”Căsătoria între soți”, sau ”căsătoria între un bărbat și o femeie”?

Ar părea că este un lucru minor… și poate că așa și este, pentru mulți: în aceste zile, în contextul discuțiilor din Comisia pentru revizuirea Constituției, s-a iscat o discuție la nivelul USL. Între reprezentanții PNL care solicitau expresia ”căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie” pe de o parte, și reprezentanții PSD care doreau păstrarea formulei actuale, și anume ”căsătoria este uniunea dintre soți”, de cealaltă parte.

Nu doresc acum și aici să argumentez prea mult pro sau contra ideii liberalilor și a BOR. Ajunge să îmi reafirm crezul de om de dreapta, statornic în convingerile sale, pornind de la moștenirea creștină: astfel, pentru mine, căsătoria (instituție civilă dar de sorginte religioasă) nu poate fi decât expresia relației între un bărbat și o femeie.

În din ce în ce mai multe state europene, parlamentele naționale au acceptat ideea căsătoriei între parteneri de același sex. Personal nu aș dori ca acest fapt să fie posibil și în România anului 2013 sau în anii imediat următori: ca un Parlament cu o majoritate ad-hoc să permită acest tip de căsătorie, prin simpla modificare a Codului Civil. Prefer să ridic o barieră în fața acestei modificări, și anume introducerea ideii căsătoriei exclusiv heterosexuale în Constituție. Astfel, modificarea nu ar fi posibilă decât odată cu modificarea Constituției, ceea ce presupune un Referendum. Dacă poporul român, în mare sa înțelepciune, va vota pentru căsătoria încheiată între persoane de același sex, atunci nu voi avea nimic de comentat, căci acolo unde vocea poporului grăiește, cea a legislatorului trebuie să o urmeze.

Din motivul invocat mai sus nu pot fi de acord cu premierul USL, când acesta consideră cum că nu este necesară modificarea Constituției, deoarece Codul Civil este suficient de asigurator; el nu a fost asigurator nici în cazul acelor state europene care au legiferat căsătoriile homosexuale fără a întreba poporul în integralitatea sa, prin Referendum, dacă este sau nu de acord cu acest fapt. Nu sunt homofb, dar cred că există modalitatea de a asigura drepturi civile pentru parteneri de același sex, păstrând totodată caracterul căsătoriei în același cadru pe care părinții și părinții părinților noștri au trăit. Sunt, din această cauză, vetust și reacționar pentru unii? Asta este…

 

Etichete:, , , , ,

8 comentarii pe “”Căsătoria între soți”, sau ”căsătoria între un bărbat și o femeie”?”

  1. alexc 6 iunie 2013 la 3:59 PM #

    interesant , pnl se apropie prin asta mai mult de CDU/CSU decat de FDP 🙂

    Apreciază

    • Gondolin 6 iunie 2013 la 4:46 PM #

      nu este vorba neapărat despre PNL. Propunerea respectivă nu a fost asumată de către întreg grupul parlamentar PNL.

      Apreciază

  2. AE E. Z. Rednic 6 iunie 2013 la 5:36 PM #

    Eu sunt perfect de acord cu „uniunea dintre soți”, atata timp cat la mijloc nu se afla un nevinovat, care ar trebui sa suporte consecintele impuse de societate, si anume un copil. Da, un copil are nevoie de un exemplu masculin si de unul feminin in viata, pentru ca sa iti formeze personalitatea cum se cuvine.
    Daca doi barbati ori doua femei doresc sa isi uneasca destinele este fix problema lor. Sa fie fericiti. Sunt perfect constient de faptul ca aceste „probleme” exista din antichitate si nu se schimba niciodata, doar ca societatea romaneasca nu este inca pregatita pentru asa ceva. 🙂 Atata timp cat un popor este inca influentat de o institutie religioasa nu exista sanse ca o masa intreaga de oameni sa treaca cu vederea peste o lege de acest gen ori …hotarare sau ce-o fi asta.

    Apreciază

  3. pozedecat 6 iunie 2013 la 10:15 PM #

    Nici eu nu sunt homofob dar nici nu ma intereseaza acest subiect habotnic. Care-i paguba pentru societate ca doi insi de acelasi sex vor sa traiasca intr-o relatie care sa fie oficializata din punct de vedere legal ca un cuplu traditional, heterosexual? Nici chestiunea cu „personalitatea copilului”, in eventualitatea cresterii unui copil adoptat sau nascut prin diverse proceduri medicale, recunosc ca nu o inteleg. Adica acel copil devine un pericol pentru societate ca sa ma ingrijorez atat de tare? Cuplurile homosexuale cresc copii ucigasi? Hoti? Fara apetenta pentru integrare sociala in munca? Care-i problema mai exact? Daca unul dintre soti sta si asteapta sa-si faca celalalt o clisma pentru a face ce-or face ei in privat in dormitor (poate in baie) are vreo legatura cu copilul? Ce fac eu cu consoarta mea in dormitor (sau in baie) are vreo legatura directa cu felul in care ne crestem fiica? Chiar imi scapa legatura dintre viata sexuala privata a unora in raport cu societatea. Daca cineva invoca motive religioase si se pretinde si liberal in acelasi timp atunci nu inteleg eu libertatea de expresie si de credinta. Inteleg ca cineva, prin intermediul constitutiei, imi impune mie cetatean cu aceleasi drepturi (si aici ma refer la drepturile universale ale omului) sa inghit ca ceva trebuie prevazut in legislatie ca urmare directa a unor precepte religioase. Ceva trebuie sa fie in legislatie pentru un interes social colectiv nu al unei minoritati ori majoritati religioase, cred ca e fundamental acest aspect LIBERAL. Deci ar trebui sa aveti argumente de ordine sociala. Iar ordinea sociala mie mi se pare ca nu este deloc afectata de optiunea, fie ea si gresita din punctul nostru de vedere – al astora heterosexuali – pe care niste oameni, intr-o minoritate (ca asa se si spune – minoritate sexuala) o adopta pe parcursul unicei lor vieti.

    Apreciază

    • Rednic Adrian 7 iunie 2013 la 11:29 AM #

      @pozedecat –
      Nu am admis niciodata ca este imposibil ca un cuplu gay sa creasca un copil. Nu este vorba de faptul ca nu ar putea sa ofere o educatie copiilor. Este vorba de faptul ca acel copil ar suferi din cauza ca in societatea noastra inca exista oameni care fac discriminari, iar din aceasta cauza copilul ar avea de suferit. Doar din acasta cauza nu sunt de acord cu adoptia. Daca societatea in care traim ar permite acest lucru ar fi ok, dar nu este . Stii si tu asta.
      Personal, nu am nicio problema cu asta, insa exista multe alte persoane, reprezentand majoritatea, care nu sunt de acord cu asa ceva, iar din aceasta cauza discriminare va exista la tot pasul.
      Eu am o vorba: Esti om cu mine, sunt om cu tine. si atat.

      Apreciază

      • pozedecat 7 iunie 2013 la 6:19 PM #

        Am vrut „decat” sa reliefez ca intre un cuplu homosexual care si-ar creste copiii avand grija sa-i hraneasca, sa-i imbrace si sa-i trimita la scoala si un cuplu heterosexual in care tatal e un betiv care-si bate nevasta pentru ca e curva si-si aduce amantii acasa apoi ii trimite pe copii sa cerseasca pentru a-i aduce niste bani de tigari, pot sa spun ca eu n-am probleme in a alege. Deci nu are nicio legatura nici pentru copiii respectivi nici pentru mine ca cetatean daca doi oameni vor „sa se faca de rahat” in privat si sa beneficieze de recunoastere si de consecintele drepturilor civile izvorate de casatorie. Ce legatura poate avea viata sexuala PRIVATA a doi cetateni care au deviatia asta in raport cu convingerile noastre dar care isi vad de treaba lor la munca, isi platesc darile si nu-si deranjeaza vecinii? Ce importanta poate avea pentru societate in ansamblu ca un cuplu e hetero si altul e homosexual !?
        Asta doream sa spun – ca nu vad un ce pierde cetatean obisnuit sau cum ar fi el lezat de o astfel de optiune PENTRU ALTII cu care n-are nicio tangenta. Si ca pare stupid ca singura obiectie a unui liberal, oricare ar fi el daca se declara liberal, sa fie doar una de natura religioasa si atat!
        In rest inteleg temerile pe care le expuneti. Tara are multi tampiti (unii spuneau, nu mai stiu unde am auzit, ca si statistic ar fi fost probat ca stam mai prost cu IQ la nivel de statistica nationala in raport cu alte natii) dar si foarte multi habotnici. Poate nu intamplator. Pentru ca ma consider liberal, cu pretentia de a avea libertate totala de gandire, inclusiv sub aspect religos, sunt absolut terifiat de asaltul crancen din ultima vreme a religiei, in special a BOR, care tinde sa ne prinda pe zi ce trece intr-o panza de paianjen tot mai complicata din care va fi greu sa iesim si penru care vom plati din ce in ce mai mult – la propriu.

        Apreciază

        • Gondolin 8 iunie 2013 la 5:12 PM #

          dilema dvs este o falsă dilemă, întrucât sunt tot atâtea șanse statistice ca într-un cuplu homosexual unul sau ambii parteneri să aibă anumite probleme de comportament social (alcoolism, de pildă) ca și într-un cuplu heterosexual. Cuplurile homosexuale nu pot fi mai buni ”părinți” decât cele heterosexuale, și reciproca. Asta statistic vorbind. Căsătoria nu este o doar chestiune de viață privată, oricât ați dori să o împingeți exclusiv înspre domeniul vieții private. Pe de altă parte, atitudinea mea reflectă o anumită poziționare (etico-religioasă în special) și nu văd de ce mi-aș schimba-o. Toto așa cum nu văd de ce propagandiștii pro-gay și-ar schimba poziția. Aici nu este vorba doar despre argumente raționale.

          Apreciază

      • pozedecat 9 iunie 2013 la 10:36 AM #

        Asta am vrut sa spun, ca in afara de pozitia „etico-religioasa” nu aveti niciun argument prin care sa demonstrati ca „nu este doar o chestiune privata”. Adica eu, electorul, nefiind propagandist nici pro nici anti gay, sa inteleg toate motivele pentru care ar trebui sa votez intr-un fel sa altul. Ca alegator mi-as dori, cu alte cuvinte, sa renuntam ca natie la a mai vota „din ficati” ci s-o facem cu tot creierul.
        Dar lasand asta la o parte, chestiunea este o tichie de margaritar in contextul nostru social cu profunda chelie. Ar trebui rezolvat prioritar un mod in care judecatorii si procurorii sa aiba parte in mod veritabil de „controlul reciproc al puterilor in stat”. Daca am putea avea un sistem similar celui din america unde procurorii sunt alesi si nu numiti de vreun coabitac nerusinat si confirmati dupa plac de un impostor auto-intitulat presedinte, bine ar fi. Ma doare mai tare asta decat cazul homosexualilor ce, daca e sa cuantificam politic, sigur nu ar trece pragul electoral. In timp ce 70% din electori au votat cu disperare ca lucrurile sa se schimbe in bine. Aveam o colega ce raspundea la intrebarea „ce mai faci?” cu un „din ce in ce la fel de bine”.

        Apreciază

%d blogeri au apreciat: