11 Iulie – o întrebare fără răspuns

Excedați de evenimentele zilei de azi (nu aș ști ce să aleg între reverberațiile Bacului și vizita la DNA a Cameliei Voiculescu… pentru că nouă, francofoni fiind, ni se cam rupe de vizita premierului francez în România) uităm că în 11 iulie 1917 (24 iulie stil vechi) a început ofensiva româno-rusă la Mărăști, una dintre marile fapte de arme ale poporului român. Înfrântă și umilită în 1916 (mai ales în Dobrogea) armata română, prin ofițerii și soldații ei, a confirmat că se poate conta pe soldatul român, dacă i se oferă fie un exemplu de urmat (și ce exemplu au dat regele Ferdinand, regina Maria și Casa Regală în anii războiului!) și o cauză pentru care să merite să mori… Adevărul este că soldatul român, eminamente țăran, lupta în 1917 pentru că știa că regele său este garantul împroprietăririi, și că acest rege se va ține de cuvânt odată cu terminarea războiului.

Regele decorand soldati

Desigur, condițiile războiului contemporan s-au schimbat cu mult. Azi, soldații români sunt profesioniști. Dar pun și eu o întrebare retorică: într-un război actual (nedorit de către nimeni!) pentru ce ar muri soldații români? Pentru ce mor soldații noștri în războaiele interne ale altora? Pentru NATO? Pentru bani? Care ar fi cauza și cine ar cauționa această cauză supremă (președintele impostor Băsescu?)  pentru ca soldatul român să accepte sacrificiul suprem?

Răspunsul simplu ar trebui să fie: pentru România. Dar ce înseamnă România azi, pentru români și în special pentru tineri? Când ”model în viață” pentru tineri noștri a ajuns (aflăm prin intermediul lucrărilor de Bac) o chestiune identică manechinului de modă (las la o parte sinonimia, confuzia morală este totuși grotescă), mi-este teamă să caut mai îndeaproape răspunsul la întrebare…

În altă ordine de idei, îm 11 iulie 1915 se năștea la Vladivostok cel ce avea să fie cunoscut sub numele de Yul Brynner, actorul american care a devenit pentru mulți o legendă după rolul jucat în Cei șapte magnifici (și pentru multe, pentru rolul din Regele și eu). Și tot într-un 11 Iulie murea sir Laurence Olivier, cel care ne-a dăruit un Hamlet de referință (din filmul regizat de Olivier, în care același juca și rolul prințului danez, las mai jos un fragment care sper să placă cititorilor mei).

Etichete:, , , , , ,

4 comentarii pe “11 Iulie – o întrebare fără răspuns”

  1. pozedecat 12 iulie 2013 la 5:22 PM #

    Dupa cum v-ati dat seama din comentariile mele pe acest blog am suficiente nemultumiri in raport cu asteptarile mult mai mari pe care le aveam de la USL, cel putin in raport cu impostorul de la Cotroceni. Pana una alta el exprima foarte bine ce a ajuns Romania.
    Va rog mult sa aveti o incercare de initiativa legislativa de a amenda legea 406/2001. Las la o parte ca ea cred ca nu s-ar aplica decat MS Regelui caci numai Regele a fost seful statului (asa cum stipuleaza legea) restul au fost presedinti in raport cu constitutiile in vigoare dupa 1990 …
    Modificarea ar fi aceea ca drepturile – locuinta, indemnizatia, paza – sa fie acordate in urma unui referendum odata cu primul tur la alegerile prezidentiale. Daca lumea apreciaza ce a facut, sa binemerite de la patrie. Daca nu, atunci nu. Ar fi o compensatie marunta fata de umilinta noastra de a nu putea scapa de infractor desi a fost demis de 7,4 votanti nemultumiti. I-am sugerat asta si dlui Vosganian insa dansul, impaciutor si blajin cum il stiti, a spus ca nu se cuvine. Pe de alta parte, domnia sa este nemultumit cand este pus in poza de grup a „clasei politice” … Asadar, nu cred ca e o mare problema („decat” timpul scurt) insa as spera ca la urmatoarele alegeri sa am macar acest motiv de a iesi la vot, sa-l lipsesc de privilegii pe bas caci altfel va jur ca nu mai am niciun motiv de a calca pe la urne vreodata. Si e prima oara dupa ’89 cand simt acest lucru caci am participat la absolut toate alegerile si referendumurile de pana acum.

    Apreciază

    • Radu Zlati 13 iulie 2013 la 11:08 AM #

      Un referendum care sa întărească o lege? Nu sunt legist, dar procedural mi se pare cu totul inedit.
      Nu cred ca este nevoie de vreun referendum, Parlamentul care a votat legea era expresia directa a voitei poporului roman si reprezentantul de jure al acestuia.

      Apreciază

      • pozedecat 13 iulie 2013 la 3:19 PM #

        Nu care sa intareasca ci care sa conditioneze aplicarea ei. Parlamentul este expresia vointei poporului in aceeasi masura in care poporul insusi se poate exprima prin referendum. Nu vad o contradictie. Parlamentul spune ca in general presedintii merita respectul perpetuu, iar poporul poate valida optiunea aceasta pentru fiecare caz in parte; care sa fie problema? Sunt legi care lasa la latitudinea guvernului sau chiar a unui minister cum se aplica acele legi prin norme specifice (HG sau OM). De ce ar fi un minister mai cu mot decat corpul electoral in ansamblul sau?

        Apreciază

  2. pozedecat 14 iulie 2013 la 7:24 PM #

    Fireste, faptul ca nimeni din USL nu pare sa fie preocupat de a face ceva pentru a-l trage la raspundere pe uzurpatorul de functie publica de la Cotroceni ma face sa gandesc foarte mult la cuvantul „coabitare” si la clasa politica descrisa de zicala „corb la corb nu scoate ochii”. De aceea sunt si un pic dezgustat cand dl. Vosganian are pretentia sa fie scos din „poza de grup” a clasei politice data fiind puritatea domniei sale. Macar sa spuneti ca „vom studia” si apoi „don’t call us, we’ll call you!”. Cand Bas va inota linistit la Vila Dante din 2014 incolo, dvs, TOTI cei de la USL imi veti fi devenit extrem de antipatici. Cu parere de rau v-o spun caci o astfel de acreala ne face rau mai mult noua, alora ce o experimentam si prea putin dvs. care sunteti multumiti ca sacii dvs se afla intr-o caruta. S-ar putea sa gresesc eu dar cred ca evaluarea populara pe care o veti avea este cam in sensul a ce va spun eu aici cu amicitie.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: