Discursul susținut de președintele PNL, Crin Antonescu, cu ocazia mitingului USL, 7.04.2012

„Camarazi, pentru că dacă Victor Ponta vi s-a adresat astfel, am făcut-o şi o fac şi eu pentru că suntem camarazi, fraţi de arme, suntem oameni aflaţi într-un război pe care nu noi l-am pornit, dar pe care noi va trebui să îl câştigăm aducând pace. Aşadar, camarazi vă mulţumesc!

Înainte de toate vă mulţumesc pentru că, în tot acest timp atât de greu, voi aţi rezistat, voi aţi dat şansa acestei ţări de a avea alternativă şi voi aţi dat, cei de aici şi cei din toată ţara, acestei ţări posibilitatea de a fi eliberată şi va fi în curând.

În al doilea rând, vă mulţumesc pentru enorma onoare şi pentru maxima încredere pe care mi-aţi făcut-o cu această învestire, pentru un om politic nu există un semn mai profund, mai puternic de prietenie şi de susţinere. Vă mulţumesc din suflet tuturor colegilor din toate cele trei partide! Le spuneam colegilor din Partidul Naţional Liberal la congresul nostru de astăzi că sunt congrese nu doar extraordinare şi dacă pot să spun aşa şi neobişnuite, de neuitat chiar. Este un congres în care Partidul Naţional Liberal, partid de dreapta învesteşte ca prim-ministru şi al său un om de stânga, pe Victor Ponta. Este o zi în care un partid de stânga, Partidul Social Democrat învesteşte în calitate de candidat şi al său la preşedenţia României un om de dreapta. Le-am spus lor şi v-o spun tuturor că am inima împăcată, că nu am nicio îndoială în legătură cu astăzi, cu faptul că astăzi am făcut şi unii şi alţii ceea ce trebuia să facem.

Sunt foarte bucuros şi recunoscător încă o dată dumneavoastră pentru că, în fond ce se întâmplă astăzi? În vreme ce puterea se descompune, se descompune moral, se descompune organizaţional, se descompune şi aritmetic, astăzi noi dăm ţării semnalul că suntem puternici, că suntem uniţi, că suntem hotărâţi şi că mergem până la capăt. Războiul nu s-a încheiat, dar frontul s-a rupt şi frontul s-a rupt la ei şi nu la noi, vă mulţumesc şi vă felicit pentru asta!

Toate aceste lucruri, pe care le-am adunat şi le-am construit împreună şi vrem să le construim împreună, sunt pentru că ţara noastră este bolnavă şi pentru că toţi vrem o ţară sănătoasă. Avem avem astăzi foarte multe boli ale societăţii româneşti, cu foarte multe cauze şi avem cu toţii conştiinţa faptului că aşa nu se mai poate, că de data asta, nu mai merge şi aşa. Aş spune că ceea ce ne uneşte şi ceea ce trebuie să punem în faţa compatrioţilor noştrii până la sfârşitul acestui război şi după câştigarea lui sunt lucruri care nu mai ţin de descrierea relelor actualei puteri, ci de ceea ce înţelegem noi prin România de mâine, prin România de după Băsescu şi de după ciuma portocalie şi vreau să privim atunci când vorbim de România de azi şi de România de mâine, adevărul în faţă.

Poate prima boală de care această ţară şi această societate suferă este ciuma politizării şi vă spun camarazi, că dacă suntem o armată, trebuie să fim o armată de eliberare şi nu o altă armată de ocupaţie. Conducătorii de azi ai României trebuie să plece de la Palatul Cotroceni, de la Palatul Victoria, din ministere şi din toate ţesuturile vieţii publice româneşti, unde în mod nelegitim s-au infiltrat, dar sensul angajamentului nostru politic nu este de a le lua locul, decât acolo unde este firesc să se afle forţa politică. Câştigând bătălia cu actuala putere armata noastră trebuie să sune retragerea partizanatului politic şi a politicului de acolo de unde el nu are ce căuta: din economie, din justiţie, din educaţie, din sănătate, din ordine publică, din servicii secrete, din armată, de peste tot.

Da, avem şi vom aplica politici pentru educaţie, politici pentru sănătate, politici economice, politici de securitate, dar vreau să fim înţeleşi între noi şi înţeleşi cu compatrioţii noştrii că vrem o Românie în care o şcoală este condusă de către un bun profesor şi nu de un membru de partid neapărat, în care o instanţă de judecată sau un Parchet sau însuşi Ministerul Justiţiei sunt scoase de sub influenţa factorului politic şi partizan, că vrem un sistem în care cetăţeanul, contribuabilul, agentul economic, pensionarul să fie respectaţi şi serviţi indiferent de faptul că au sau nu o apartenenţă politică, indiferent că sunt sau nu membrii ai unui partid.

Aşadar, prima noastră opţiune strategică este retragerea politicului din viaţa societăţii civile şi din instituţiile care trebuie să rămână civile. Avem un stat care nu mai este în stare, odată cu regimul Băsescu, nu mai este în stare să ajute pe nimeni dintre cei care au nevoie şi au dreptul să fie ajutaţi, care este un stat care costă mai mult decât oricând, care risipeşte mai mult decât oricând, care este corupt şi corupe mai mult decât oricând.

Stop politizării birocraţiei şi clientelei! Acesta este angajamentul de învingător al armatei noastre. Nu clientela noastră în locul clientelei lor! Avem o societate în care s-a vorbit enorm despre descentralizare şi în care, aşa cum cei mai mulţi dintre dumneavoastră o ştiţi direct, nu avem nici până azi o descentralizare reală, o descentralizare în care să dai comunităţii locale şi liderilor ei obligaţii, dar şi mijloace de a se achita de ele, îndatorire, dar şi putere. Câtă vreme asigurarea bugetelor locale va rămâne în parametri de partizanat politic şi de discreţie partizană, nu vom avea descentralizare, vom avea, în continuare, un feudalism din ce în ce mai prost mascat.

Baronii nu s-au născut în teritoriu. Baronii s-au născut la Bucureşti, atunci când guvernele, simulând descentralizarea, au continuat să aloce banul public, care nu are culoare politică, pe criterii exclusiv partizane. Şi astăzi Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu sau Guvernul Boc 7 face acest lucru, mai fără ruşine ca oricând. Avem nevoie de un proiect autentic de descentralizare, pentru că avem nevoie de o naţiune, a cărei forţă să se bazeze pe forţa autentică a comunităţii locale şi pe forţa autentică a cetăţeanului.

Avem, în fine, o boală… avem o boală, mă tem că în stadiu terminal, a lumii politice, a clasei politice, a mentalităţii, a atitudinii, cu care se face politică în România. Să fie limpede, vorbesc dinăuntru şi suntem înăuntru. Nu vorbesc doar de actuala putere. Vorbim de modul în care, în cea mai mare parte, este cu adevărat corpul politic românesc şi vorbesc de modul în care mai ales el este perceput de ceilalţi. Avem nevoie să înţelegem, o dată pentru totdeauna, şi să credem că singura sursă legitimă de putere este cetăţeanul, nu serviciile secrete, nu combinaţiile de culise, nu oameni din alte ţări.

Câtă vreme nu vom admite, nu vom recunoaşte şi nu vom acţiona ca şi cum cetăţeanul român este singura noastră sursă de legitimitate şi putere, vom avea o democraţie bolnavă şi falsă. Avem azi un prim-ministru care, deşi a citit atât de mult, între altele, şi despre politică, nu ştie bine cine l-a pus prim-ministru şi, în orice caz, nu ştie pentru cine lucrează ca prim-ministru. Nu mai putem admite aşa ceva. Nu mai putem admite confuzii, nu mai putem admite oameni care primesc de la cetăţeni mandatul de preşedinte şi se comportă, ulterior, ca nişte ştabi, ca nişte vătafi, ca nişte şefi. Nu mai putem admite confuzii între puterea, autoritatea şi jurisdicţia Parlamentului, a preşedintelui, a Guvernului, a celorlalte instituţii din sistemul politic şi public. Spun foarte simplu că nu vreau şi nu vreţi un preşedinte decorativ, dar nu mai vrem un preşedinte jucător, care joacă la zarul bunului său plac Constituţia, statul de drept şi separaţia puterilor în stat.

Preşedintele României este, în conformitate cu Constituţia şi cu mandatul pe care constituţional cetăţenii i-l dau, reprezentant şi nu şef. Nu e şeful nimănui. Preşedintele României nu e şeful nimănui. E reprezentantul tuturor, ceea ce e mult mai greu. Preşedintele este moderator şi nu intrigant. Preşedintele este garant al Constituţiei, al legii, al bunei funcţionări a instituţiilor, este garant, şi nu cenzor. Aceste lucruri trebuie să fie foarte clare şi mai cu seamă trebuie să fie unul mai clar decât toate – preşedintele României, odată ales, şi-a încheiat cariera politică partizană. Preşedintele României nu mai poate fi, nu mai are dreptul să fie partizan, pentru că, spre deosebire de Guvern, el are responsabilitatea întregului, a proiectelor de durată şi a constucţiilor de consens. Ţara este executiv condusă de primul ministru, sub cenzura Parlamentului.

Vreau ca noi toţi să-i facem pe români să ştie acest lucru atunci când votează. Primul ministru conduce în mod legitim, sprijinit de o majoritate, nu scos din joben de preşedinte sau de alte instituţii, conduce legitim, sprijinit de o majoritate, în baza unui program şi în numele unei părţi, unor partide, a unor coaliţii, care au câştigat alegerile. Acest lucru este fără dubiu şi niciodată, dacă eu voi fi preşedinte al acestei ţări şi Victor Ponta, şi oricine altcineva prim-ministru, nu vom da naştere la confuziile şi la scenele penibile, care au făcut ca astăzi în România să nu mai ştim sau să ştim greşit cine conduce această ţară şi cine răspunde în această ţară. Avem nevoie de un Parlament reîncărcat cu încredere şi avem nevoie să o spunem mereu, indiferent că vom ajunge prim-ministru, preşedinte sau altceva, că baza, miezul, altarul regimului democratic este Parlamentul cu aleşii săi, aşa cum sunt ei.

Vrem un Parlament cu mai puţini membri, nu din motive populiste, pentru că ar costa mai puţin, ci pentru ca rolul, greutatea, importanţa parlamentarului să crească. Şi, trebuie să modificăm şi să respectăm regulamente şi trebuie să constrângem, dacă altfel nu s-a putut, prin lege, orice decident, orice guvern să nu poată decide în interese majore fără dezbatere în Parlament, deci în opinia publică, pentru că Parlamentul nu e doar un reprezentant, cel mai îndreptăţit, cum spune Constituţia, al opiniei publice, ci e şi locul în care, de fapt, ar trebui să ne întâlnim cel mai des – politicieni, putere, opoziţie – cu oamenii care ne-au ales şi cu reprezentanţii lor civili.

Avem nevoie mai departe de resursele noastre, de toate resursele noastre. Este uluitor cum în România ultimilor ani, noi ne ignorăm resursele, în cel mai bun caz, le risipim sau le aruncăm pe fereastră, aşa cum aţi văzut că se întâmplă foarte recent. Vorbesc de resurse naturale, vorbesc de resursa umană extraordinară, cea mai importantă a României. Noi producem mereu inteligenţă şi o risipim şi o alungăm din ţară şi o subutilizăm, şi o umilim. Vorbesc de resursa morală a acestui popor.

Avem nevoie de resursele noastre, avem nevoie de conducători responsabili şi avem nevoie de conducători, care să fie capabili să scoată elitele autentice din marginalitate şi să le pună la lucru pentru noi, pentru toţi, pentru această ţară şi pentru toţi oamenii ei.

Avem nevoie de strategii, pentru că nu mai avem demult strategii de politică externă, strategii de economie, strategii economice, strategii de educaţie, strategii sociale. Nu avem nimic, nu avem decât frenezii. Strategii nu mai avem. Frenezia distrugerii statului, a distrugerii instituţiilor, a distrugerii cetăţeniei, în fond, şi a distrugerii încrederii între oameni.

Avem nevoie să ieşim dintr-o criză, care este morală, care este funcţională, care este din ce în ce mai răspândită şi care, în fond, ajunge la punctul critic sub forma crizei de încredere. Ştiu, şi ştiţi şi dumneavoastră cât e de greu să-i convingem pe compatrioţii noştri că noi vom fi mai buni decât ei, că noi vom fi mai buni decât am fost altădată, că noi am înţeles, în sfârşit, că aceste lucruri, şi altele, trebuie radical schimbate. Dar nu există, dragii mei, altă cale. Trebuie să încercăm să facem acest lucru, pentru că noi suntem, astăzi, singura forţă politică în stare să construiască acele lucruri, de care România are nevoie. Am fost mereu atacaţi şi am fost criticaţi şi am fost proorociţi că nu vom putea lucra împreună sau dacă vom fi împreună, ne vom pierde identitatea.

Vreau să spun foarte clar câteva lucruri despre identităţi, despre doctrine şi despre partidele noastre, o spun clar, răspicat şi voi încerca, împreună cu dumneavoastră, să o dovedim. Social-democraţii, prieteni de stânga, intrând în USL, nu trebuie să uitaţi că sunteţi de stânga, nu trebuie să pierdeţi nimic din identitatea de stânga, ci, dimpotrivă, cred că trebuie să o potenţaţi. Apăraţi valorile stângii! Aveţi curajul de a afirma şi de a dovedi că stânga modernă nu mai înseamnă de mult comunism, ci, dimpotrivă. Aveţi curajul de a afirma că, în România, unde vorbim doar de deficite bugetare, există un uriaş, un inacceptabil deficit de solidaritate socială. Spuneţi-o, e treaba dumneavoastră! Aveţi curajul şi spuneţi că în România e mult prea multă sărăcie şi mult prea puţină politică autentică de stânga. Aveţi curajul şi spuneţi şi dovediţi că stânga nu înseamnă birocraţie şi şpagă. Aveţi curajul şi spuneţi că, în România, nu e prea multă asistenţă socială, ci prea puţină, şi prea multă risipă.

Liberali, conservatori, prieteni din dreapta, nu e niciun risc să vă pierdeţi identitatea şi trebuie să v-o apăraţi mai mult ca oricând, apăraţi-vă valorile de dreapta! Vorbiţi despre deficitul de libertate din România! Vorbiţi despre deficitul de piaţă economică, autentică din România. Vorbiţi cu curaj despre faptul că dreapta nu înseamnă egoism şi lăcomie, ci înseamnă muncă, profit, ordine, ierarhie, valoare. Vorbiţi cu curaj, oameni ai dreptei, despre valorile dreptei, despre statul de drept, despre tradiţie, despre familie, despre istorie.

Putem să fim împreună şi să construim împreună, fără să ne abandonăm valorile, ci potenţându-le reciproc şi respectându-ni-le reciproc putem să facem acest lucru, putem să stăm o vreme împreună şi trebuie să construim o vreme împreună fundamentul unei noi România. Nu cred că misiunea noastră este să facem – deşi au fost categoric vremuri mai bune – să facem ca România să revină undeva. Trebuie să facem ca România să devină ce nu a fost niciodată: o societate pe deplin democratică, o societate pe deplin echitabilă, o societate în care toţi oamenii să aibă încredere unii în alţii şi în reprezentanţii lor. Vă mai chem, preieteni, – şi din dreapta şi din stânga – să mai avem curajul de a fi împreună şi fără teamă naţionalişti. Vreau să fim naţionalişti. Cât de naţionalişti? Cât francezii, cât englezi, cât germanii, cât polonezii, cât ungurii, cât grecii, nu mai mult, nici mai puţin. Ne e teamă să spunem asta, dar atâta vreme cât am dovedit că suntem deschişi spre valorile universale, spre valorile europene, spre valorile de toleranţă şi diferenţă, trebuie să spunem clar şi putem spune clar – şi de la dreapta şi de la stânga – în orice caz împreună: „Da, suntem naţionalişti, pentru că vrem să fim o naţiune puternică”. O naţiune puternică înseamnă stat puternic şi cetăţean puternic, o naţiune puternică înseamnă o naţiune cu locul ei, la masa lumii.

O naţiune puternică şi o politică naţionalistă înseamnă că avem, respectăm şi apărăm identitatea naţională, interese naţionale şi o naţiune în sine. Vom merge în alegeri, le vom câştiga! Vă rog să nu le mai spunem oamenilor doar ceea ce vor să audă, ci să le mai spunem şi ceea ce trebuie să afle. Electoratul încă mai poate fi mituit. O naţiune nu poate fi mituită niciodată. Electoratul poate fi păcălit. O naţiune nu-şi poate păcăli destinul niciodată. Trebuie să mergem înaintea oamenilor să spunem ce vrem, să spunem ce gândim, să spunem că suntem de stânga, de dreapta şi, deocamdată, şi până punem România în termenii normalităţii, suntem împreună. Dar de stânga şi de dreapta trebuie să nu uităm niciodată un lucru ca să putem câştiga: e o ţară în care sunt mult prea multe orgolii şi prea puţină onoare, e o ţară în care e mult prea multă suferinţă şi mult prea puţină compasiune, e obligaţia noastră de lideri, pentru că sper că suntem lideri toţi… Adică, oameni dispuşi la sacrificiu, oameni dispuşi să ia povara pe umerii lor, în numele altora. Noi suntem cei obligaţi să facem idealul, posibil, să găsim compromisurile despre care, în fond, numai noi, în faţa conştiinţei noastre, ştim că trebuie sau nu făcute, pentru a pune în realitatea politică valori morale.

Noi ştim că n-avem voie să nu fim pragmatici, dar trebuie să nu uităm nici o secundă că a fi pragmatic nu înseamnă a fi cinic, nu înseamnă a fi ticălos. Spre a spune lucrurile bine şi drept, e nevoie doar să fii sincer; spre a face lucrurile bine şi drept mai e nevoie de ceva: e nevoie de putere, de puterea pe care ţi-o dau urnele, de puterea priceperii şi de puterea voinţei. Cei mai mulţi compatrioţi ai noştri ne vor da, la urne, puterea.

Dacă vom şti să-i punem la lucru alături de noi, şi dintre noi pe cei cu adevărat pricepuţi, ştiutori, calificaţi, vom avea şi această putere. Cea mai grea e puterea voinţei, şi-l rog pe bunul Dumnezeu să ne dea fiecăruia din noi această putere, şi-l rog pe fiecare dintre voi să caute în el însuşi această putere, şi în cei apropiaţi. Putem să schimbăm această ţară, în bine, putem să lăsăm copiilor noştri o ţară normală. Am înţeles onoarea şi misiunea dumneavoastră, ca pe obligaţia de a face cât pot şi cât putem din aceste lucruri. Cred, cu toată fiinţa mea, în fiecare cuvânt pe care l-am spus, şi mă leg, în faţa dumneavoastră, în numele dumneavoastră, împreună cu dumneavoastră, să fac, din toată puterea mea, aceste lucruri. Aşa să ne ajute Dumnezeu, aşa să-mi ajute Dumnezeu! Mergem să facem ce ne-am propus şi, plecând spre îndeplinirea acestui mandat, primul om pe care-l chem alături de mine, e prietenul meu, Victor Ponta.

Etichete:, ,

Un comentariu pe “Discursul susținut de președintele PNL, Crin Antonescu, cu ocazia mitingului USL, 7.04.2012”

  1. Dan Stoica 8 aprilie 2012 la 6:52 PM #

    Altadată l/am criticat, acum îl laud pe d/l Crin Antonescu. Nu a fost un discurs lung pentru ca a avut substanta, substanta a avut argumente convingatoare. Un discurs care daca se va transforma in fapte va fi benefic pentru toata lumea.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: