De ce să suspendăm examenele naționale? Partea I: Pentru că nu măsoară ce ar trebui să măsoare!

radu-zlati-600x423În disputa privitoare la propunerea mea de suspendare (atenție, nu doresc desființarea examenelor naționale ci doar suspendarea lor până la apariția unei noi LEN) a examenelor de la sfârșitul clasei a VIII-a respectiv a XII-a lipsesc argumentele raționale, mă ofer eu să punctez, aici, măcar unul sau două argumente.

Lege și realitate

În primul rând, să ne ducem la actul regulator în domeniul învățământului preuniversitar, Legea Educației Naționale 1/2011 (LEN).

Acolo aflăm, în ceea ce privește evaluarea:

ART. 71 (1) Scopul evaluării este acela de a orienta și de a optimiza învățarea

ART. 72 (1) Evaluarea se centrează pe competențe, oferă feed-back real elevilor și stă la baza planurilor individuale de învățare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcție orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.

Nu se specifică nimic despre scopurile evaluării specifice, realizate în cadrul examenelor naționale.  Dar să presupunem că în cadrul fiecărui ciclu școlar (gimnazial, respectiv liceal) se urmărește formarea unor anumite competențe. Le cunoaștem, din LEN, pe cele ale învățământului gimnazial:

ART. 68 (1) Curriculumul național pentru învățământul primar și gimnazial se axează pe 8 domenii de competențe-cheie care determină profilul de formare a elevului: a) competențe de comunicare în limba română și în limba maternă, în cazul minorităților naționale; b) competențe de comunicare în limbi străine; c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie; d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației ca instrument de învățare și cunoaștere; e) competențe sociale și civice; f) competențe antreprenoriale; g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală; h) competența de a învăța să înveți.

Aceste competențe urmează să fie deci evaluate/măsurate prin evaluarea continuă, conform LEN (vezi mai sus, art. 71 și art 72 al (2). Se poate presupune că se întâmplă la fel și cu o evaluare sumativă de tipul examenului național.

Acum îi invit pe toți cei care cunosc, cât de cât, conținutul probelor examenului național de la sfârșitul clasei a VIII-a, să constate în ce măsură acesta măsoară competențele (e), (f), (g) ți (h), adică jumătate din cele 8 competențe asumate. Aplauze, aplauze.

În ce privește examenul de Bacalaureat, acesta nu știm bine ce măsoară, deoarece competențele-cheie nu sunt detailate, în lege, pentru acest ciclu școlar. Ceea ce aflăm este că:

Art. 69 (5) Învățământul liceal este centrat pe dezvoltarea și diversificarea competențelor-cheie și formarea competențelor specifice în funcție de filieră, profil, specializare sau calificare.

Să admitem însă că, dincolo de măsurarea competențelor-cheie, examenele naționale măsoară ceva mai general, și anume  viziunea generală asumată de către LEN (și deci și de către întreg sistemul de învățământ preuniversitar). În ce constă această viziune? Iată:

Art. 2 (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate. (2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare sustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare. (3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.

Acum să ne întoarcem la examenele noastre și la probele lor, și să râdem copios (sau să plângem, cum doriți). Vi se pare că Bacul, de pildă, măsoară în ce măsură a evoluat sistemul de valori (asumate) al absolvenților? Creativitatea acestora? Dezvoltarea lor integrală și armonioasă? Personalitatea lor autonomă? Bacul nu poate măsura progresul în toate aceste laturi ale dezvoltării ființei umane (căci elevii asta sunt, nu mici roboței care reproduc cunoștințe), pentru că nici examenul național de la sfârșitul clasei a VIII-a nu le-a măsurat la timpul potrivit, și pentru că, la urma urmei, Bacul în forma actuală nu este interesat de toate acestea, deși ele sunt prinse în LEN (o lege proastă, sunt de acord, dar totuși o lege ce se presupune că normează și examenele naționale).

Concluzia?

Dacă examenele naționale au ca principal scop măsurarea unei evoluții în dezvoltarea personalității complexe a absolvenților de gimnaziu, respectiv de liceu, atunci ele eșuează la modul patetic.

Dacă încearcă să măsoare în ce măsură viziunea asupra procesului educativ, propusă de către LEN, a fost transpusă în realități cât de cât măsurabile, atunci eșuează încă o dată.

Iar dacă am dreptate și avem, în esența sa, de a face cu un dublu eșec, de ce am mai păstra examenele naționale în forma actuală, până în momentul înlocuirii lor cu alte sisteme de evaluare? Avem un răspuns logic și rațional, sau din nou contra-argumentăm din viscere?

alte articole pe aceeași temă:

Reclame

Etichete:, , , , , , , , ,

2 comentarii pe “De ce să suspendăm examenele naționale? Partea I: Pentru că nu măsoară ce ar trebui să măsoare!”

  1. Anonim 6 August 2015 la 3:00 PM #

    Domnule deputat, sunt o elevă care tocmai a absolvit clasa a VIII-a. Am trecut prin febra Evaluării Nationale şi ştiu ce înseamnă acest lucru. M-am gândit să scriu acest comentariu deoarece consider că ar trebui să cunoașteți si opinia unui elev. Înteleg că propunerea dumneavoastră are un motiv bine întemeiat – problemele pe care le are sistemul de evaluare – însă nu cred că soluția pe care ati găsit-o e cea mai bună. In primul rând, propuneţi ca examenele naționale să fie suspendate până la apariția unei noi legi a educației. Sunteţi sigur că această idee nu va fi abandonată când cei care vor lucra la modificarea legii, la îmbunătăţirea sistemului se vor plictisi (asa cum se întâmplă cu foarte multe proiecte)? Dar să presupunem că aceste examene vor fi suspendate si legea se va modifica… elevii nu se vor mai pregăti cu atât de mult interes pe parcursul celor patru ani de studiu de dinaintea ipoteticului examen si dacă vor ajunge cu foaia de examen în faţă rezultatele vor fi mult mai slabe ca acum. În al doilea rând, consider că ar fi mult mai eficient ca schimbările să se producă treptat, pas cu pas, intr-un ritm căruia elevii să îi poată face faţă. Aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, suspendarea examenelor naționale este o măsură radicală, aşa cum va fi şi reintroducerea în sistem a acestora, iar aceste măsuri nu pot decât să îi bulverseze pe elevi. Cam aceasta ar fi opinia mea.
    Cu stimă, o elevă căreia îi pasă de viitorul său şi de sistemul de învăţământ românesc

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. În răspăr (XVIII): Cum să aduci (sau nu) argumente | Radu Zlati - deputat de Gherla - 5 August 2015

    […] maturizare). Dar exact acelea scapă măsurării, așa cum o face Bacul azi (după cum spuneam aici: ”Vi se pare că Bacul, de pildă, măsoară în ce măsură a evoluat sistemul de valori […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: