JN: Udrea a a aflat în instanţă ce-i libertatea de exprimare

Ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Elena Udrea prezinta Planul de Marketing Strategic si Operational pentru Romania, in cadrul unei conferinte de presa, in Bucuresti
  Foto: Christian Silva / Intact Images

Elena Udrea a rămas cu onoarea nereperată. Iritată de faptul că Jurnalul Naţional a scris despre bugetul alocat lansării celebrei frunze şi brandului turistic într-un eveniment la Shanghai, Udrea ne-a dat în judecată. Prin acest proces, fostul ministru al Turismului a cerut despăgubiri în valoare de 100.000 de lei reprezentând daune morale menite ai îi repara reputaţia, prestigiul şi credibilitatea care ar fi fost afectate. Articolul care a atras mânia ministerială a fost publicat în data de 21.09.2010 cu titlul „Udrea, spectacol de 190.000 de euro“ . Secţia Civilă de la Judecătoria Sectorului 1, Tribunalul Bucureşti a respins plângerea Elenei Udrea ca neîntemeiată, subliniind faptul că presa are libertate de exprimare, poate emite judecăţi de valoare şi nu trebuie să fie transformată în purtător de cuvânt al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Udrea s-a simţit atacată

Elena Gabriela Udrea a reclamat faptul că în cuprinsul articolului din ziar se fac afirmaţii defăimătoare la adresa sa în legătură cu evenimentul de lansare la Shanghai a brandului turistic de ţară, precum şi în legătură cu atribuirea unor contracte de prestări servicii în vederea organizării acestui eveniment de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT). În plus, Udrea susţinea că „prin intermediul articolului se realizează un real atac la persoană pentru că nu sunt suficiente simplele afirmaţii tendenţioase care nu au niciun suport, în realitate jurnalista tranşând foarte clar situaţia prin producerea de scenarii SF, menite să inducă cititorilor suspiciunea de corupţie, iresponsabilitate şi abuz în utilizarea/cheltuirea banilor publici“.

Udrea a susţinut că „articolul în cauză i-a lezat dreptul personal nepatrimonial la onoare şi reputaţie, iar prin acuzaţiile aduse a suferit un prejudiciu de imagine constând în atingerea adusă reputaţiei, prestigiului şi credibilităţii sale, precum şi relaţiile cu partenerii interni şi externi“, se arată în motivarea depusă la dosar.

Udrea a mai arătăt că „articolul calomniator a fost publicat într-un cotidian naţional cu un tiraj de aproximativ 3,5 milioane de exemplare/lună şi cu vânzări ce se apropie mult de această cifră. Articolele apărute în Jurnalul Naţional sunt preluate de alte publicaţii scrise şi online precum şi de posturi TV cu citarea sursei“.

Jurnalist nu înseamnă purtător de cuvânt

În urma întâmpinării formulate de Editura Intact şi a înscrisurilor depuse la dosar, instanţa a decis că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii cauzale şi a vinovăţiei pârâţilor.

Astfel, instanţa s-a convins că „la baza articolului s-au avut în vedere informaţiile publicate în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice, pe site-ul MDRT, precum şi declaraţiile unor specialişti în astfel de evenimente şi chiar a celor implicaţi în acestea, afirmaţiile plecând de la fapte reale, scrise în stil gazetăresc şi au caracterul unor judecăţi de valoare în cazul cărora CEDO exceptează obligaţia autorului de a face dovada veridicităţii“.

Instanţa a mai reţinut că „libertatea de opinie, fără de care libertatea de exprimare nu poate fi concepută presupune posibilitatea de a elabora în toate domeniile o gândire personală sau de a formula o opinie liber aleasă, dreptul de a exprima orice opinie cu excepţia celor incompatibile unei societăţi democratice“.

CEDO face distincţie între fapte şi judecăţi de valoare arătând că „existenţa faptelor poate fi demonstrată în tip ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit“. De asemenea, Curtea a decis printr-o jurisprudenţă constantă că în timp ce materialitatea faptelor poate fi probată, judecăţile de valoare „nu se pretează la demonstrarea exactităţii lor, mai mult a pretinde o asemenea demonstraţie aduce atingere însăşi libertăţii de opinie, element fundamental al dreptului garantat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului“. În plus, Instanţa a reţinut că „a impune unui jurnalist să aducă dovezi pentru judecăţile de valoare nu numai că ar leza libertatea de opinie, dar ar lipsi de conţinut noţiunea. S-ar ajunge la situaţia în care un jurnalist nu ar face altceva decât să întocmească un rezumat mecanic al faptelor la care a fost martor, fără alte afirmaţii personale sau s-ar transforma într-un simplu purtător de cuvânt. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiţia demonstrării veridicităţii lor.

Luând în calcul aceste aspecte, Judecătoria Sectorului 1, Secţia Civilă a concluzionat că articolul din Jurnalul Naţional este „în limitele legitime ale libertăţii de exprimare, scopul fiind unul singur şi anume de a supune atenţiei publice o problemă de interes general“, motiv pentru care a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Reclame

Etichete:, ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: