă rog, urmaşe sau posturi. Nu, nici pe departe. Se dă o luptă în privinţa următoare: Ca un om absolut îndrăgostit de presă, convins de necesitatea ei, de faptul că presa dispare ultima când cade democraţia, eu îmi doresc televiziuni sau ziare nu atât multe cât puternice, influente. Adică în momentul în care un ziarist a scris un editorial sau a făcut o emisiune, să aibă impact. Mă tem de o un soi de inflaţie, chiar şi în lumea jurnalistică. Doi, de ce spun că se dă o luptă? Dumneavoastră ştiţi ca om perfect iniţiat şi în tainele presei şi în tainele lumii politice şi raporturilor dintre ele, că eu n-am fost nici vreo victimă a presei, am avut acces, am discutat, am avut comunicare şi am cred cu mai toţi jurnaliştii importanţi ai României, dar n-am, fost vreodată favoritul sau calul vreunui patron de televiziune. În sensul ăsta, dacă nu ai beneficiat şi nici nu te aştepţi să beneficiezi de un asemenea tip de susţinere, sigur că te gândeşti şi puterea asta cât se duce şi cu discernământ… Oricum, eu cred că cel mai rău lucru sau lucrul care trebuie evitat este o decredibilizare şi mai mare a presei, a oamenilor de presă. Ştiţi şi ştiu şi eu, în anii ’90 presa însemna foarte mult şi ea a însemnat şi până în 2004. După 2004, din multe motive şi nu doar din atacurile permanente ale autorităţii sau preşedintelui când era pe val, împotriva presei de opoziţie, indiferent cum s-ar fi manifestat, a apărut pentru foarte mulţi oameni faptul că jurnaliştii sunt la fel de partizani, dacă nu mai partizani decât politicienii uneori. Şi atunci, să ştiţi că de multe ori dumneavoastră ştiţi ce se spune despre noi, probabil ştiţi ce se vorbeşte despre jurnalişti – ca despre lideri politici – şi oamenii ajungă să spună, domnule, ăla sigur că e mare jurnalist, sigur că-mi place cum scrie, dar nu mai suport faptul că e prea partizan, că-l înjură prea tare pe Băsescu sau că-l susţine pe Băsescu. Că, în general, asta a fost polarizarea. Eu sper ca presa, oamenii de presă să păstreze câtă credibilitate se poate şi, sigur, să aibă viaţă, să aibă competiţie. Acuma, domnul Băsescu, aşa cum râdea în seara asta şi zicea „cu cât mai multe televiziuni, cu atât mai bine”, păi am şi văzut că a făcut eforturi în sensul ăsta. Probabil şi cât mai multe partide, din punctul de vedere al domniei sale.

Ion Cristoiu: Da, e un punct de vedere interesant al dumneavoastră. Cred că prea multe televiziuni serveşte ca şi prea multe partide, serveşte interesele…

Crin Antonescu: Mă rog, dar pe de altă parte, e piaţă, e competiţie, cât se respectă regulile…

Ion Cristoiu: Dar pe de altă parte, nu preşedintele, nici politicienii nu au împărţit cele două televiziuni. Ele dacă n-au avut puterea să rămână unite…

Crin Antonescu: Nu.

Ion Cristoiu: Şi eu sunt adeptul concentrării trusturilor, presei, pentru că altfel sunt zeci de instituţii de presă şi n-au nici o putere. Să ştiţi că e un lucru pe care eu nu l-am înţeles de la dumneavoastră, de ce polemizaţi cu, nu ştiu, Andrei Pleşu şi alţii.

Crin Antonescu: Domnule Cristoiu, dar nu polemizez. Dacă aş polemiza, asta ar însemna că până la urmă…

Ion Cristoiu: La ce vă referiţi? Hai ca să fac o nuanţă.

Crin Antonescu: În ţara asta, din câte milioane, vedem acuma, ne numărăm acuma, nu ştiu, 19 milioane, 20, 18, zdrobitoarea majoritate au doctoratul şi scriu pe blog.

Ion Cristoiu: Da. Aveţi blog?

Crin Antonescu: Am un blog, dar nu scriu, din păcate, nici nu pun pe altcineva să scrie…

Ion Cristoiu: Dar nici nu puneţi patimă.

Crin Antonescu: Nu, îmi pare rău uneori pentru că am şi eu, aş vrea să spun multe lucruri, dar, în orice caz, dacă ar fi vorba de o polemică, aş scrie şi eu acolo pe blog, aş face o compunere, cum face domnul Pleşu despre mine, aş face şi eu despre domnul Pleşu. Până la urmă ar fi şi plăcut. N-am făcut nici o polemică, eu pur şi simplu am vorbit într-un anumit context despre faptul că domnul Pleşu şi domnul Liiceanu sunt laşi, o laşitate de tip sigur intelectual. Atâta am vorbit. Lucru care n-avea nici o legătura cu articolele critice ale domnului Pleşu sau ale altcuiva la adresa mea. Păi, eu articole critice, scot enciclopedia britanică pe câte am prins în ultimii doi ani. Nu, nu asta e problema.

Ion Cristoiu: Dinu Patriciu, care a fost aici la o emisiune, sigur, l-am întrebat şi mi-a vorbit despre cum scrie domnia sa editoriale. Dumneavoastră îl cunoaşteţi mai demult, era şi înainte interesat de…

Crin Antonescu: Nu, nu scria. Nu scria pe timpul când l-am cunoscut eu mai bine, dar să ştiţi că-mi place cum scrie. Dincolo de distanţele din ce în ce mai mari dintre noi, scrisul e scris. Am văzut în ultima vreme, eu nu stau pe net să mă uit, am văzut cele mai mari mizerii din viaţa mea şi a fost absolut scandalos când preşedintele, la nivel de aluzie a reluat una. Mă rog, eu am şi ieşit atunci. Am văzut şi mizeria asta, nu n-am jucat poker mai mult decât…

Ion Cristoiu: A, a spus el? S-a scris pe bloguri.

Crin Antonescu: Da, da. În afară de asta, că-s repetent, am fost la facultate, deci sunt un tâmpit, i-am explicat foarte limpede conjunctura… chiulul.

Ion Cristoiu: Apropo care este eticheta pe bloguri?

Crin Antonescu: Cum să vă spun? Acolo chiar nu-mi face plăcere să vorbesc despre asta, pentru că sunt nişte lucruri întru totul mizerabile. Nu joc poker, nu joc nici bridge, n-am timp…

Ion Cristoiu: Câteva secunde mai avem. Ca istoric, cum comparaţi momentul de acuma din istoria Europei? Scurt.

Crin Antonescu: Momentul de acuma? Cred că nu se poate compara cu nimic din ce ştiu eu din istoria Europei, dar asta pentru că sunt eu mai îngrijorat.

Ion Cristoiu: E mai grav decât altele din istoria Europei?

Crin Antonescu: Sigur că nu mai grav decât războiul!

Ion Cristoiu: Deci de la război e cel mai grav?

Crin Antonescu: Nu ştiu cum va evolua, eu sunt optimist în sensul că avem resurse să ieşim din asta, dar nu uit niciodată că lumea era pe la 1912-1913 aproape minunată.

Ion Cristoiu: Da, o observaţie de istoric. Mulţumesc domnului Crin Antonescu, ne revedem, stimaţi telespectatori, mâine seară la aceeaşi oră.

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: