Interventiil Varujan Vosganian si Ramona Manescu in cadrul Conferintei de presa, 5.04.2012

Varujan Vosganian

“Bună ziua!

Astăzi este a treia conferință de presă a Comisiilor de specialitate ale Partidului Național Liberal și faptul că facem această conferință de presă aici, în sediul Uniunii Social Liberale, este un semn că am început și coordonarea la nivelul comisiilor de specialitate ale Uniunii Social Liberale.

Această conferință de presă, care urmează celei pe teme de energie și celei pe teme de sănătate, se referă la o chestiune extrem de importantă, cea a absorbției fondurilor europene, o temă cu atât mai importantă cu cât ea premerge intrării României în dezbaterea privind următoarea perioadă bugetară 2014-2020. Coincide cu semnarea de către România a Tratatului de stabilitate și, din păcate, vine într-un moment în care asupra economiei României se adună, din nou, noi nori negri, iar despre această chestiune am să vă spun eu în final câteva cuvinte.

(…) Am să dau cuvântul doamnei Ramona Mănescu și dânsa vă va vorbi despre stadiul absorbției fondurilor europene și despre ceea ce ar trebui făcut în perioada următoare.”

Ramona Mănescu

“Bună ziua!

Mulțumesc pentru că ați dorit să participați la această conferință de presă. Este un subiect, sigur, foarte mult discutat de Guvernul României, indiferent că se numește Boc sau Ungureanu. Vorbesc foarte mult despre absorbția fondurilor Europene. Din păcate, nu fac mai nimic pentru a ridica acest grad al absorbției fondurilor europene și, așa cum am discutat și cu comisarul pentru dezvoltare regională, domnul Johannes Hahn, când a venit la București, de curând, pentru a se întâlni și cu premierul Ungureanu și cu domnul Orban, s-a întâlnit și cu noi, reprezentanții USL, mesajul transmis de Comisie și de comisar a fost unul foarte clar: Comisia nu așteaptă, din păcate, din partea acestui Guvern, din partea domnului Orban îmbunătăţiri reale ale gradului de absorbţie. Există un risc major ca România, până la sfârșitul acestui an, să piardă 1,2 miliarde de euro, după declarațiile Comisiei și, dacă nu ne redresăm suficient de repede, 5,2 miliarde de euro la sfârșitul anului 2013. Sigur, sperăm ca la acel moment noi să fim la guvernare și să încercăm să reparăm ce se mai poate repara.

S-a pus problema co-finanțării proiectelor care sunt deja în derulare și în special proiectelor derulate de primării, de autoritățile locale pentru că acelea au ponderea cea mai mare în această construcție a fondurilor europene. Din păcate, și premierul Ungureanu, așa cum a făcut și premierul Boc până acum, așa cum ne-a obișnuit PDL-ul, mint, mint și încearcă să ne dezinformeze. Au lansat o bombă cum că nu mai pot ei de grija fondurilor europene și, în acest context, vor da bani către primării pentru co-finanțarea proiectelor aflate în derulare. Iată că aflăm că de fapt acei bani sunt dați pentru echilibrări bugetare, care n-au nicio legătură cu co-finanțarea. Primarii, aşadar, rămân cu proiectele blocate și, din păcate, Guvernul nu vrea să se deblocheze acest lucru, așa că noi cerem – am discutat în cadrul PNL, am discutat în cadrul USL, cerem Guvernului Ungureanu, primului-ministru, ministrului Orban să aloce cât mai repede banii necesari pentru finalizarea acestor proiecte aflate în derulare pentru că de finalizarea acestor proiecte aflate în derulare depinde, până la urmă, creșterea gradului de absorbție, să listeze, să prezinte public lista primăriilor către care vor merge acești bani pentru co-finanțare și mai ales sumele alocate fiecărei primării pentru că, altminteri, nu facem altceva decât să ne aflăm în situația în care Guvernul Ungureanu dă bani primarilor PDL, deci politizarea rămâne aceeaşi ca și în cazul Guvernului Boc, dă bani primarilor PDL pentru campanie electorală, un lucru cât se poate de dăunător, mai ales că, în momentul de față, urgența numărul unu a României este absorbția fondurilor europene, nu numai pentru că spune Comisia Europeană, dar mai ales pentru că de asta depinde și alocarea bugetară viitoare pentru 2014-2020.

Deși între timp co-finanțarea a scăzut foarte mult – noi am votat în Parlamentul European scăderea cofinanţării de la 15% la 5%, nici măcar acei 5% Guvernul nu se obosește să-i dea.

Cerem astfel Guvernului Ungureanu să facă cât mai repede ceva în sensul acesta.

O altă problemă pe care vrem s-o semnalăm este aceea a susținerii IMM-urilor. Deși domnul Ungureanu își face tot felul de consilii și grupuri de sprijin din partea mediului de afaceri, se pare că nu face până la capăt ce trebuie. Ar trebui, spre exemplu, să ia măsuri de relaxare a creditării, pentru că IMM-urile de asta au nevoie, măsuri care să vizeze bonificații la dobânzi, deci dobânzi mai mici pentru IMM-uri, pentru cei care vor să utilizeze fonduri europene și se împiedică de aceste dobânzi foarte mari. Bineînțeles, așa cum am cerut și altă dată, cerem și acum reducerea CAS-ului cu 5 puncte procentuale, revenirea TVA-ului de la 24% la 19% şi, nu în ultimul rând, transpunerea cât mai rapid în legislația românească a Directivei europene privind combaterea plăților întârziate. Sigur că Guvernul va spune că această directivă trebuie implementată în legislația națională în termen de doi ani, dar știind care este urgența pentru România de a sprijini IMM-urile în utilizarea fondurilor europene, eu zic că ar trebui Guvernul să demonstreze că este responsabil și că știe să-și prioritizeze acțiunile în așa fel încât sprijinul pentru IMM-uri sau dorința de a crește rata absorbției să nu fie numai sloganuri frumoase, care dau foarte bine la televizor, cu care doar să ne aburească pe noi și să încerce, pentru că deja nu mai reușesc, să-i mintă pe cei de la Bruxelles.

Un al treilea punct pe care aş vrea să-l ating este acela al negocierilor privind următoarea perioadă de programare, pachetul legislativ 2014-2020. Ne aflăm într- situație foarte gravă. Guvernul României nu a lansat o consultare publică, o dezbatere publică pe această temă, așa cum au făcut alte guverne deja în Europa. Suntem în situația în care Guvernul României va trebui să finalizeze foarte repede anul acesta priorităţile, contractul de parteneriat, contractul-cadru pe care îl va prezenta Uniunii Europene, care va conţine prioritățile României pentru următoarea perioadă de programare, în așa fel încât România să poată primi punctual pe acele priorităţi fonduri, care sunt proiectele și modul în care acestea vor fi implementate. Nu există consultare publică. Autorităţile locale nu au fost chemate la consultări, nu au fost întrebate care sunt priorităţile şi nevoile din teritoriu, ca atare, ne vom trezi în situația în care domnul Orban, probabil cu câțiva angajați din minister, vor face repede așa o listă de priorităţi care, cu siguranță, nu se vor reflecta în niciun fel cu realitățile din teritoriu şi atunci România, probabil, că va primi bani pe nişte priorităţi foarte frumoase, dar de care nu avem nevoie. Comisia Europeană a dat deja o listă cu 11 priorități. România ar trebui să discute acest lucru, să se consulte în primul rând cu autorităţile publice, așa cum am spus, și pentru asta noi am lansat deja o dezbatere publică, este lansată pe site-ul meu, pe site-ul comisiilor de specialitate ale Partidului Național Liberal. Încercăm să obţinem de la beneficiari ceea ce Guvernul se pare că nu este interesat să obțină, situația reală și nevoile reale ale celor din teritoriu.

Mulțumesc!”

Varujan Vosganian

„În ceea ce priveşte chestiunile ridicate de doamna Mănescu privind co-finanțările, este surprinzător că Guvernul României nu foloseşte o resursă care există chiar în acest scop, e vorba de un credit pe care noi l-am atras în toamna anului 2008 de la BEI – Banca Europeană de Investiţii, 1 miliard de euro, care să fie exclusiv destinați co-finanțărilor. Din această sumă, cea mai mare parte a rămas necheltuită. Utilizând acest credit, am putea rezolva o mare parte din necesarul de co-finanțare, știut fiind că, cel puțin la nivelul administrațiilor locale, procentul pe care trebuie să-l aducă drept contribuţie primăriile este relativ mic, chiar dacă pentru bugetele primăriilor este mare. Atfel încât, atragem atenţia Guvernului că aceste posibilităţi există și creditul obținut de la BEI ar putea să fie o soluție.

În al doilea rând, atitudinea aceasta ambiguă a Guvernului privind relația cu Uniunea Europeană este pentru noi de foarte rău augur pentru viitorul României în deceniul acesta. Atragem foarte serios atenţia Guvernului că limbajul acesta dublu privind apartenența europeană, devine un pericol pentru România. Nu poţi, pe de o parte, să asumi Tratatul de  stabilitate și să-ți faci din el un mesaj de vocație pro-europeană, iar, pe de altă parte, toate măsurile pe care le iei să fie împotriva posibilității de a aplica acest Tratat la România.

Există  în această privință cel puțin două temeri. Una: dacă nu sporim gradul de absorbție la peste 50%, noi nu putem ratifica şi aplica Tratatul de stabilitate pentru România, să fie clar, pentru că Tratatul de stabilitate este legat de PIB-ul potențial și nu putem majora PIB-ul potențial fără contribuția fondurilor europene, astfel încât, dacă acest Guvern nu e în stare să acceleze absorbția fondurilor europene, să asume faptul că semnarea Tratatului a rămas exclusiv un gest de politică externă, fără nicio rezonanță în politica internă a României. Iar a doua chestiune, dacă Guvernul României asumă o anumită politică salarială pe termen mediu, ea trebuie încadrată în politica bugetară. Nu poți asuma în acest moment măsuri de politică fiscal-bugetară care să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2013, fără să le încadrezi în prevederile Tratatului de stabilitate.

Noi vă putem spune încă de pe acum că obiectivul aplicării Tratatului de stabilitate de la 1 ianuarie 2013 este deja compromis și că opțiunea noastră, a USL, de a aplica Tratatul de stabilitate în momentul intrării în zona euro rămâne varianta cea mai credibilă.

Și al doilea lucru pe care vreau să-l aduc în discuție este o mică contribuţie la proiectul primului-ministru de a veni în fața Parlamentului la victoria primelor 100 de zile. Suntem după două luni şi vreau să-i transmit primului-ministru că bilanțul său după două luni este dezastruos. Dezastruos în ce privește creșterea economică. Primele sale luni de activitate au readus România în pragul recesiunii economice. Doi: că prezența unui nou Guvern n-a avut absolut nicio rezonanță în ceea ce privesc investiţiile străine, care au ajuns la un nivel halucinant de 1 euro pe locuitor și trei: că asistăm la o execuție bugetară dezastruoasă – februarie 2012 a fost cel mai negru februarie din 1990 și până acum, iar programul primului-ministru de mobilizare a administrației fiscale pentru a aduce în plus două miliarde de euro a fost eşuat şi consfinţirea eşecului a fost făcută chiar de domnul Blejnar, șeful ANAF, care a declarat că pe primul trimestru s-au colectat 850 de milioane de euro mai mult decât în primul trimestru al anului 2011, ceea ce arată că stăm mai prost ca în anul 2011, când am colectat 900 de milioane de euro în plus față de 2010. Cu alte cuvinte, nu numai că n-am colectat două miliarde de euro în plus, dar am colectat chiar mai puțin dacă avem în vedere evoluția nominală a PIB.

Din toate aceste motive, credem noi, acest guvern trebuie să plătească pentru ceea ce face, dar nu înțeleg de ce trebuie să plătească România deceniului doi al secolului XXI pentru asta, pentru că ce se întâmplă astăzi va costa foarte scump România. România va primi, proporțional cu mărimea sa, mai puțini bani după 2014 și este responsabilitatea integrală a guvernării PDL. România nu-şi va selecta corect priorităţile şi vom ajunge iarăși ca să cheltuim cu tot dinadinsul banii să facem parcuri la țară și, din păcate, România va pierde din banii pe care-i avem de luat până în 2013 pentru că Uniunea Europeană pur și simplu nu va mai aștepta sfârșitul exercițiului bugetar, ci ne va tăia de la început din bani şi doamna Mănescu a și evocat aici câteva cifre, care sunt enorme, raportat la PIB-ul României.

Și vă mai dau în privința asta doar un singur detaliu: până la sfârşitul lunii iunie, Guvernul ar fi trebuit să restructureze activitatea ANRMAP și UCVAP. Nu știu ce vă spun dumneavoastră indicativele astea, UCVAP înseamnă Unitatea de Control şi Verificare a Achiziţiilor Publice, iar ANRMAP este instituția care se ocupă de acest lucru și Uniunea Europeană, într-un document de la începutul lunii martie, pe care Guvernul îl ține în secret, ne-a spus răspicat că dacă nu facem acest lucru, consecințele asupra nivelului fondurilor alocate României vor fi imediate.  (…)

Un program care a început în luna martie și care trebuia să debuteze cu consultarea cu partenerii sociali, cu partidele politice nu a început . Deja luna martie s-a încheiat, suntem în luna aprilie, ar fi trebuit ca în luna martie ministerele să înceapă și evaluările sectoriale, nu avem cunoștință ca așa ceva să se fi întâmplat și ar trebui ca acest lucru să se încheie în luna aprilie, să știm și noi din perspectiva sectorială care ar fi aceste priorități, astfel încât în luna mai să începem dezbaterea privind prioritățile de dezvotlare. Este straniu că un partid de guvernământ, creditat cu ceva peste 10% în sondaje, dorește să păstreze monopolul în ceeea ce privește liniile strategice până în anul 2020. Abia aceasta ar fi o formă de subminare a intereselor economiei naționale, câtă vreme cineva care nu are legitimitate nici politică, nici socială își arogă dreptul de a avea monopolul acestor strategii, consecințele probabil fiind vătămătoare pentru corelarea României la cele 11 linii strategice europene.

Noi vă mulțumim și vă stăm la dispoziție pentru întrebări.”

Întrebări mass-media

Jurnalist: Domnule Vosganian, vorbeaţi de cofinanţare şi de lipsa fondurilor pentru acest aspect, premirul a anunţat crearea unui aşa zis fond de dezvoltare, în care să intre toți banii din privatizări, așa cum s-a întâmplat și în 2006.

Varujan Vosganian:  Lucrurile au fost așa, noi am creat acest fond pentru ca el să servească finanțării unor mari investiții. Acest fond ar fi fost extrem de util până în 2007. După anul 2007, potrivit metodologiei europene, utilizarea banilor din acest fond majora deficitul bugetar. Așadar, dacă noi din privatizare, să zicem la Cupru Min, am avea norocul ca firma respectivă să facă rost de bani și să îi dea, 200 de milioane de euro, dacă ei intră în fondul de dezvoltare, ar putea fi folosiți cu condiția să tăiem 200 de milioane de euro de la Sănătate, de la Educație, sau de la alte investiții publice, pentru  a păstra deficitul de 1,8% din PIB. Așadar, fondul de dezvoltare devine operațional abia în clipa în care exercițiul bugetar este relaxat, și deficitul anual este mult mai mic decât cel aprobat de Parlament, ceea ce nu a fost deloc cazul în ultimii ani.

Am înțeles că acest prim ministru a reluat și el tema banilor de la Banca Comercială. Vreau încă o dată să precizez că utilizarea acelor bani în a  doua jumătate a anului 2008, vreau să spun în același timp că o parte din bani au fost utilizați și de predecesorul meu și de urmașul meu, deci nu este o manevră pe care am făcut-o doar eu, acei bani au economisit pentru România, până în clipa de față, între jumătate de miliard și un miliard de euro. De ce? Am utilizat acei bani pentru finanțarea datoriei publice într-un moment în care băncile majoraseră foarte mult dobânzile de refinanțare.  Și la recomandarea Băncii Naționale a Românie am utilizat acei bani, socotind că îi voi pune la loc atunci când dobânda se va reduce. Opțiunea mea a fost corectă pentru că după 3 luni, dobânzile de pe piețele financiare s-au redus de la 25-30%, cât erau în toamna anului 2008, la 10-12% în primul trimestru 2009.

Problema este însă că noul guvern a fost atât de sufocat în propriile eșecuri și a avut nevoie de finanțare atât de mare, încât nu a mai avut nici răgazul și nici dorința de a pune acei bani la loc. Acei bani există acolo ca poziție, ei trebuie puși la loc. Faptul că i-am folosit atunci, fără să iau bani de pe piață, a făcut ca România, de atunci și până acum, să nu plătească dobândă la acea sumă. Și dobânzile cumulate pe toți acești ani ar fi dus la o sumă între o jumătate de miliard și un miliard de euro. Oricum acei bani nu puteau fi folosiți pentru investiții pentru că ar fi majorat deficitul bugetar și ar fi trebuit atunci să luăm bani din altă parte. Așă că ceea ce vrea să facă acum primul ministru este exact ceea ce e trecut în legea României, dar dânsul nu informează corect opinia publică sau nu știe, ca utilizarea lor majorează deficitul bugetar.

Jurnalist:  Ministrul Borbely și-a dat demisia Premierul a preluat interimatul, cum vedeți această situație?

Varujan Vosganian:  PNL-ul nu poate să vadă această situație pentru că PNL-ul nu are atribuții în această privință. Pot să vă spun doar eu din punct de vedere personal. Noi nu am aprobat demisia dlui Borbely într-un for al partidului ca să vă dau un punct de vedere. Eu sunt prieten cu domnul Borbely de foarte mulți ani, ne cunoaștem încă de la începuturile activiății parlamentare. După opinia mea, este unul dintre oamenii cu cea mai așezată și cea mai profesionistă carieră în domeniul executiv românesc.

De aceea nu m-aș grăbi în niciun fel să emit vreo opinie. Regret gestul pe care l-a făcut, regret faptul că un om ca Laszlo Borbely este pus în această situație, într-un moment în care Guvernul însuși ascunde sub sertar Ordonanțe de Urgență care fac ca bugetul să piardă peste 100 de milioane de lei, că nu au fost majorate resursele, când România pierde sute de milioane de euro din contracte care s-au făcut fără consultarea Consiliului Concurenței, când se fac tot felul de investiții de izbeliște, mi se pare, cel puțin din ce am lecturat în ziare, că motivele pentru care Laszlo Borbely este cercetat sunt într-o zonă care încă mie mi se pare destul de ambiguă, din perspectiva culpei unui înalt funcționar public. Nu vreau să mă pronunț mai mult de atât, însă vreau să spun că sunt alături de Laszlo Borbely în această situație pe care o are și asta nu știrbește cu nimic prietenia pe care o am față de el. Deci politic vorbind, PNL nu are o poziție, cu atât mai puțin USL.

Jurnalist: Kelemen Hunor, președintele UDMR, spunea mai devreme că daca moțiunea va trece, coaliția nu va mai exista și că are oarecare emoție. Cum comentați?

Varujan Vosganian:  Vă referiți la moțiunea de cenzură. Stimate domn, am un singur comentariu de făcut la această temă. În primul rând, ca președinte al Uniunii armenilor și ca membru în Consiliul Securității Naționale. Eu socotesc că incidența asupra identității etnice se poate discuta până la nivelul pregătirii medii. Așadar un stat protejează etnicii săi minoritari, atâta vreme cât le garantează învățământul mediu, liceal. Chestiunea învățământului universitar nu mai este o chestiune de identitate etnică, un ungur nu este mai ungur dacă face facultatea de medicină în limba maghiară, ci dacă învață literatură maghiară, istorie maghiară, cultură maghiară în școala primară și în liceu, și limba maghiară.  E o chestiune de decizie politică, deci nu aș introduce tema UMF-ului Târgu Mureș în tematica minorităților naționale și a prezervării identității etnice. Este o chestiune pur de natură politică și în care UDMR dorește să își creeze zone de autonomie în Ardeal.

Cum chestiunea autonomiei politice nu se pune, cum chestiunea autonomie culturale nu s-a mai pus pentru că legea minorităților n-a mai fost discutată, singura zonă în care se poate extinde autonomia este autonomia universitară. Și acesta este locul în care UDMR își focalizează interesul politic. Unde însă eu socotesc că actualul guvern a comis o eroare uriașă, anume în faptul că a mutat această temă în Târgu Mureș. Societatea românească, printr-un efort extraordinar, și în care aduc omagiu atât românilor, cât și ungurilor, a reușit să închidă o rană care putea să se cangreneze foarte periculos pe spiritualitatea românească, anume conflictul de la Târgu Mureș din 1990.

Felul în care societatea românească a închis acel conflict și a lecuit acea rană, inclusiv prin invitatea la dialogul politic al minorităților naționale, a fost după opinia mea unul din marile succese după 1990. A zgândări această rană și a readuce tema aceasta exact la Târgu Mureș, într-un moment în care opinia publică românească e sensibilizată de situația economică precară, de lipsa de sens și neliniștită de șirul de proteste din luna ianuarie este o gafă politică uriașă. Un guvern care face asta dovedește că nu are deloc intuiția gravități momentului pe care îl trăim. De aceea noi depunem această moțiune de cenzură tocmai pentru a opri ca această rană, pe care am socotit-o închisă, să se redeschidă.

Nu știu cum vor argumenta colegii noștri de la Partidul Democrat poziția de a respinge această moțiune de cenzură, nu știu din punct de vedere politic cum vor explica acest lucru, însă atât din punct de vedere al registrului național, cât și în ceea ce privește nostalgiile, frustrările, temerile cu care am intrat în tranziție și de care am crezut că ne-am lecuit, cât și din punct de vedere emoțional, această moțiune de cenzură este o temă politică de prim rang și ea poate decide menținerea sau demiterea acestui guvern.

Și dacă ceilalți colegi din Parlament gîndesc ca și mine și gândesc în termenii registrului național și doresc să protejeze această țară de propriile sale neliniști, ar trebui ca această moțiune de cenzură să fie votată. Ar fi un semn, pentru orice guvern viitor, că trebuie să scoată pantofii la ușă, atunci când se apropie de această temă și că vechile răni nu trebuie redeschise și lecțiile lor nu trebuie uitate.

Jurnalist:  În contextul plecării cât mai multor parlamentari, atât către PNL, cât și PSD, sunt îndreptăţile aceste emoţiil pe care Kelemen Hunor le are? Adică până la data dezbaterii și votării moțiunii, aveţi ceva informații  că veți avea atâți parlamentari încât sa aveți majoritatea sa demiteți Guvernul?

Varujan Vosganian:  Chestiunea nu este legată numai de parlamentarii din opoziție sau cei care se transferă la opoziție, chestiunea de conștiință vine acum la parlamentarii puterii. S-ar putea ca unii parlamentari să rămână în grupurile parlamentare ale arcului guvernamental și totuși să voteze această moțiune. Și încă ceva, să știți că relația dintre actualul guvern și majoritatea parlamentară nu este o relație atât de osmotică, încât majoritatea parlamentară să își lege existența de acest guvern. După opinia mea, Mihai Răzvan Ungureanu va avea mari probleme să își termine mandatul, unele le creează chiar el, altele le creează alții.

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: