Crin Antonescu – discurs susținut în cadrul întâlnirii regionale PNL – zona Moldova, Bacău, 5 martie 2014

220px-George_Crin_Laurențiu_Antonescu“Domnule Stavarache, Domnilor preşedinţi, Domnilor parlamentari, Doamnelor şi domnilor colegi,

Mă bucur să vă întâlnesc astăzi aici şi având în vedere faptul că în această sală suntem lideri ai partidului, membri ai conducerilor judeţene din judeţele acestei regiuni. Am să încep să spun câteva lucruri seci, nespectaculoase, dar pe cât îmi doresc, cât mai precise. Nu voi insista aici între dumneavoastră să reiau istoria facerii şi desfacerii Uniunii Social Liberale. De ce, când, cum, acest proiect politic major a eşuat, trebuie să discutăm foarte mult în aceste zile cu oamenii, cu alegătorii, cu cei care simt dureros faptul că ceva ce ei au votat şi care pentru mulţi nu era nici PNL, nici PSD, ci o alianţă, o alianţă a speranţei, nu mai există. Sunteţi, toţi suntem oameni politici, lideri naţionali, locali, parlamentari, primari, avem poate o percepţie marcată de faptul că acţionăm în politică, suntem actori politici. Dar, vă rog respectuos şi insistent, încercaţi să vă puneţi mai ales în asemenea momente, în pielea celor care nu sunt actori politici, în pielea celor care fac politică propriu-zis doar o dată la patru ani.

Pentru noi, Partidul Naţional Liberal, evident că există viaţă şi, după toate semnele o viaţă mai bună, după sfârşitul USL. Pentru Partidul Social Democrat la fel, pentru oricare dintre actorii politici permanenţi există continuare, există soluţii, există posibilitatea de adaptare. Dar alegătorul, al nostru sau al altora, alegătorul oricui, este condamnat la această posibilitate de acţiune doar din patru în patru ani. Şi dezamăgirea, nemulţumirea, în unele cazuri chiar dezgustul unor oameni care au votat ceva ce nu va mai exista. A existat un an şi un pic din momentul în care au votat şi încă aproape trei, până când ei vor vota din nou, nu va mai exista. Acesta este şi trebuie să înţelegem punându-ne în pielea oamenilor, acesta este un motiv major de frustrare pe care noi trebuie să îl înţelegem, pe care noi trebuie să încercăm să îl alinăm şi să explicăm oamenilor, atâta cât, acolo unde şi în termenii în care e nevoie de ce se întâmplă aceste lucruri şi de ce şi pentru ei, ca alegători, nu numai pentru noi ca politicieni, există viaţă şi după eşecul dureros, fără îndoială, al acestui mare proiect politic. Asta înseamnă, în fond, nu doar a le explica de ce nu puteam merge mai departe. Noi din  punctul nostru de vedere, probabil foştii parteneri cu alegătorii lor, din punctul lor de vedere. Dar înseamnă mai ales a-i convinge, a-i asigura, a le da speranţa credibilă că ei, care au votat atunci Uniunea Social Liberală, vor continua să fie reprezentaţi, că scopurile, aşteptările pentru care ei au dat acele voturi, sunt în continuare urmărite de noi şi atât cât se poate şi când se poate, împlinite de noi.

Un lucru foarte important. Dar acesta trebuie discutat, aşa cum spuneam, cu membrii noştri, cu simpatizanţii noştri, cu marele public. Între noi nu are rost să reluăm o poveste din care, după părerea mea sunt de reţinut trei lucruri, dar aceste trei lucruri trebuie reţinute cu precizie.

1. Am fost din prima zi a semnării acestei alianţe politice şi până în ultima ei zi de existenţă, ireproşabili ca partid politic în raport cu spiritul alianţei, cu programul alianţei şi cu partenerii noştri de guvernare. Afirm acest lucru, cum spuneam şi la o întâlnire cu presa mai devreme, fără ezitare, deşi folosesc rar acest termen şi e de folosit destul de rar acest termen, ireproşabil, în politică. Afirm acest lucru şi e bine să spuneţi oamenilor, am fost ireproşabili în raport cu partenerii noştri. Sigur că ici şi colo, la vedere sau mai pe nevăzute, au existat contre, rivalităţi, certuri, replici schimbate, dar eu vorbesc despre atitudinea Partidului Naţional Liberal, care s-a bătut cu toate puterile în campania electorală care a adus USL la putere, care şi-a ţinut până la capăt angajamentul de a-l face prim-ministru pe Victor Ponta şi de a-l susţine pe Victor Ponta ca prim-ministru, atâta vreme cât am fost împreună şi vă rog să vă gândiţi că cel mai puternic argument din acest punct de vedere este că Partidul Naţional Liberal nu doar că nu a cedat tuturor ispitelor, tuturor ofertelor, avantajoase aparent pentru el de a nu face ceea ce am promis oamenilor în campanie, de a-i fi dat un sprijin nu doar în alegeri propriu-zis, ci în momentele acelea critice când noi am sprijinit până la capăt şi am spus Victor Ponta prim-ministru, dacă nu, suspendare Traian Băsescu, şi care s-au încheiat cu un pact de coabitare, din care noi ne-am văzut visul cu ochii, şi anume Victor Ponta a fost prim-ministru. Nu numai în asta, în faptul că până în ultima zi a prezenţei noastre în guvern, nici un ministru liberal, chiar dacă nemulţumiri au fost atât de multe şi domnul ministru şi senator Varujan Vosganian, de exemplu, este aici şi ar putea numai domnia sa să vă povestească fără  lux de amănunte câte astfel de motive de nemulţumire au fost. Niciun ministru nu a atacat public primul ministru sau guvernul din care făcea parte. Primul ministru a făcut şi a desfăcut cum a vrut. Exemplu, exemplu pentru oameni. Când am făcut guvernul Ponta 2, deci după alegeri, domnul Ponta a spus că vrea un guvern care să fie în oglindă cu structurile Comisiei Europene. Eu i-am atras atenţia din capul locului că e mai complicat să avem un ministru pentru piaţa internă, spre exemplu. Dar, dacă nu au putut fi exact miniştri cum sunt comisarii europeni, numărul s-a menţinut, 27 de ministere. Şi economie, şi energie, şi mari proiecte, şi transporturi ș.a.m.d. Eu i-am propus atunci primului ministru un lucru simplu, împărţirea între partide o facem după aceea. Hai să facem, lăsând deocamdată deoparte aceste lucruri, hai să facem schema funcţională a unui guvern cu atâtea ministere câte crezi, că eşti prim-ministru, că e nevoie să avem, nici mai multe, nici mai puţine, dar în principiu să respectăm ce am spus în angajamentele electorale, cât mai puţine posibil, cu simplificarea birocraţiei, cu simplificarea cheltuielilor, etc, etc. Păi să fie 27. Vedem că nu trebuiau să fie 27. Vedem că alte raţiuni au stat la baza alcătuirii guvernului, atunci când în noul guvern spre exemplu, ministerul Marilor Proiecte se uneşte cu cel al Transporturilor, al Infrastructurii, fără niciun fel de probleme. E doar un exemplu. Am acceptat toate aceste lucruri, am fost corecţi, repet, până la capăt, şi acest lucru trebuie ştiut şi trebuie exemplificat şi trebuie arătat oamenilor.

2. Uniunea Social Liberală s-a rupt din momentul în care, a mai face o concesie în plus Partidul Naţional Liberal, însemna să trecem de acea linie care nu poate fi trecută de un partid cu forţa, cu identitatea şi aspiraţiile noastre. Partidul Naţional Liberal nu se putea transformă într-un satelit al PSD, pentru că Partidul Naţional Liberal nu este nici Partidul Conservator, nici UNPR, nici UDMR. Partidul Naţional Liberal este un partid care făcuse această alianţă pe picior de egalitate şi mai ales o făcuse pentru anumite obiective mari. Am cedat foarte multe lucruri, mari pentru PSD, mici pentru noi, cum ar fi un Transgaz, cum ar fi o Transelectrica, cum ar fi o Agenţie Naţională Sanitar Veterinară, câtă vreme am putut spera că putem face lucruri mari, totuși, în România.

Momentul în care a devenit evident că a fi împreună înseamnă a deveni o anexă a PSD și a fi împreună înseamnă să facem din România visul pesedist, adică să depășim epoca Băsescu, dar pe marșarier, adică să ne ducem în 2000-2004, din acel moment era o problemă de existență și de identitate pentru Partidul Național Liberal să aleagă și, fără niciun fel de îndoială, a ales corect.

În legătură cu această alegere, aș vrea să mai spun un lucru pe care cred că trebuie să vi-l spun, pentru că trebuie să-l știți, că e corect să-l știți pentru că sunteți, practic, membri ai echipei de conducere a Partidului Național Liberal. O anumită propagandă, din ce în ce mai bine dezvoltată și mai bine hrănită, își acreditează ideea caraghioasă, evident, pentru oricine este membru al conducerii Partidului Național Liberal la orice nivel, cu Antonescu dictator.

Sigur că noi în Partidul Național Liberal râdem de așa ceva pentru că știm cum trăim, cum vorbim, cum luăm decizii, care sunt relațiile dintre noi, dar ideea asta s-a tot acreditat. Ideea că Antonescu face absolut orice, ce vrea el cu ditamai partidul și că ia decizii. Inclusiv acum s-a spus că partidul, și domnul Ponta cântă strașnic din vioară în taraful acestor propagandiști, partidul nu voia, voia să meargă înainte spre culmile pesedismului atotbiruitor, dar Antonescu s-a supărat și, împreună cu Iohannis, complice, au scos partidul din USL. Nu este adevărat. E foarte adevărat că un lider, indiferent la ce nivel, un lider de comunitate, un lider de organizație, cu atât mai mult un lider național de partid, trebuie la un moment dat să-și asume decizii pentru care să nu paseze responsabilitatea. Liderul nu e niciodată un simplu contabil de voturi, chiar dacă regula majorității e respectată. Liderul este cel care trebuie să aibă o opțiune și trebuie să pledeze acea opțiune. De această dată trebuie s-o spun foarte limpede și colegii de aici, parlamentarii, cel puțin o știu, o știu președinții de organizații, n-a existat, n-a trebuit să fac niciun efort, deși era și convingerea mea că trebuie să spunem: Gata, aici ne oprim! Dar n-a trebuit să fac niciun efort ca să conving pe cineva, n-a trebuit să rog pe nimeni să voteze așa pentru că îl rog eu, că eu cred că e mai bine, că eu sunt mai deștept, că eu văd mai departe.

Nu, a fost un lucru foarte clar în care ne-am luat responsabilitatea, într-o majoritate copleșitoare, de a lua o decizie grea, de a explica în partid și între cetățeni o decizie complicată, mai ales în condițiile unei campanii de presă extrem de puternic alimentate și destul de eficiente împotriva noastră.

Sigur că toate aceste lucruri trebuie știute și sigur că datoria noastră în calitate de lideri politici este să nu rămânem prea mult în brațele tristeții. Eu sunt cu adevărat trist, le spuneam și colegilor azi în Bacău, că un proiect de asemenea anvergură a eșuat. România are nevoie și multe lucruri ar putea fi făcute mai repede și mai sigur în România pe construcții politice mari, cum a fost Alianța D.A. și care a eșuat. Gândiți-vă, de pildă, dacă președintele Băsescu ar fi avut un altfel de comportament, adică normal, cum, vreme de opt ani de zile, dreapta ar fi condus România, Băsescu ar fi avut două mandate, puteam să avem aceleași Guvern sau un Guvern cu aceeași componență politică opt ani în care schimbam România decisiv. Alianța căreia tocmai i-am constatat obștescul sfârșit, pentru că asta am făcut noi, nici n-am rupt-o, nici n-am ținut-o, am constatat că nu mai există, am constatat că se transformă în altceva, am constatat că se transformă în PSD și asociații, ceea ce n-a fost niciodată în USL. Alianța asta dădea și ea mare șansă, dădea șansa de a avea alături în proiecte corect orientate, o importantă parte a populației României care este electoratul Partidului Social Democrat, asta este realitatea, șansa de a avea niște lideri, un lider al acestui partid cu care să te duci în direcția corectă și să construiești lucruri și cu acel electorat în spate era una foarte mare și nu regret astăzi că am încercat oricât de mult, în multe privințe ne-a costat. Să constatăm cu luciditate, pe de altă parte că și pentru Partidul Național Liberal au fost câștiguri certe și care ne rămân, câștiguri reflectate în primul rând la nivelul pozițiilor din administrația locală, acolo unde de la de pildă cinci, în realitate patru Consilii Județene, în 2008 am ajuns la 13 Consilii Județene, la câteva orașe mari, aș exemplifica doar Galați și Timișoara unde greu am fi putut obține primar în sistemul ”aleargă fiecare singur”.  Sunt câștiguri care pot fi menținute, sunt câștiguri care pot fi folosite pentru a continua ca un partid mare, mult mai mare decât înainte de această construcție, obiectivele noastre și direcția noastră politică.

Sunt deci trist pentru ratarea acestui proiect, nu mai are importanță din cauza cui, nu mai are importanță de ce, sunt trist, dar nu cred că ne putem lăsa pradă foarte multă vreme acestei tristeți pentru că pur și simplu avem treabă, pentru că pur și simplu dacă avem o responsabilitate față de alegătorii noștri și față de cetățenii României în general noi trebuie din situația actuală în conjunctura politică actuală să ne regăsim, să ne reactivăm poate toate rezervele de energie, toate rezervele de imaginație și toată capacitatea noastră de efort.  Paradoxal, Partidul Național Liberal este mai puternic astăzi, eu ca președinte am constatat-o.  Mai puternic astăzi decât era cu câteva zile în urmă, paradoxal pentru că este astăzi în opoziție și de câteva zile nu mai era la putere dar Partidul Național Liberal a schimbat în câteva zile scena politică din România și și-a dat șansa de a schimba cu prețul unei munci susținute, cu prețul alegerii drumului corect, viitorul politic al României.

Știu că e o bătălie foarte grea, eu știu care sunt resursele noastre, știu care sunt, câți sunt, cum sunt adversarii politici pe care îi avem și care sunt toți ceilalți. Noi nu trebuie să căutăm aliați politici pe scena parlamentară sau politică.  Partidul cutare, îmi pun ziariștii mereu și mereu aceeași întrebare ”dar acum vă aliați cu PDL-ul, vă aliați cu Mișcarea Populară, vă aliați cu Băsescu?”. Nu și spun întotdeauna nu, nu din cauză că aș refuza sau că ar trebui să refuzăm în momente, în conjuncturi, în situații politice semnificative formă de colaborare.

Partidele în democrație asta fac, ci pentru că nu este în interesul nostru în acest moment, nici din punct de vedere politic ca partid și nici din punct de vedere a ceea ce noi considerăm și am considerat totdeauna chiar înainte de inventarea UNPR-ului că este totuși interesul național să facem și să refacem combinații pe spațiu strâmt cu partide care azi sunt, mâine nu sunt.  Pur și simplu ne interesează cetățenii României, alegătorii României, nu celelalte partide, pentru că în momentul în care un număr suficient de mare dintre cetățenii României vor avea convingerea că Partidul Național Liberal îi reprezintă atunci acești oameni vor veni după noi și atunci în funcție de un obiectiv sau altul, în funcție de câți cetățeni ai României se duc cu adevărat și stabil și serios după alte partide vom putea discuta o altfel de colaborare să știu și eu altceva. Nu e deloc prioritatea noastră. Prioritatea noastră este să arătăm că alegerea în România pentru acest an este de fapt între a te întoarce la regimul PSD dintre 2000-2004 sau a trece de epoca Băsescu către 2015-2020 cu Partidul Național Liberal. Aici este o bătălie care nu e atât dreapta – stânga, deși ea poate fi pusă în termeni și de dreapta – stânga, ci este o bătălie între două partide pivot, între două partide lider, unul care este PSD și al doilea care este care noi știm că este dar trebuie să facem foarte clar cât mai multor cetățeni că este, Partidul Național Liberal.

În funcție de această poziționare și știți că întotdeauna marea majoritate a alegătorilor români au ales bipolar, asta sau asta, în funcție de această repoziționare, în funcție de reușita în acest demers, Partidul Național Liberal poate să își atingă obiectivele.  Și dacă reușim asta, trecând un examen eliminatoriu, ca în calificări, ca în sport, alegerile europarlamentare atunci toate posibilitățile sunt deschise și nu am nici un fel de ezitare să par deplasat sau nerealist să spun că Partidul Național Liberal are o șansă unică, are o șansă pe care o mărește de 25 de ani, de care a fost în câteva rânduri aproape dar pe care acum o are din plin. Șansa pur și simplu de a conduce politica românească, șansa de a avea președinte și de a avea prim-ministru în același timp, șansa de a fi liderul unei majorități parlamentare și deci al unui Guvern care în acțiune conjugată cu viitorul președinte să ducă România în direcția în care noi considerăm că trebuie dusă și care nu e nici un secret și care întotdeauna pentru noi a însemnat democrație autentică, stat de drept autentic, justiție cu adevărat independentă, economie cu adevărat liberă, economie capitalistă, pentru Dumnezeu! Capitalistă din plin, concurență, piață reală și de asemenea ceea ce ca partid național spunem de câțiva ani buni, o politică externă mult mai puternică, mult mai profilată, pe aceleași direcții, cu aceeași parteneri dar în care România să devină mult mai mult din ceea ce ea poate să fie și din ceea ce nu este, din păcate, de ani buni și nu este în momentul de față.

Sunt lucruri simple, nu sunt ușoare de atins, dar sunt lucruri simple și în sensul acesta noi avem de trecut un examen, toți, fiecare în postura lui, fiecare la locul lui, fiecare cu misiunea lui.  O bătălie politică de asemenea anvergură precum cea de pe parcursul acestui an cu opoziție până la europarlamentare, cu un succes decisiv care înseamnă atingerea sau apropierea de ținta de 25 % la europarlamentare și după ceea cu câștigarea alegerilor prezidențiale, pentru o asemenea bătălie trebuie să facem maximum de efort fiecare acolo unde ne aflăm, fiecare cu mijloacele sale, trebuie să avem o acțiune de echipă de la președintele partidului și până la primarul celei mai mici localități sau reprezentantul nostru de acolo, trebuie să acționăm în echipă, trebuie să avem disciplină și trebui să nu uităm nicio secundă că între părerea oamenilor, că între opțiunea oamenilor, că între sondaje și votul băgat în urnă și scos din urnă și numărat și trecut în procesul verbal e de multă distanță care pe noi nu ne-a avantajat și pe care de această dată trebuie să o facem mult mai scurt.  Sunt lucruri reale, sunt lucruri posibile și sunt lucruri pe care noi le-am avut în vedere atunci când toți cu o copleșitoare majoritate am luat decizia curajoasă, dificilă de a asuma în continuare în numele nostru și numai în numele nostru ceea ce noi am înțeles și ceea ce noi am respectat din obiectivele, angajamentele, promisiunile făcute în numele Uniunii Social Liberale.

Închei spunându-vă că sunt mai optimist ca oricând dintr-un simplu motiv.  știu cât e de greu, uneori până acum câteva zile, când acum câteva zile parcă am renăscut.  Mă ajung și pe mine  ani de zile din 2009 în fiecare zi, în fiecare zi sunt ținta unui bombardament mediatic, propagandistic dintr-o parte, din alta, din amândouă, la un moment dat obosești, la un moment dat ai impresia că ești singur, la un moment dat ai impresia că duci așa o bătălie cu morile de vânt. În aceste săptămâni din urmă am constatat ca niciodată că Partidul Național Liberal dă din el ce e mai bun în situații grele, că dacă într-adevăr atunci când ne e ceva mai bine, că foarte bine nu ne-a fost niciodată, dar când ne e ceva mai bine, parcă ne mai lenevim, parcă ne mai vin alte idei, parcă mai începem să ne certăm mai abitir între noi, dar în momentele grele, Partidul Național Liberal găsește energii pe care nici un alt partid nu le are.  Și doamnelor și domnilor, optimismul meu, lucid sper, se bazează pe adevărul, eu îl consider adevăr, că voturile se mai câştigă, se mai pierd. Dar că acest tip de energie, acest tip de solidaritate, acest tip de orgoliu, pe care partidul nostru îl are, nu se găseşte în altă parte şi cu el, cu acest orgoliu, cu ea, cu această solidaritate, se pot obţine mai multe voturi decât poate să creadă cineva. Nu uitați că în anul 2004, Partidul Democrat avea vreo 7%, iar Traian Băsescu era cu totul altul decât cel care ne-a intrat în imagine şi în minte de vreo 10 ani. Nu era cel care apăsa pe toate butoanele, nu era cel atotputernic, nu era cel care le ştia pe toate, nu era cel care vorbea apăsat şi răspicat despre orice şi lumea se uita la el. Era un om căruia i se dădeau foarte puţine şanse, era socotit în fel şi chip, avea o freză care stătea aiurea şi o cravată care la rândul ei balansa. Puţini îi dădeau şanse cu adevărat. Îndrăznesc să cred că Partidul Naţional Liberal şi noi astăzi suntem într-o poziţie mai bună decât era atunci Traian Băsescu şi eram noi, Alianţa DA, că ei aveau 7%, dar nici pe noi nu ne dădeau afară din casă procentele. Şi îndrăznesc să mai spun ceva. Partidul Social Democrat, oricât de mult s-ar bate azi cu frişcă, pe un guvern părăsit, pentru câteva luni, e mult mai slab decât PSD-ul lui Adrian Năstase din 2004. E mai slab nu doar pentru că domnul Ponta nu e domnul Năstase de atunci. Ci pentru că între timp au mai crescut nişte copii, nişte tineri au mai căpătat drept de vot, nişte oameni, milioane de oameni români au umblat prin Europa asta şi prin lume şi unii s-au mai şi întors, că mintea oamenilor s-a mai deschis şi că e mai greu, după părerea mea, în 2014 să convingi, să manipulezi, să constrângi, oamenii aşa cum o făceai în 2004. De aceea cred că avem toate şansele, nu avem nimic garantat, depinde numai de noi şi eu mulţumindu-vă încă o dată pentru tot ceea ce faceţi, pentru solidaritate şi pentru această demnitate pe care toţi în aceste zile cred că am dovedit-o, vă doresc din toată inima să ne vedem victorioşi la capătul acestui an!”

Etichete:, , , , ,

3 comentarii pe “Crin Antonescu – discurs susținut în cadrul întâlnirii regionale PNL – zona Moldova, Bacău, 5 martie 2014”

  1. chioru 6 martie 2014 la 7:45 AM #

    inteleg ca eugen nicolicea a zis ca legile aministiei si gratierii vor fi votate saptamana viitoare.probabil ca psd si asociatii le vor adopta. scandalul european va fi imens. pentru efectul scenic si pentru a arata ca va bateti la propriu pentru ca aceste 2 legi sa nu treaca, un liberal ar trebui sa incerce sa-i dea cativa pumni unui pesedist. la stirile externe ar arata foarte bine. opozitia s-a luat la bataie ca in parlamentul coreei de sud pentru o cauza nobila. nu ar mai conta daca pdl sau pmp ar avea discursuri magistrale. ar iesi in evidenta pumnii si ochii vineti de pesedist.

    Apreciază

    • Radu Zlati 6 martie 2014 la 10:33 AM #

      Nu spune de două ori, Mihăță Calimente se antrenează de un an și ceva…

      Apreciază

  2. laurentiucat 7 martie 2014 la 11:21 AM #

    cred ca trebuie adus tariceanu inapoi cu orice sacrificii ptr orgoliul lui antonescu( care e de inteles)… daca tariceanu ar recunoaste ca s-a inselat asupra lui ponta ar fi o lovitura dura ptr ponta. nu mai spun de antena 3 care dupa ce inghite participarea udmr la guvernare, ar lua-o in plex si pe aceasta cu eevaluarea lui tariceanu. iar antonescu ar adauga-o la imagine ca pe o dovada de intelepciune de cedare ptr binele comun. daca chestia asta ar fi fost planuita dinainte ca o „maskirovka” intre antonescu si tariceanu ar fi geniala. asa ca :” totul ptr front, totul ptr victorie!”

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: