În răspăr (XL): Înc-o dată, că e voie: Ahoe!

radu zlatiUrăsc situațiile în care oameni care nu se află în cercul acelora, puțini, care se bucură de prețuirea mea statornică, ba dimpotrivă, au dreptate – și spun ceea ce eu aș dori să spună prietenii sau amicii mei (fie ei și doar prieteni politici).

Astfel, aseară, un politician trecut prin toate, individ cinic și deseori de o bădărănie calculată în raport cu interlocutorii, dar cu mintea de obicei la purtător, trează și ascuțită, unul dintre aceia pe care nu îi respect dar nici nu îmi pot permite să îi ignor, făcea o observație asupra unui fapt care mie unuia mi-a scăpat. Și anume că, în comunicatele sale, date și când trebuie și când (mai ales…) nu trebuie, CSM greșește și, culmea, greșește în interpretarea și aplicarea legii – ceea ce este cu atât mai grav cu cât CSM ar trebui, după CCR și odată cu ÎCCJ, să fie un nec plus ultra al cunoașterii juridice. Astfel, CSM greșește când se ridică întru apărarea „independenței sistemului judiciar” deoarece sintagma „sistem judiciar” nu se regăsește, ca atare, nici în Constituția României, nici în legile care structurează și guvernează Justiția în statul nostru. Concluzia ar fi că toate actele prin care CSM constată o interferență reprezentanților sistemului politic asupra sistemului judiciar sunt nule, deoarece fac vorbire despre un concept inexistent în corpul de legi la care CSM ar trebui să facă referire.

Mi se pare limpede care e motivul pentru care CSM, în comunicatele sale, folosește în mod privilegiat termenul sistem judiciar, iar nu pe acela de JustițiePentru că astfel poate să vorbească și să condamne declarațiile demnitarilor și ale oamenilor politici despre procurori. În fapt, extrem de puține critici sunt aduse hotărârilor judecătorești, fie ele definitive sau nu; în schimb activitatea procurorilor, indiferent de structura de care aparțin aceștia, a fost nu o dată (și pe bună dreptate) criticată dur de către societatea civilă, dar și de către diferiți exponenți ai clasei politice.

Ori, pe bună dreptate sau nu, CSM s-a crezut obligat să apere (și) independența procurorilor, deși, prin statutul său, nu acesta este obiectul său de activitate.

Poate că CSM va ajunge el însuși la concluzia domnului Nicolicea, poate că nu. Poate că vom avea, cândva, o modificare legislativă care să îndrepte eroarea de terminologie actuală, poate că nu. Deocamdată dați-mi voie să râd în barbă, eu însumi fiind posesorul unei decizii a CSM, care a constatat că am afectat, prin declarațiile mele, independența a ceva ce nu există.

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

Un comentariu pe “În răspăr (XL): Înc-o dată, că e voie: Ahoe!”

  1. stelian r. 30 Septembrie 2015 la 9:30 AM #

    Nimic de comentat ! Aveti dreptate ! Din pacate lupta politica se face intre politicieni comunisti si pseudoanticomunisti ! Cred ca lupta trebuie dusa de politicieni care respecta si recunosc Patria Istorica , contra celor care recunosc si respecta „republica” stalinista ! Nimic fara Dumnezeu !

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: