Băsescu a lansat o diversiune (doar pe jumătate) zicând cum că ar promova un Referendum pe tema Roșiei Montane, iar USL este pe cale să cadă în capcana larg întinsă. Sau poate nu cade, ci pășește cu bună știință, iar diversiunea nu este o capcană ci o soluție? Să mă explic.
Exploatarea de la Roșia Montană are atât partizani cât și adversari. Dintre argumentele celor onești și raționali, putem extrage câteva:
Pro:
- Acum aurul nu produce nimic, în timp ce exploatarea RMGC ar aduce venituri statului (care pot fi maximizate printr-un contract favorabil)
- Exploatarea ar aduce un număr de locuri de muncă într-o zonă monoindustrială cu șomaj ridicat (minim 500 locuri de muncă)
- RMGC ar reduce poluarea existentă și ar exploata prin proceduri sigure, standardizate
Contra:
- Exploatarea cu cianuri nu este atât de sigură pe cât pretinde RMGC, putând exista efecte chiar și după zeci, sute de ani de la finalizarea exploatării
- Efectele directe asupra mediului (excavarea celor 4 munți, craterul și lacul de decantare rezultate în urma exploatării) sunt definitive și negative, chiar dacă pe termenul exploatării tehnologia nu ar suferi o înfrângere în fața întâmplării nefaste
- Balanța, pentru statul român, între efectele pozitive (locuri de muncă pe o durată limitată în timp + veniturile rezultate pe perioada exploatării) și efectele negative (pierderile rezultate în urma exploatării pe plan cultural + renunțarea la idea de creștere durabilă a zonei) potențate de potențialul accidentului ecologic duc la un rezultat negativ pentru stat
Acestea ar fi principalele argumente care rămân în picioare, după ce alegem să cernem cu o sită fină. Desigur, de o parte și alta, putem să mai adăugăm argumente secundare (și contra argumente) dar asta nu ar schimba tabloul general. La urma urmei asistăm la o confruntare (cel puțin la primul nivel) între partizanii exploatării la Roșia Montană (dacă am fi trăit cu 100 de ani în urmă, ea s-ar fi realizat, cu orice costuri…) și cei ai ecologismului – pigmentată, în cazul nostru, cu nuanțe de naționalism (mai mult sau mai puțin luminat), anti-corporatism și anti-globalism.
Peste cele prezentate mai sus s-au adăugat prevederile monstrului juridic înaintat de către guvern Parlamentului. Am folosit sintagma de monstru juridic deoarece acest proiect de lege, deși conține o creștere a redevenței și a cotei de participație a statului român la compania RMGC (factori pozitivi) în schimb introduce o mulțime de prevederi care, prin încălcarea legislației în vigoare, transformă zona concesionată RMGC într-un partener privilegiat al statului român (dacă nu cumva, în câteva privințe, într-un stăpân al acestuia). Și confirmă temerile că promisiunile RMGC în privința ecologizării post-exploatare s-ar putea să nu fie onorate. Iar statul român să moștenească, după 20 de ani, cu o bombă ecologică care în cel mai bun caz să îl coste tot ceea ce câștigă în cei 20 de ani de exploatare.
Mai mult.
Un referendum ar trebui, pentru a fi revelator pentru starea de spirit a populației, să întrunească cumulat următoarele condiții (1) votul să fie liber (din acest punct de vedere nu cred că vor fi probleme majore) și (2) votul să aibă la bază o cunoaștere, din partea electoratului, cât mai deplină a argumentelor celor două părți, înțelegerea acestora.
Un referendum corect ar trebui deci să însemne o propagandă dusă cu arme egale, de ambele părți: pro și contra exploatării. Ori, în nici într-un caz resursele celor două tabere nu sunt egale: în primul rând pe plan financiar – dar de aici pornește o listă lungă de puncte de handicap, cele mai multe nerecuperabile de către adversarii exploatării cu cianuri de la Roșia Montană. De aceea un referendum va însemna foarte probabil victoria ideii de exploatare de către RMGC a aurului de la Roșia Montană. RMGC a câștigat deja referendumul: pe sondajele publicate, cei care ar spune DA sunt de trei ori mai mulți decât aceia care ar spune NU. Iar perioada de până la referendum nu va face decât să consolideze scorul lui DA, căci mișcările de stradă, chiar dacă vor continua o vreme, nu vor avea tăria de a continua un an și chiar dacă puncte de rezistență a protestului ar persista în marile orașe, România profundă nu crede în ecologism. Fără să mai vorbim de blocada media împotriva protestatarilor; fără să mai vorbim despre propaganda pro-RMGC asediind, prin mai toate sursele informatice, cu argumente pro conștiința alegătorului român.
De aceea (și pentru a administra o lovitură mediatică unui guvern și unei guvernări USL șovăielnice și contradictorii pe tema respectivă) Băsescu a lansat bomba cu efect întârziat a referendumului pe tema Roșia Montană (probabil concomitent cu alegerile europarlamentare).
Dacă referendumul va spune DA exploatării cu cianuri de la Roșia Montană, Băsescu câștigă deoarece astfel își îndeplinește un obiectiv asumat deschis pe parcursul guvernărilor Boc-MRU. Iar USL pierde, deoarece USL nu va putea milita pentru un DA la referendum fără a își înstrăina o parte a electoratului propriu și fără a își sublinia (nu pentru prima dată, ce-i drept) contradicția dintre vorbe (campaniile electorale din 2012) și fapte (proiectul RMGC înaintat Parlamentului).
Dacă referendumul va zice NU exploatării cu cianuri, Băsescu câștigă deoarece își va asuma victoria (”fără mine, exploatarea s-ar fi realizat… hă hă hă”) iar USL este umilit prin guvernul său, care a oferit ocazia acestui referendum.
Deci în ambele cazuri Băsescu câștigă iar USL pierde. Mai mult încă: Băsescu se va poziționa în timpul campaniei, nu va fi un factor neutru. Foarte probabil făcând deschis propagandă pentru DA (ceea ce din motivele invocate mai sus, USL nu va putea face). La fel ca Băsescu va proceda și partidul său de suflet, PMP (însoțit eventual pe aceeași linie de PDL și PP-DD) care va câștiga astfel un număr suficient de voturi astfel încât să promoveze 3-4 europarlamentari (fără referendum, se prea poate ca PMP să nu câștige cele 5% voturi necesare promovării unor reprezentanți în PE).
Cel mai probabil referendumul dacă va fi organizat va spune DA și va consfinți astfel victoria RMGC asupra statului român, prin vot popular (frumoasă idee, nu-i așa) și exercițiu democratic. Iar Băsescu și pretorienii săi, ”morți” politic în decembrie 2012, se vor dovedi nu numai vii ci și, iată, câștigători împotriva unui USL care continuă să dovedească o stăruință remarcabilă în a își da cu dreptul în stângul.
Din toate aceste motive cred că singura soluție a USL este aceea de a trece în regim de urgență legea RMGC prin Parlament. Luând în considerație și alte argumente, centrate direct pe conținutul legii, aceasta ar trebui să fie nu numai discutată urgent, dar și respinsă.
alte articole pe aceeași temă:
ROȘIA MONTANĂ POATE FI PENTRU USL CEEA CE ARAFAT A FOST PENTRU BĂSESCU
(ORADECLUJ.RO): PĂREREA DEPUTATULUI RADU ZLATI CU PRIVIRE LA EXPLOATAREA DE LA ROȘIA MONTANĂ
Radu Zlati 
Comentarii recente