Jurnalist: Cum comentați situația tragică a copilului omorât de câine și ce credeți că se poate face referitor la legislația privind câinii maidanezi?
Crin Antonescu: E o situație de necomentat. Singurul lucru pe care îl simțim, cred, toți, dincolo de durere, dincolo de solidaritate cu familia victimei și dincolo de indignare, e un lucru dureros de simplu. Nu putem avea pretenția că suntem o țară civilizată, nu vorbesc de Uniunea câtă vreme se întâmplă așa ceva. Și reamintesc că, din păcate, nu este primul caz.
Al doilea lucru pe care vreau să-l spun și lucru pentru care nici n-am făcut comentarii publice, vorbesc prima dată pentru că m-ați întrebat, este că este cu adevărat dezgustător dacă ajungi să vezi cum unii politicieni încearcă să câștige niște puncte electorale, să arunce vina pe alții, să speculeze până și o asemenea tragedie, când este evident că e o problemă a noastră, a tuturor ca societate, până la urmă, ca administrație.
Al treilea lucru este deja unul de detaliu. Nu sunt de acord cu faptul că este o problemă legislativă. În legislația privitoare la acest subiect, care e unul vechi, nu vorbim de un subiect care a apărut acum o lună sau acum două luni, au existat modificări, se și cunoaște în aceste zile, în media s-a discutat pe larg despre legile în vigoare, despre ordonanță, despre această istorie începută, cred, prin 2001-2002 și până astăzi. Sigur că există legi care s-au modificat, care s-au schimbat, că există legi, cum avem în situația de față, la Camera Deputaților, nu la Senat, o lege în lucru, o pronunțare a Curții Constituționale. Dar dacă nu înțelegem că problema nu este una de legislație și nu legislația în vigoare a României a împiedicat rezolvarea sau pași semnificativi pentru rezolvarea acestei probleme, n-am făcut nimic. Dovada este că sunt municipalități în România care, cu această legislație, au rezolvat sau au făcut progrese semnificative în a rezolva problema.
În momentul în care spui: Am numai trei hingheri pe tot Bucureștiul că nu am bani, ar trebui să poți spune: Uite, am făcut un proiect, am gândit rezolvarea acestei chestiuni în timp, am gândit-o inclusiv bugetând-o și mi-ar trebui atâția bani și nu-i am.
Pentru că noi riscăm să intrăm acum, sub imperiul emoției absolut de explicat pe care o trăim toți, într-o falsă problemă. Problema noastră nu este dacă ucidem sau nu câinii. Problema noastră este ca pe stradă să nu se mai afle câini fără stăpân. Deci, și dacă vrei să ucizi câinii trebuie să-i prinzi. Presupun că nimeni nu imaginează că vor merge niște mașini din care, cu mitraliere, se va trage în tot ce mișcă. Problema este că ai nevoie de un plan, ai nevoie de un buget, ai nevoie de niște oameni care să prindă acești câini.
Mai departe, în baza unei legi sau alta, pe ce referendum mai doresc să facă unii și alții, vezi dacă acești câini sunt omorâți sau nu știu ce faci cu ei. Dar problema cetățenilor și problema de civilizație este ca pe stradă să nu mai umble câini vagabonzi, câini fără stăpân. Nicăieri în Europa nu există asta și când spun Europa spun de la câțiva kilometri de aici încolo, și repet faptul că în unele comunități, această problemă a fost rezolvată sau, în orice caz, a fost atacată cu succes, arată că nu legislația era problema. Desigur, și legislația este o altă discuție, dar nu ea a împiedicat o situație care, în București și în alte orașe, să se agraveze, de la an la an, de mulți ani încoace, nu de o lună, nu de două, nu de un an, nu de cinci.
Jurnalist: Referendumul îl vedeți necesar în contextul acesta?
Crin Antonescu: Nu, nu – sigur, domnia sa poate să-l facă, nu am în această privință eu un cuvânt de spus, îmi spun o simplă părere personală, ca cetățean și ca locuitor în București – nu. Pentru că referendumul nu are ce să comunice nou despre voința cetățenilor. Problema, repet încă o dată, nu cred că așa va fi formulat referendumul, omorâm toți câinii sau nu. Răspunsul este clar: niciun bucureștean, și cel mai mare iubitor de câini, și mă număr printre iubitorii de câini, nu vrea să să existe vreun câine vagabond pe stradă. Și atunci la ce să fac referendum? Asta am de făcut, asta trebuie să fac. Mulțumesc!
Jurnalist: Care va fi poziția parlamentarilor PNL față de legea câinilor fără stăpân în contextul în care 54 de parlamentari PNL au avut o sesizare în trecut la Curtea Constituțională, iar rezultatul a fost declararea acestei legi ca fiind neconstituțională?
Crin Antonescu: Problema – îmi pare rău că trebuie să revenim la ea și îmi pare rău că ea există, nu că revenim la ea – problema noastră este nu dacă avem sau nu cadru legislativ pentru a putea să rezolvăm, pentru a putea municipalitățile, administrațiile locale – dacă acolo este sediul competenței – să rezolve problemele. Avem dovada, fără să intrăm în dispute juridice, că în multe orașe din această țară problema s-a rezolvat sau, în orice caz, s-au făcut pași foarte –foarte semnificativi pentru a fi rezolvată.
Doi. Noi, cred, confundăm niște probleme și sub imperiul emoției și poate al politicianismului tradițional, inclusiv, în opinia mea, domnul președinte Băsescu o face. În această împrejurare, domnul președinte Băsescu este singurul care a spus ceva concret, care a propus o măsură urgentă și concretă. I-a propus Guvernului să dea o ordonanță care să ce? Să eutanasieze câinii. Pentru a eutanasia câinii, trebuie să-i prinzi.
Problema care, cred, nu mai necesită nici un referendum, chiar pe gratis dacă ar fi, este următoarea: nu aceea dacă omorâm câinii sau nu – asta o să împartă publicul. În acest moment, pe nenorocirea îngrozitoare, îl va împărți într-un anumit fel, după un timp în altul, dar sunt împărțiți.
Unde cred că nu suntem împărțiți? Nu există niciun român normal la cap, oricât de iubitor de animale și de câini în speță, care să accepte ideea că acești câini trebuie să umble pe stradă fără stăpân și implicit periculoși.
Deci problema noastră este nu să omorâm câinii sau să nu-i omorâm, ci să nu avem câini vagabonzi pe stradă, exact așa cum în toată Europa nu există câini vagabonzi pe stradă decât ca un fapt excepțional. Deci în România subiect de presă devine, și e normal, o asemenea tragedie, în Occident subiect de presă ar fi dacă un câine vagabond ar mușca un cetățean, nu dacă ar omorî un copil. Deci problema noastră este să nu avem câini pe stradă.
Avem noi legislație, și încă de ani buni, pentru a putea să nu mai avem câini pe stradă? Răspunsul este da. Trimiterea la o formă sau alta a legii, la eutanasie sau la altceva, la sterilizare, astea sunt alte chestiuni asupra cărora putem discuta, putem avea păreri, dar câinii au ajuns să omoare oameni în România pentru că sunt pe stradă, nu pentru că se discută în Parlament un tratament sau altul după ce ei sunt prinși.
Ca să nu mai ai câini pe stradă, deci ca să-i prinzi, pentru că și ceea ce propune domnul Băsescu, o ordonanță pentru eutanasiere – deci ce spune: îi luăm, îi ținem șapte zile, un termen rezonabil, după care dacă nimeni nu-i adoptă, îi eutanasiem. Dar pentru ce să dau o ordonanță, de ce este nevoie de o ordonanță ca să mă duc să-i strâng, când legislația acum îmi permite?
Nu pot să-i strâng dacă am trei mașini de hingheri, ca să vorbim în termeni populari, pe tot Bucureștiul. Nu pot.
Jurnalist: E o situație generală, în întreaga țară, nu cred că autoritățile sunt suficient de pregătite, cu câteva excepții.
Crin Antonescu: Dacă nu sunt pregătite, nu sunt pregătite, îndrăznesc s-o spun, nu din cauza legislației, pentru că cine vine și-mi spune “Nu am bani să fac mai mult”, e normal să-l întreb: “Ai un proiect”. Nu vorbesc de primarul X sau Y, că aici cel mai mare, aproape dezgustător lucru în fața acestei tragedii este cum încearcă unii să ciupească niște puncte și cum încearcă să-i înfunde pe alții. Nu-i asta problema. Întrebarea pentru orice administrator este : „Ai un plan de atâția ani? Ai un buget? Nu-ți ajung banii, dar câți bani îți trebuie? Ai calculat, ai făcut acest calcul?”. Pentru că haideți să vă spun un lucru: este o problemă atât de gravă, în municipii ca Bucureștiul, de pildă, încât ea ar fi fost normal să treacă înaintea chiar a curățeniei publice, pentru că mizeria este greu de acceptat, dar nu te omoară, înaintea tuturor celorlalte lucruri, înaintea milioanelor de crizanteme și de trandafiri și de alte flori, care sunt foarte bine venite, cine are bani să le pună, toți vrem să trăim în orașe frumoase , dar mai întâi să nu ne mănânce câinii copiii. Deci în ordinea priorităților bugetare poate trebuiau mai multe mașini cu hinghieri care aveau destulă lege ca să strângă câinii. Asta este chestiunea și ce vom vota noi pe o speță care ține deja de filosofia dreptului animalelor nu are nicio legătură cu debandada câinilor vagabonzi în stradă.
Jurnalist: Există o poziție comună? Ce se va întâmpla?
Crin Antonescu: Părerile sunt împărțite și în privința asta, o să vedem, o să discutăm, dar repet, e o falsă problemă, ea nu se leagă de situația câinilor din stradă.
Jurnalist: Un referendum va rezolva această problemă?
Crin Antonescu: Nu, în primul rând că este pentru mine dificil să văd cum sună întrebarea referendumului. Îi întrebăm noi pe oameni ”Doriți să mai fiți mușcați de câini sau să vă fie copiii în pericol?”. Are rost să punem o asemenea întrebare? Toată lumea o să spună ”Da, dorim să nu mai fim în pericol”. Doi, punem întrebarea ”Doriți să omorâm toți câinii?”, sunt foarte mulți oameni care nu doresc să fie omorăți toți câinii, dar în orice caz nu vor să-i întâlnească pe stradă. Trei, referendumul nu are, în sensul acesta este mai logic ce a propus Traian Băsescu, pentru că Traian Băsescu a propus: Hai să dăm cu eutanasierea! Ordonanța se dă mâine, măcar o luăm pe o cale. Referendumul evident că nu poate avea putere de lege și nu e decât o întârziere, nu mai spun și o cheltuială, pentru ca după aceea cum primarul general, n-am nicio îndoială, bine intenționat, spunea: O să am rezultatul acestui referendum cu care am să mă duc să fac presiune asupra parlamentarilor.
Păi, vino direct și fă presiune, nu mai face referendum că e clar că toată lumea vrea rezolvarea probleme, deși, încă o dată o spun, degeaba se face presiunea aici. Ai Consiliu General, ai majoritate, ai o puternică susținere a cetățenilor Capitalei, ai buget semnificativ. Dacă n-ajunge, spune. Poate mai vine Guvernul, poate mai vin nababi din societate, dar trebuie să ai un plan și să-l ții. În sensul acesta, eu, deși, evident decizia nu e a mea, e a Consiliului General, eu nu văd, sincer să fiu, rostul referendumului.
Jurnalist: Ați fi de acord cu eutanasierea?
Crin Antonescu: Eu consider că trebuie luate imediat toate măsurile posibile, oameni angajați, suplimentați pentru ca acești câini să fie strânși. Principial, nu sunt pentru eutanasiere. În situația practică însă, pentru că nu facem filozofie, ci trebuie să dăm soluții practice, în situația practică mă tem că nu avem cum să rezolvăm această problemă, nu avem cum. Nu avem logistica, fondurile pentru că s-au pierdut atâția ani. Ea putea fi rezolvată! La banii care s-au cheltuit, la banii care puteau fi alocați cu spor, ea se putea rezolva. Acum, mă tem că suntem siliți să recurgem și la eutanasiere dacă vrem să rezolvăm problema, cu durere în suflet. Dar încă o dată vreau să spun, admițând eu, personal, pe cât am datele problemei, că n-avem cum să evităm eutanasierea: 1. că trebuie prinși și 2. această tragedie, copilul acesta a murit într-un chip atât de îngrozitor din cauza oamenilor, nu din cauza câinilor. A murit din cauza oamenilor.
Radu Zlati 
Comentarii recente