În răspăr (XVIII): Cum să aduci (sau nu) argumente

debate

Deocamdată nu am primit, din partea celor care îmi resping propunerea privind suspendarea examenelor naționale până la o nouă Lege a Educației Naționale, acel val de contra-argumente care să mă facă să mă ascund de ochii lumii și să mă rușinez de propria mea inițiativă. Îmi propun ca acele contraargumente, puține câte sunt (deocamdată!), să le abordez în articole speciale pe acest blog.

Acum și aici, un răspuns pe repede-înainte acelora care au răspuns la întrebările Monitorului de Cluj (articolul poate fi citit aici):

Deputatul PSD Aurel Cordoș: mulțumesc, poziția dumneavoastră îmi arată că problema evaluărilor naționale nu v-a lăsat indiferent, sunteți deschis dialogului și chiar aveți idei despre cum s-ar putea remedia situația existentă.

Cred că trebuie făcut ceva în ce priveşte sistemul de evaluare naţională, din acest punct de vedere susţin propunerea lui Radu Zlati. Eu am susţinut tot timpul că trebuie regândit examenul de bacalaureat sau examenele naţionale. Se pune un accent mult prea mare pe memorare, iar gradul de dificultate este prea ridicat. Nu ştiu dacă neapărat să se scoată examenul de bacalaureat, dar repet, să fie regândit. Aş merge chiar mai departe, aş face două legi în ce priveşte educaţia, una pentru învăţământul universitar şi una pentru cel preuniversitar. Dacă s-ar găsi un sistem de evaluare anuală, aş merge pe ideea desfiinţării Bacalaureatului.

Deputata PNL Elena Uioreanu oferă patru contraargumente:

Nu cred că trebuie desfiinţat Bacalaureatul din punctul meu de vedere, nici măcar temporar, pentru că s-ar distruge orice stimulent sau ţel pentru un elev de liceu. Bacalaureatul a fost examenul introdus de Guvernul Brătianu, este examenul maturităţii elevului. Nu ştiu dacă societatea românească este pregătită pentru altă formă de evaluare.

Să le luăm pe rând:

  • Dacă vedem Bacul ca pe un examen care constituie unicul stimulent sau țel pentru elevii de liceu, atunci eșecul sistemului românesc de învățământ este complet. Nu urmăm liceul, după doamnă Deputat, pentru a ne forma personalitatea și pentru a ne putea insera ulterior în viața socială și chiar profesională, ci doar pentru a absolvi Bacul. Frumos!
  • Să păstrăm Bacul pentru că a fost introdus de Brătianu. Frumos argument liberal, nu am ce zice, dar este ceea ce în Logică se numește un argument falacios, lipsit de consistență. Guvernele liberale au introdus, sub Brătieni, și multe legi, regulamente și practici pe care azi nu le-am mai dori în nici într-un caz perpetuate.
  • Bacul este examenul maturității elevului. Chiar dacă aș fi de acord cu Bacul, acest argument nu s-ar aplica și examenului de evaluare națională de la sfârșitul clasei a VIII-a (sau pe acela îl vom păstra ca examen al semi-maturității elevilor?). Pe de altă parte, aș putea fi de acord cu ce spune doamna Deputat, dacă Bacul al măsura elemente ale dezvoltării personalității elevului (dacă tot vorbim despre maturizare). Dar exact acelea scapă măsurării, așa cum o face Bacul azi (după cum spuneam aici: ”Vi se pare că Bacul, de pildă, măsoară în ce măsură a evoluat sistemul de valori (asumate) al absolvenților? Creativitatea acestora? Dezvoltarea lor integrală și armonioasă? Personalitatea lor autonomă?”)
  • Nu se știe dacă societatea românească este pregătită pentru o altă formă de evaluare. Păi nu vom ști niciodată, nu-i așa? Deci hai să se schimbe, dar să nu se modifice nimic…

Valentin Cuibus, șeful IȘJ Cluj: din păcate nu este tocmai la curent cu ceea ce combate, în schimb combate bine:

Este o aiureală, din punctul meu de vedere. Trebuie să existe un examen la sfârşit de studii. Bacalaureat a fost mereu, este şi în Europa, în continuare. Trebuie să pui ceva în loc, dacă vrei să scoţi un examen naţional. Nu cred că este viabil Să purtăm discuţii eventual despre ce fel de bacalaureat să avem de acum încolo, dar nu că îl scoatem.

Din păcate dacă ar fi citit complet declarația mea de presă, ar fi știut că nu doresc ”să scot” examenele naționale, ci să le suspend până când vom reuși să construim un sistem de evaluare națională la sfârșit de ciclu școlar care să aibă relevanță pe scopurile sale fundamentale. În rest argumentele sale sunt:

  • Nu trebuie să suspendăm examenele naționale pentru că ele trebuie să existe. Imbatabil argument, recunosc.
  • Bacul a fost mereu și este în Europa. Păcat, domnul inspector general nu cunoaște că Bacul, așa cum este la noi, nu este o regulă generală pentru sistemele de învățământ europene, și nici că acest Bac nu a fost ”mereu” – oricum, invocarea trecutului nu este un argument zdrobitor în ceea ce privește fundamentarea viitorului.
  • Că trebuie să pui ceva în locul examenelor naționale – perfect de acord, dar eu tocmai asta spuneam, că ele trebuie înlocuite. Dar așa se întâmplă când nu citești ceea ce combați.

În rest, numai bine și la vară cald. Celor de față și celor ce vor veni, sănătate!

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Un comentariu pe “În răspăr (XVIII): Cum să aduci (sau nu) argumente”

  1. Andrei Banu 6 August 2015 la 9:47 AM #

    Încă nu am iești din comunism. Există profesori cărora nu ai voie să le pui întrebări, pentru că ei sunt cine sunt și nu sunt ei obligați să ne răspundă. Asta este cea mai mare problemă. Confundăm respectul cu total altceva.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: