De ce îl vrem pe Crin candidat (5): Pentru că Stolojan!

Radu ZlatiTheodor Stolojan, Crin Antonescu și Klaus Johannis împărtășesc o trăsătură comună: sunt figuri (mutatis mutandis) mesianice, pe care Partidul Național Liberal le-a folosit la un  moment dat pentru a-și acoperi goliciunea organizatorică: în lipsa unor structuri, a unor reguli și proceduri care să ofere partidului cadrul necesar funcționării optime pe vreme de pace sau război (politic!), PNL s-a agățat, nu o dată, de astfel de figuri, fie că ele erau sau nu acoperite de realitate.

Dincolo de asta, doar diferențe; sau asemănări ce privesc doar câte două personaje din cele trei.

Astfel, Stolojan și Johannis sunt soluții de avarii ai unor lideri de partid (Stoica, Antonescu) care au considerat că aceștia pot fi soluții de continuitate a conducerii pe o linie trasată de către liderul național care își preda conducerea către un succesor numit și sprijinit să câștige conducerea chiar de către dânsul. Tot așa, Stolojan și Johannis veneau la conducerea PNL pe traiectorii scurte, facilitate de sponsorii lor politici; ei reprezentau un fel de victorie a tehnicianului, a expertului (Stolojan în finanțe, Johannis în administrația locală) asupra omului de partid. De asemenea Stolojan și Johannis beneficiau de aura omului care tace și face, la asta ajutându-i și stilul comportamental: oameni scumpi la vorba, cu discurs sacadat, ferm, limbaj fără pretenții, o anume contractare a feței, cu o aparență de fermitate a convingerilor greu de pus la îndoială, etc. Cu alte cuvine robotul Stolojan și teutonicul Johannis făceau notă aparte într-o lume dâmbovițeană populată de actori politici care se pricepeau la toate dar nu se pricepeau la nimic, care vorbeau bine dar fără acoperirea faptelor, care se contorsionau politic în forme, uneori, năucitoare.

În acest trio Crin Antonescu face figură aparte. Și el figură de erou salvator: ajuns la putere după eșecul guvernării Tăriceanu de a perpetua la putere PNL și propunând partidului câteva obiective clare, semnificând succes pe trei paliere (peste 25% din puterea locală sau parlamentară, accederea la guvernare, președinte liberal dat României) el devine lider național după o lungă carieră politică, pornind de jos și urcând scara onorurilor în partid treaptă cu treaptă.

Comparația Stolojan – Johannis apare și în contextul apropiatei decizii PNL în ce privește nominalizarea candidatului la alegerile prezidențiale. Ambele personaje par (păreau) sculptate în stâncă sau oțel (robotul Stolojan, panzerul Johannis). Tari, fără fisuri, automate destinate să învingă: chiar dacă nu convingeau prin discurs, puteau beneficia, în confruntarea cu oponentul lor (premier în funcțiune și bun vorbitor) de mitul specific fiecăruia (Stolojan – mitul tehnocratului, Johannis – mitul lui Carol I, cel al salvatorului german).

Însă precampania electorală din 2004 a arătat în cazul lui Stolojan atât de multe fisuri în armură, încât ADA (PNL + PDL) a fost nevoită să schimbe automatul dereglat cu un om care putea captiva prin discurs, debordând de viață, cu priză directă, inclusiv emoțională, la electorat.

Nu pot ști (nimeni nu poate!) dacă vara și primele luni ale toamnei lui 2014 vor fi replicarea în timp a cazului Stolojan, de data aceasta subiectul fiind Klaus Johannis. Adică un candidat pornit pe cai mari, sprijinit în mare de aceleași forțe politice (PNL și PDL în această ordine, dar mai dezbinate în 2014 decât în 2004), cu o bună favorabilitate (inițială) la electorat dar pe care artileria mediatică inamică și diferite presiuni exercitate îl destructurează bucată cu bucată, ducând astfel la necesara sa înlocuire.

Ceea ce putem face este ca, plecând de la cazul Stolojan, exemplar din foarte multe puncte de vedere, membrii PNL să gândească de două ori înainte de a face o alegere pe care, eventual, să o regrete când va fi prea târziu. Nu de alta, dar în 2004 Stolojan a fost schimbat cu Băsescu – acesta a câștigat alegerile, și apoi am încercat 8 ani să îl dăm jos din locul unde tot noi, PNL, îl cocoțasem prin decizia nefericită din 2004. Și nu sunt foarte doritor ca în septembrie sau octombrie 2014 să fiu nevoit să fac campanie celui care îl va înlocui, dacă lucrurile merg prost, pe Klaus Johannis – fie că el se va numi Cătălin Predoiu sau MRU. Cu atât mai mult cu cât fiecare dintre cele două alternative reprezintă o opțiune perdantă din punctul meu de vedere.

Alte articole pe aceeași temă:

Etichete:, , , , , , , , , , ,

9 comentarii pe “De ce îl vrem pe Crin candidat (5): Pentru că Stolojan!”

  1. bestfrogprince 9 iulie 2014 la 1:48 PM #

    În religie, „unsul lui Dumnezeu” (Mesia) din Biblie este un Salvator prin sacrificiu personal pur și total nevinovat pentru greșelile clerului bisericesc sau mirenilor. Transpus în politică mitul devine monstruos fiindcă ”unsul divin” – ”moșiah” în ebraică este omul moșierilor sau baronilor români, iar sacrificiul personal nevinovat pentru cauză în plan politic este mitologie laică sau mai corect propagandă. O ipoteză corectă este analiza structurilor organizatorice generative ale PNL, care sunt vicioase și nu doar viciate, tocmai fiindcă nu produc personalități cu carismă și forță selectând și promovând valorile interne, ci utilizând soluțiile salvatoare de avarie – ale surogatelor mesianice și aruncarea răspunderii eșecurilor pe țapii ispășitori… ”Crin Antonescu face figură aparte. Și el figură de erou salvator: ajuns la putere după eșecul guvernării Tăriceanu de a perpetua la putere PNL și propunând partidului câteva obiective clare, semnificând succes pe trei paliere (peste 25% din puterea locală sau parlamentară, accederea la guvernare, președinte liberal dat României) el devine lider național după o lungă carieră politică, pornind de jos și urcând scara onorurilor în partid treaptă cu treaptă”. RZ a forțat înghesuirea lui Antonescu între mesianicii Stolojan și Iohannis și chiar el își dărâmă mitul unsului Antonescu cu adevărul că a pornit de jos și-a urcat treaptă cu treaptă în PNL, și-a asumat ambiții realiste de 25% în puterea locală și parlamentară, intrarea la guvernare și președinția țării, dar fiind trădat de baroni și-a asumat temporar destinul țapului ispășitor.Stratagema a fost testul turnesol pentru cooperativă care a reculat în mitolologia răsuflată cu neamțul salvator, minicună poleită ca și cea cu Stolojan matematicianul de la aport valutar – care a facilitat evaporarea valutei statului (mișcarea cu naționalizarea) spălând conturile securității și ale lui Ceaușescu. Mascarada politică nu poate fi sfințită cu mitul religios al unsului, e clar că sunt interesele murdare ale celor care vor să se salveze sub pulpana unui om controlat de aceeași care l-au îmbolnăvit la comandă pe Stolo` și l-au strămutat pe Mele`. Prea mulți generali, ex-miniștri de interne, armată și externe, foști șefi de servicii la liberali care au în sânge ordinele, secretele și nu decizia liberă, transparentă, democratică. Dar ei sunt foarte potriviți în ceața psihologică și tulbureala actuală din PNL și au tupeul să iasă în față…

    Apreciază

    • Radu Zlati 9 iulie 2014 la 1:58 PM #

      L-am pus în triadă pentru că așa a fost văzut de către activul de partid și chiar de către lideri: ca o locomotivă salvatoare care va trage partidul înspre atingerea obiectivelor propuse, indiferent (aproape) de starea reală a partidului.

      Apreciază

  2. bestfrogprince 9 iulie 2014 la 1:49 PM #

    În religie, „unsul lui Dumnezeu” (Mesia) din Biblie este un Salvator prin sacrificiu personal pur și total nevinovat pentru greșelile clerului bisericesc sau mirenilor. Transpus în politică mitul devine monstruos fiindcă ”unsul divin” – ”moșiah” în ebraică este omul moșierilor sau baronilor români, iar sacrificiul personal nevinovat pentru cauză în plan politic este mitologie laică sau mai corect propagandă. O ipoteză corectă este analiza structurilor organizatorice generative ale PNL, care sunt vicioase și nu doar viciate, tocmai fiindcă nu produc personalități cu carismă și forță selectând și promovând valorile interne, ci utilizând soluțiile salvatoare de avarie – ale surogatelor mesianice și aruncarea răspunderii eșecurilor pe țapii ispășitori… ”Crin Antonescu face figură aparte. Și el figură de erou salvator: ajuns la putere după eșecul guvernării Tăriceanu de a perpetua la putere PNL și propunând partidului câteva obiective clare, semnificând succes pe trei paliere (peste 25% din puterea locală sau parlamentară, accederea la guvernare, președinte liberal dat României) el devine lider național după o lungă carieră politică, pornind de jos și urcând scara onorurilor în partid treaptă cu treaptă”. RZ a forțat înghesuirea lui Antonescu între mesianicii Stolojan și Iohannis și chiar el își dărâmă mitul unsului Antonescu cu adevărul că a pornit de jos și-a urcat treaptă cu treaptă în PNL, și-a asumat ambiții realiste de 25% în puterea locală și parlamentară, intrarea la guvernare și președinția țării, dar fiind trădat de baroni și-a asumat temporar destinul țapului ispășitor. Stratagema a fost testul turnesol pentru cooperativă care a reculat în mitolologia răsuflată cu neamțul salvator, minicună poleită ca și cea cu Stolojan matematicianul de la aport valutar – care a facilitat evaporarea valutei statului (mișcarea cu naționalizarea) spălând conturile securității și ale lui Ceaușescu. Mascarada politică nu poate fi sfințită cu mitul religios al unsului, e clar că sunt interesele murdare ale celor care vor să se salveze sub pulpana unui om controlat de aceeași care l-au îmbolnăvit la comandă pe Stolo` și l-au strămutat pe Mele`. Prea mulți generali, ex-miniștri de interne, armată și externe, foști șefi de servicii la liberali care au în sânge ordinele, secretele și nu decizia liberă, transparentă, democratică. Dar ei sunt foarte potriviți în ceața psihologică și tulbureala actuală din PNL și au tupeul să iasă în față…

    Apreciază

    • Radu Zlati 9 iulie 2014 la 2:00 PM #

      iar figura de stil cu ”personalitatea mesianică” cred că îi aparține chiar lui Crin, care recunoștea implicit și faptul că partidul se agață de personalități tocmai pentru că nu prea are structuri…

      Apreciază

  3. kmy 9 iulie 2014 la 9:00 PM #

    cred ca petrache, orban, atanasiu- cei ce conduc azi pnl-ul ( asa cred eu), au renuntat, sau nu pun prea mare accent pe prezidentiale

    Apreciază

    • Radu Zlati 10 iulie 2014 la 12:07 AM #

      Posibil, probabil. Asta este teama mea, cel puțin pentru doi dintre ei.

      Apreciază

      • katy 10 iulie 2014 la 2:20 PM #

        Teama multor simpatizanti PNL,deci si a mea ,este aceea ca noua conducere sa nu puna in bratele lui basescu partidul ,intai lasand PNL fara candidat propriu la prezidentiale,daca il vor alege pe Iohannis drept candidat-pentru ca are probleme destule cu justitia,nu numai cu ANI-apoi,dupa alegeri,daca candidatul „dreptei unite” pierde ,Basescu va impune vechilor sai parteneri pedelisti „fuziunea” cu pmp-ul sau si fostele sale slugi ii vor face vant lui Blaga,devenind EL presedintele noului partid de dreapta…. SPER SA FIE DOAR UN SCENARIU!(de cosmar,ce-i drept)

        Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. De ce îl vrem pe Crin candidat (7): Pentru că întrebări fără răspuns! | Radu Zlati - deputat de Gherla - 17 iulie 2014

    […] DE CE ÎL VREM PE CRIN CANDIDAT (5): PENTRU CĂ STOLOJAN! […]

    Apreciază

  2. De ce îl vrem pe Crin Candidat (8): Pentru că PNL, din nou PNL! | Radu Zlati - deputat de Gherla - 18 iulie 2014

    […] DE CE ÎL VREM PE CRIN CANDIDAT (5): PENTRU CĂ STOLOJAN! […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: