Ponta are merele, Tăriceanu are perele. Tăriceanu vrea și el la mere!

ZlatiDeci, pe repede înainte:

1. Ponta are cam toate merele puse laolaltă în coșul guvernării: are partidul său, mare și dodoloț. Are partidulețe anexate la politica PSD, mici și vioaie, flexibile, cu o bună expunere pe media sau pe izmene – partide de cartier sau de TV, dar partide, cu oameni gata să voteze ce zice tătuca de la Palatul Victoria sau să îi înfigă cuțitul în spate, dar totul în interes național. Are, mai cu seamă, merele frumoase și roșii ale posturilor și funcțiilor din aparatul guvernamental și din serviciile deconcentrate, posturi și funcții grase, bine plătite, generatoare de putere și avere.

2. Tăriceanu, ex-liberalul cu paion, are deocamdată un nume de partid (Partidul Reformator Liberal), un partid, la ora actuală, cu un președinte (însuși CPT) și un membru (mândrul senator Ilieșiu, de care nu ar fi știut nimeni în PNL dacă nu ne-ar fi asasinat ultimele săptămâni cu e-mailuri despre cum se vede el îndrituit la un loc eligibil pe listele la europarlamentare). Un partid deci cu o vădită șansă ca în următoarele 2-3 zile să crească cu 200-300%, ajungând la numărul de 7 membri: număr fast, amintind de Albă ca Zăpada și celebrii pitici. La un așa partid, chiar și PNȚCD-ul lui Pavelescu, Chiliman și Moisescu ar putea privi de sus în jos. Dar ambițiile sunt cu atât mai mari: domnul Tăriceanu se și vede conducând viteaza oaste USD-istă în alegerile prezidențiale, zdrobindu-l în alegeri pe Crin Antonescu.

3. Ce îi unește pe cei doi mari oameni de stat și ce îi desparte? Îi unește ceva dușmănie față de Crin Antonescu și chiar față de PNL. Ponta nu îl poate iubi pe Crin, căci este greu să îți iubești binefăcătorul, cel fără de care nu ai fi azi decât unii dintre cei care pupă poala matrafoxatului, cum proceda Ponta (dacă ar fi să credem sursele), preventiv, înainte de congresul PSD în care îl înfrunta pe Geoană. La fel de greu este să îl iubești pe cel pe care l-ai șuntat în cam toate felurile, pe el și partidului lui?  Pe partea lui Tăriceanu – cum ar putea acesta să nu simtă o dușmănie bine hrănită față de cel care l-a înlocuit de la conducerea partidului pentru ca după aceea să îl trimită undeva în umbră, punându-l în umilitoare situații de minoritate absolută, când fostul președinte a venit cu idei proprii ce veneau în contradicție cu linia partidului trasată de Antonescu? Ce ar putea simți Tăriceanu față de partidul care l-a trădat în 2009, dându-se total pe mâna lui Crin Antonescu iar după aceea a refuzat practic să îl mai ia în considerare?

Deci cele două personaje din titlul articolului au câte ceva în comun, și nu puțin – o anumită relație, politicos să zicem inamicală, cu PNL și Crin Antonescu. Aș mai adăuga și o relație ambiguă cu Traian Băsescu. Căci marinarul de la Cotroceni l-a făcut pe procurorul de la Victoria în toate felurile, și încă îl mai face, folosind nu numai prerogativele prezidențiale dar și toată forța serviciilor represive pe care coabitantul i l-e lăsat. Iar cine îl vede pe CPT ca fiind cel care i-a rezistat lui Băsescu, atunci uită că, între 2004 și 2007, premierul liberal a fost cunoscut sub numele de Moliceanu – rezistența față de Cotroceni fiind concretizată în faptul că se lăsa umilit des și consistent de Zeus de la Cotroceni. A fost nevoie de o infuzie de testosteron via consilieri străini (cam aceiași care l-au consiliat și pe Ponta) pentru a își aduce aminte că este bărbat de stat iar nu un preș de șters picioarele. Cu pofida șuturilor primite, Ponta a continuat să coabiteze cu Băsescu, iar la Referendumul din 2007 liberalii lui Tăriceanu au luptat cam în dorul lelii… de unde și rezultatul total favorabil președintelui.

Dincolo de asemănări, pe cei doi îi și desparte câte ceva. În special îi desparte faptul că Ponta are (aproape) totul iar Tăriceanu are (aproape) nimic. Ponta ar avea de oferit aproape totul, Tăriceanu nu are mare lucru de oferit, cu excepția unui papion cam ofilit. Deci degeaba ar vrea mere Tăriceanu, căci neavând perele de oferit la schimb, târgul va eșua jalnic pentru fostul liberal și viitor reformator.

PS Crin ne îndemna ieri să ne fie milă de CP Tăriceanu. Deocamdată eu am nevoie de o lămâie – nu de milă ci de silă.

PPS Pe surse aflu cum că deputatul Iordache (PSD) amână până după 25 Mai data la care partidul perelor va primi, poate, ceva-ceva în guvernul USD-UDMR. Cu alte cuvinte, PSD îl amână pe Tăriceanu până după Paște. Paștele Cailor. QED.

Etichete:, , , , , , ,

2 comentarii pe “Ponta are merele, Tăriceanu are perele. Tăriceanu vrea și el la mere!”

  1. chioru 28 februarie 2014 la 2:51 PM #

    ce zice un ziarist de la Romania libera. ca baronii pnl vor asculta de dragnea la europarlamentare, iar udrea zice ca datorita scorului mic, crin va fi schimbat de la conducerea pnl (exact ce vrea basescu):

    „Relevant în acest sens nu este numărul mic de parlamentari care au decis să-l urmeze public pe Tăriceanu, ci ceea ce se întâmplă în teritoriu. Delegaţia permanentă a PNL a permis filialelor din teritoriu să menţină alianţa cu PSD la nivel local şi, nici o surpriză, cei mai mulţi au ales să o menţină, mai ales că Ponta le-a garantat personal că nu vor fi îndepărtaţi din funcţii. Aceste garanţii sunt o capcană sau un dar otrăvit. Un grup de penelişti ale căror funcţii publice depind de Ponta, sau mai exact, de Dragnea, nu vor mai fi loiali în campanie PNL ci celor care le garantează funcţiile, deci lui Dragnea şi PSD. Lăcomia peneliştilor locali este calul troian care va submina PNL şi pe Antonescu din interior. De îndată ce liniile roşii ale loialităţii de partid se vor fi estompat, Dragnea va începe să strângă şurubul. Dacă baronii PNL nu ascultă în mod necesar de Antonescu, baronii PSD încă ascultă de Dragnea, chiar dacă mai mârâie. Or, comuniştii nu împart Puterea decât temporar şi cu scopul de a şi-o extinde şi mai mult. Cum „alianţele politice locale” înseamnă, de fapt, legături de afaceri şi reţele de corupţie, acestea sunt mai puternice decât ordinele de la centru. Confruntaţi cu alegerea între pierderea accesului la resurse şi la bani publici şi interesele politice ale partidului, peneliştii din teritoriu vor alege resursele şi banii publici. Partidul Reformator Liberal va fi scuza morală perfectă pentru a rămâne la putere şi a trăda în acelaşi timp. Partidul lui Tăriceanu, care pare să fi fost gândit de mai multă vreme în laboratoarele PSD, va fi recipientul politic la îndemână în care se va precipita balastul de corupţie şi lăcomie din PNL. Şi cum acest balast este unul consistent, care în PNL atârnă greu, este foarte posibil ca, la un moment dat, PRL să înghită PNL şi să refacă USL. Dar, în acel moment PSD va fi înghiţit cu totul PNL şi liberalismul românesc.”

    Apreciază

    • Radu Zlati 28 februarie 2014 la 7:19 PM #

      Va mai fi Dragnea ministru în mai? Va mai fi el liber? Va nai exista guvern Ponta in aprilie?

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: