În răspăr (XXVIII): Am înfrânt!

bugetDacă ceea ce am aflat pe surse este adevărat, acordul dintre partidele parlamentare va suna cam așa:

  • TVA de 20%, ceea ce va aduce mai mult de 1 miliard de lei la buget, față de varianta cu 19%. Trecerea la TVA 19% va mai fi discutată anul viitor.
  • Suprataxa la acciza la benzină va rămâne, cel puțin pentru anul fiscal 2016.
  • Alte posibile amânări privitoare la scăderea unor taxe și impozite sunt posibile, în urma unor discuții între partide, în următoarele zile.

Cu alte cuvinte, am înfrânt! Președintele Iohannis și Guvernatorul Isărescu își pot bifa o victorie, dar victoria nu va folosi nimănui, decât poate PSD.

Nu folosește economiei României, pentru că efectul de șoc al unui Cod Fiscal revoluționar, așa cum era intenția inițială, va fi pierdut din cauza emasculării codului, prin acceptarea unei scăderi la 20% în loc de 19%. În plus nu se asigură macrostabilitatea economico-financiară, deoarece cât se câștigă în plus prin acel 1% TVA, se pierde pe majorarea salariilor medicilor. Și întrucât urmează, cu siguranță, și alte majorări salariale, situația se va înrăutăți. Mult. Iar faptul că suprataxa va rămâne, nu oferă decât, pentru încă un an, o pușculiță de bani tocmai buni să fie risipiți, ca să nu spun în parte furați.

Nu ajută Cotrocenilor, deoarece întreprinzătorii înșelați în așteptările lor vor blama pe cel care a avut inițiativa retrimiterii Codului Fiscal la Parlament.  Favorabilitatea președintelui Iohannis în rândurile electoratului a început să scadă, iar acordul încheiat între partide nu o va face să crească, dimpotrivă.

Nu ajută BNR, dar oricum BNR nu are nevoie de voturile electoratului – Mugur Isărescu și-a asigurat mandatele făcând frumos în fața guvernanților, nu a cetățenilor.

Nu ajută partidelor mici – acestea nici nu au mult de pierdut de altfel, deoarece vor putea arunca vina renunțării la ideile inițiale pe presiunea exercitată de către partidele mari.

Nu ajută PSD, căci partidul a fost nevoit să își recunoască o vulnerabilitate în raport cu Președintele Iohannis & Partidul Național Liberal. Temerea că în cadrul tratativelor s-ar putea contura o nouă majoritate i-a făcut pe Ponta și Dragnea să cedeze ușor, extrem de ușor. Dar, cel puțin, PSD nu era interesat în mod direct de Codul Fiscal, electoratul său este interesat în mai mare măsură de mărirea salariilor și pensiilor, decât de scăderea taxelor și impozitelor. Dacă reușea impunerea Codului, ar fi mușcat din electoratul PNL, față de care s-ar fi arătat ca un campion al unor măsuri de tip liberal. Ceea ce poate fi o consolare pentru consilierii PSD va fi faptul că acel electorat de dreapta, interesat financiar de scăderea taxelor și a impozitelor, va fi dezamăgit de pasul înapoi al PSD. Dar va fi furios pe atitudinea PNL. Așa încât PSD, una peste alta, nu pierde politic prea mult, ceea ce se poate închipui chiar ca o victorie.

Nu ajută PNL. Desigur, replierea partidului după ce Codul a fost retrimis la Parlament era o mutare aproape necesară, dată fiind legătura sa cu Președintele Iohannis. Aproape necesară, dar aproape nu înseamnă, câteodată, totul. PNL avea de ales între loialitatea față de fostul său președinte, azi Președinte al tuturor românilor, și loialitatea sa față de un electorat pe care de bună voie și l-a asumat, dar pentru care nu a făcut, din varii motive, niciodată destul. Între loialitatea față de Iohannis și loialitatea față de un crez doctrinar liberal, favorabil scăderii fiscalității – cu cât mai mare scăderea, cu atât mai bine. A ales (cumplită dilemă!) să fie loial Președintelui. Desigur, PNL se va lăuda că a obținut o victorie – și așa este. A provocat această dezbatere,  a obținut-o, iar în cadrul ei, se pare că a impus renunțarea la o parte a esenței acestui Cod; desigur cu o poziție ranforsată de cea a preșidenției și a BNR. Dar și-a înstrăinat o parte din electorat, și-a subliniat poziția subordonată față de Președinte și și-a devoalat încă o dată niște slăbiciuni interne (de organizare, doctrină, resurse umane, etc.).

Desigur, cele spuse mai sus pot fi luate ca ipoteze, scenarii pesimiste, păreri ale unui etern Gică-Contra. Chiar mi-aș dori să fie astfel. Pentru că azi se pare că se pune fundamentul unei noi victorii cât o înfrângere, pentru partidul meu. Și pentru că m-am săturat să flutur, de pe ruine, un steag zdrențuit, strigând cu glas mare: ”Am înfrânt!”

Reclame

Etichete:, , , , , , , ,

Un comentariu pe “În răspăr (XXVIII): Am înfrânt!”

  1. Ivi 20 august 2015 la 6:59 PM #

    …marea problema a PNL-ului si a lui Iohannis este ca nu stiu sa comunice in momentele adecvate, la timp si clar…
    …iar Mega-problema a tuturor partidelor si a tuturor presedintilor e ca nu stiu sa armonizeze termenul lung cu termenul scurt in programele si actiunile lor politice…
    …marea problema a BNR-ului si a lui Isarescu este ca au tinut mai tot timpul cu „marele capital’ indiferent de unde provine (…si situatia agravanta este ca acest „mare capital” este in proportie de peste 80 – 90 % in mana capitalului strain…)

    …si cred ca as putea sa continui cu multe alte „mari – mici, mega”, etc. probleme ale politicilor publice din Romania …insa marele meu semn de intre este daca (mai) exista oare vreun politician care stie sa asculte ?!?

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: