Discursul Președintelui Senatului, Crin Antonescu, la dezbaterea pe tema revizuirii Constituției – Universitatea ”Dimitrie Cantemir”

03111431743653718”Universitatea dumneavoastră este în primele rânduri ale dezbaterii publice, își arată sensibilitatea, receptivitatea, interesul și inițiativa față de teme mari ale întregii societăți, teme care sunt însă, în aceeași măsură, importante, interesante pentru ceea ce înseamnă elita prin excelență a unei societăți, elita universitară și, de aceea, doresc să vă mulțumesc și cu modestie să vă felicit pentru că sunteți prima instituție universitară care organizează o dezbatere publică pe tema revizuirii Constituției.

Eu aș vrea să spun câteva lucruri legate de necesitatea revizuirii acum a Constituției, pentru că se pune și cred că trebuie să se pună în primul rând sau de la bun început această problemă, despre premisele acestei revizuiri din punctul de vedere al majorității politice pe care o reprezint și după aceea câteva cuvinte despre riscurile, pericolele care pândesc acest proces și șansele pe de altă parte pe care le oferă.

De ce o revizuire acum? Îmi pare important să spun de la bun început că, în fond, această revizuire nu vine în multe privințe după doar zece ani. Revizuirea din 2003 este la un deceniu de această revizuire, dar dacă avem în vedere faptul că acea revizuire a fost limitată în linii mari la imperativele generate de adaptarea la integrarea în structurile europene, în principal, în NATO, că a fost, aşadar, o revizuire limitată, constatăm că multe dintre articolele care vor fi supuse revizuirii sunt modificate după o experienţă de 20 de ani, de fapt, de 22 de ani, de la prima Constituţie, din 1991. Şi mi se pare corect să spun, pornind de la această idee, că, în România, în 1991, şi după aceea cu revizuirea din 2003, s-a făcut o Constituţie cu certe merite. E momentul, acum, când avem perspectiva acestor 20 de ani, să spunem acest lucru. Constituţia pe baza căreia s-a reorganizat, a renăscut sistemul democratic în România a fost o Constituţie bună. Şi e normal să îndreptăm un gând de recunoştinţă către aceia care au gândit-o, au lucrat-o, au transpus-o în realitate atunci, în 1991, într-o perioadă de mari controverse politice, într-o perioadă de dispute fundamentale, dispute de fond.

Ea a fost o Constituţie bună, am putea spune, în bilanţul celor peste 20 de ani, pentru că ea a permis aşezarea şi funcţionarea, cu toate dificultăţile, unor instituţii democratice fundamentale, unei democraţii constituţionale, unui pluralism politic aşezat şi crescut de la an la an, unui sistem parlamentar şi de separaţie a puterilor în stat care au făcut România, în tot acest răstimp, din ce în ce mai compatibilă cu ceea ce înseamnă modelul democratic, constituţional şi parlamentar occidental.

Pe de altă parte, de ce acum o revizuire? Înainte de toate, cred eu, pentru că e nevoie de o recredibilizare a sistemului constituţional şi a Constituţiei însăşi. Nu pentru că această Constituţie ar fi fost prost alcătuită, aşa cum am arătat, ci pentru că, profitând de ambiguităţile pe care ea le cuprinde, politicieni, demnitari, preşedinţi au răstălmăcit-o, au interpretat-o abuziv, însoţiţi, ca întotdeauna, din păcate, şi de instituţii sau de persoane care ar fi trebuit să se afle în afara jocului politic, încât astăzi, după tot ceea ce a însemnat experienţa ultimilor şapte-opt ani, cel puţin, e nevoie de o recredibilizare, de o clarificare şi de o reaşezare în forţă a legii fundamentale a României.

Sigur că aceste ambiguităţi sau aceste locuri prin care s-a putut strecura interpretarea abuzivă erau acoperite în spiritul Constituţiei. Consider şi acum că o citire, o înţelegere şi o aplicare cu bună credinţă democratică a spiritului Constituţiei ar fi putut evita crize şi confruntări care ne-au făcut rău. Dacă, totuşi, asta s-a întâmplat, datoria noastră, a celor care revizuim această Constituţie, este să o revizuim în aşa fel încât aşa ceva să nu mai fie posibil, este să o revizuim în aşa fel încât regulile jocului politic, social, regulile fundamentale ale acestui contract major care este o constituţie să nu mai fie într-o aşa măsură interpretabile şi, în orice caz, să nu mai pună în pericol, aşa cum s-a întâmplat, însăşi separaţia puterilor în stat, însuşi regimul de funcţionare normală a instituţiilor democratice.

În baza sau în contextul acestor neclarităţi, în România s-a ajuns la momente critice – două suspendări ale unui preşedinte, unul şi acelaşi, dar nu are importanţă. S-a ajuns, de asemenea, la lucruri poate şi mai grave, anume, o decredibilizare din interiorul sistemului politic a instituţiei – şi nu a unor oameni – a instituţiei fundamentale a democraţiei, care este Parlamentul. S-a ajuns la confruntări absolut nefericite pentru această ţară, de genul celei privind dreptul de a reprezenta, să spunem, România la Consiliul European. Toate aceste lucruri n-au folosit nici democraţiei, nici societăţii în ansamblu, nici, în ultimă instanţă, normalităţii vieţii în această ţară. Ori, dacă astăzi pornim la tema revizuirii, nu pornim doar pentru a clarifica aceste lucruri, dar pornim în primul rând de la această constatare şi de la această necesitate.

Premisele de la care porneşte discuţia despre revizuire sunt, din punctul nostru de vedere, câteva, nu multe, dar ferme. Unu, revizuirea Constituţiei este prin excelenţă o lucrare politică. Ea se face, cum e normal într-o democraţie, prin intermediul Parlamentului şi se finalizează printr-un referendum, dar ea este o lucrare care nu va fi întreprinsă doar de politicieni şi parlamentari, ci va fi rezultatul unei ample dezbateri publice şi ne dorim, îmi doresc eu, ca preşedinte al acestei comisii, îşi doresc toţi colegii care fac parte din această comisie şi, sper din tot sufletul, toate forţele politice reprezentate în Parlament ca această revizuire să ţină cont de ceea ce segmentele semnificative şi interesate în acest subiect ale societăţii civile ne vor spune.

În al doilea rând, eu cred că trebuie evitat pericolul de a ne angaja într-o polemică, în opinia mea, meschină, sub nivelul temei, sub miza acestei revizuiri şi la care, din păcate, ne invită sau ne provoacă, spuneţi-o cum vreţi, actualul preşedinte. N-am de gând nici aici, cum n-am făcut-o la Academie, să polemizez cu domnia sa, dar trebuie să spun de această dată foarte clar, nu acceptăm să ni se impună premisa pe care domnul Traian Băsescu o consideră fundamentală, anume Parlament unicameral, pentru că aşa s-a pronunţat electoratul la un moment dat, şi, de bună seamă şi în consecinţă, nu acceptăm să ni se impună premisa de a porni revizuirea pe proiectul pe care, fără nicio consultare publică, nici mai amplă, nici mai puţin amplă, fără nicio dezbatere parlamentară, instituţia prezidenţială, cu un grup de consilieri, au încercat şi văd că încearcă din nou să-l impună.

Nimeni nu a ignorat rezultatul şi sensul acelui referendum, dar în egală măsură nu trebuie să ignorăm faptul că acel referendum a fost impus în condiţii anormale, nepotrivite, în primul rând pentru că a fost ataşat, suprapus pe un scrutin care avea şi o altă miză, în al doilea rând, pentru că nu s-a făcut cu adevărat vreodată o dezbatere publică în care cetăţenii care urmau să voteze să fie informaţi ce înseamnă un Parlament unicameral, ce înseamnă un Parlament bicameral, de ce e mai bună o formulă sau alta, care este sensul şi care sunt rezultatele urmărite de o formulă sau alta.

A doua parte, introdusă atunci într-un temei şi cu formule de propagandă pur populiste, şi anume reducerea numărului de parlamentari, este şi în vederile noastre, nu din argumentele populiste cu care ea a fost pledată atunci, ci din încercarea de a găsi o formulă raţională şi eficientă pentru exerciţiul calităţii de parlamentar şi pentru bunul mers al acestei instituţii. Dacă noi vrem să reducem şi vom reduce numărul de parlamentari, nu o facem pentru că parlamentarii ar fi nişte paraziţi, nu o facem pentru că parlamentarii ar fi prea costisitori, nu o facem pentru că parlamentarii mai curând ne-ar încurca, o facem tocmai pentru ca parlamentarul, în exerciţiul calităţii sale de reprezentant mandatat al cetăţenilor, să poată fi mai puternic, să poată fi mai reprezentantiv, să îi poată reprezenta mai bine profilat şi mai semnificativ.

Vom porni, aşadar, de la o situaţie deschisă către toate forţele politice din Parlament şi din afara lui şi către întreaga societate. Până la urmă, deşi, sigur, nu toate articolele Constituţiei vor fi revizuite, există o deschidere totală către orice propunere privitoare la orice articol. Există preocuparea, la nivelul acestei comisii şi nu numai, de a nu rata prilejul unei ample construcţii care să răspundă tuturor problemelor de actualitate şi de viitor. Nu vrem să cădem în capcana de a reduce această revizuire la subiectele foarte pasionante din punct de vedere mediatic, cum ar fi atribuţiile preşedintelui sau lucruri de genul acesta. Constituţia, am spus-o şi o repet, şi o voi repeta pe toată această perioadă, nu se face pentru a clarifica raportul între doi demnitari ai statului, preşedinte – prim-ministru, nu se face pentru viitorul preşedinte, nu se face pentru actualul sau viitorul prim-ministru, nu se face pentru parlamentari, nu se face, în fond, doar pentru politicieni şi pentru viaţa politică. Ea se face pentru cetăţeanul român, deci european – repet această formulă – al deceniilor care urmează. Ea se face cu scopul mărturisit de a întruni un consens cât mai larg nu doar în Parlament, ci în societate, pentru că o Constituţie, adică o lege fundamentală cu efecte asupra tuturor şi pe care trebuie s-o respecte toţi, trebuie să încerce să adune cât mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări, trebuie să încerce să pună bazele, în calitate de contract acceptat şi respectat de cetăţeni, unui nou început, pentru o societate care este apăsată, afectată, între altele sau în primul rând, de dezbinare şi de neîncredere.

Vorbeam de riscuri şi de şanse. Există, într-adevăr, primul risc care ne sare în ochi, şi pe care cu toată sinceritatea vă spun că vrem să-l evităm, există riscul de a grăbi şi de a trece în forţă această revizuire, atâta vreme cât există o majoritate politică de peste două treimi, suficientă deci pentru a-şi impune punctul de vedere. Nu vrem să facem asta. Am spus-o limpede şi o cred, a spus-o limpede și premierul Ponta, partidele care compun azi această majoritate uriașă susțin cu tărie că înțeleg că această Constituție nu poate să fie făcută doar de către noi, doar cum vrem noi, doar pentru noi, pentru că noi avem această majoritate în urma unor alegeri, pentru un ciclu electoral.  Constituția se face nu doar pentru un ciclu electoral, Constituția se face nu doar pentru cei majoritari, Constituția se face cu speranța unei durate de viață, deci de răspuns adecvat la nevoile societății, cât mai lungi și cu speranța că întrunește consensul pe regulile fundamentale al celei mai mari părți, dacă nu al întregii societăți.

Al doilea pericol este cumva deja evocat, acela de a ne pierde într-o bătălie din nou cu sens și cu efect electoralist imediat. Suntem hotărâți să evităm angajarea într-o asemenea bătălie. Nu este o Constituție făcută după cum vrea Traian Băsescu, nu va fi o Constituție revăzută împotriva lui Traian Băsescu. Nominalizez în chip particular pentru că, în fond, foarte multe lucruri au ieșit la iveală, și poate este mai bine că au ieșit, în urma mandatelor prezidențiale pe care domnul Traian Băsescu le-a exercitat și         încă le exercită. Și în sensul acesta, atunci când vom revizui Constituția este bine fără îndoială să nu uităm experiențele prin care am trecut, dar, în același timp, să fim mereu convinși că facem această Constituție pentru prezent și pentru viitor, nicidecum pentru trecut, pentru că, ceea ce ar fi de amendat, ceea ce ar fi de reparat sau poate ceea ce ar fi de pedepsit în trecut nu poate face această Constituție.

Ea se face și se va face sper cu gândul la principii și mecanisme, nu la oameni mai mult sau mai puțin bine intenționați, pentru că cea mai mare capcană în care putem cădea este să personalizăm principiile și soluțiile Constituției. Marile democrații, cele pe care le admirăm și, cu mai multă sau mai puțină sinceritate, încercăm să le aproximăm și noi, în exercițiul nostru public, nu s-au dezvoltat, n-au crescut, nu s-au întărit pentru că au avut șansa unor oameni providențiali, deși au existat și din aceștia, nu au crescut și s-au întărit pentru că oameni de bună calitate democratică și foarte principiali au ajuns întotdeauna să dețină puterea, ci pentru că au gândit mecanisme de echilibru și control, prin care puterea delegată de cetățeni oamenilor politici, demnitarilor, să poată fi mereu, prin formule constituționale, controlabilă de către cetățeni și de către instituțiile democrației.

Sunt acestea o asemenea viziune și un asemenea spirit șansele bune pe care revizuirea Constituției ni le oferă. Eu cred că avem capacitatea, și societatea civilă, dar și clasa politică, să înțelegem că a modifica o Constituție este ceva excepțional, este ceva în care lucrăm nu cu întâmplările zilei, nu cu conjuncturile politice ale momentului, ci cu toată experiența noastră, politicieni sau simpli cetățeni, acumulată în peste 20 de ani de încercare a așezării stabile a unei democrații și, mai ales, că lucrăm cu aspirațiile noastre, pentru noi, pentru cei care vin după noi, legate de lumea în care vrem să trăim.

Personal, cred că această convingere intimă, pe care toți cei implicați în revizuirea Constituției trebuie s-o aibă, va fi un cenzor mai puternic, mai eficient și mai rodnic decât orice altă consultanță sau supraveghere pe care inclusiv instituții internaționale o pot face. Fără îndoială, Comisia, și probabil și Forumul, vor fi într-o permanentă legătură și, de ce nu, colaborare, și cu reprezentanți ai Comisiei de la Veneția, și cu constituționaliști din lumea democratică occidentală, și cu exemplul sau soluțiile oferite de alte constituții din această lume, dar cred că cel mai puternic temei pe care putem să construim ceva sănătos este acest înțeles pe care trebuie să-l avem în interiorul nostru și pentru tot ceea ce înseamnă societatea noastră.

Sunt, în mod neuzual, deosebit de optimist. Sunt lucruri pe care am vrea să le facem, sunt lucruri de care avem nevoie și pe care, deocamdată, nu le putem face din motive economice, din motive de criză, din multe alte constrângeri.

Revizuirea Constituției într-un spirit așa cum am încercat să-l descriu, iată un lucru care stă pur și simplu doar în puterea noastră. Iată un lucru de la care nicio conjunctură și niciun factor intern sau extern nu ne poate opri dacă ni-l dorim cu adevărat, dacă-l înțelegem cu adevărat, dacă avem ceea ce cred că se poate numi bunăvoință politică.

E poate și șansa se a relegitima în ochii unei societăți dezamăgite și neîncrezătoare în politic și politică, e șansa poate de a relegitima și a da o nouă șansă acestei activități, acestei acțiuni, acestui înțeles profund democratic și necesar al politicii.

Mulțumesc foarte mult!”

Etichete:, , , ,

3 comentarii pe “Discursul Președintelui Senatului, Crin Antonescu, la dezbaterea pe tema revizuirii Constituției – Universitatea ”Dimitrie Cantemir””

  1. berenger 11 martie 2013 la 7:19 PM #

    interesanta atitudinea asta a politicienilor romani de a lua in considerare doar consultarile populare care le convin…

    Apreciază

    • Ivi 11 martie 2013 la 11:06 PM #

      Berenger ca de obicei esti unilateral si de data asta insinuant …daca te referi la „referendumul cu numarul si unicameralul”, atunci afla, dupa toate regulile constitutionale si ale unui adevarat spirit constitutional, acel referendum a fost de fapt si de drept unul care „a plebiscistat un om” si nu unul pentru a lua o decizie …in plus, si asta e un fapt, referendumul de demitere din aceasta vara, precum si alegerile din decembrie, au infirmat vechiul referendum si a propus o varianta normala, fireasca …asa ca mai cerceteaza, mai cerceteaza si pana la urma o vezi ceea ce e de vazut…
      A bon entendeur, salut ! …dar esti tu un asemenea „entendeur”?

      Apreciază

      • berenger 12 martie 2013 la 7:16 AM #

        ca ti-am spus sa ma ignori e una, dar daca tu vrei sa dovedesti numaidecat ca esti prost, n-ai decat. mai grav e ca, probabil, cel care a emis enormitatea ca alegerile anuleaza rezultatele unui referendum are sanse sa ajunga ministru al justitiei (din nou). oricum, va fi amuzanta campania prin care usl-ul isi va da singur la turloaie, in conditiile in care ultimul sondaj ires confirma ca 72% din electorat vrea parlament unicameral.
        sa emiti ca vei ignora deziderate de genul asta, fara a le pune in discutie, fara a explica ce e gresit, a reduce totul doar la un conflict politic, nu e doar aroganta, e imbecilitate.

        Apreciază

%d blogeri au apreciat: