Nu cunosc care va fi rezultatul moțiunii de cenzură depusă de către Partidul Național Liberal. În acest moment cred că orice este posibil, în ciuda diferitelor declarații făcute de către unii și alții.
Ceea ce vreau să subliniez este faptul, cunoscut și recunoscut de către toată lumea, că victoria moțiunii de cenzură depinde de ordinul pe unitate pe care generalul Oprea îl va da oștirii sale, strâns unite în jurul interesului uneperist, indiferent ce s-ar înțelege prin acesta (cu excepția interesului național, căci este limpede pentru toată lumea că ce mână în luptă oștirea UNPR nu este interesul național, ci interesul de conjunctură al liderului suprem).
Desigur, am mai spus acest lucru, între continuarea guvernării Ponta și o înțelegere cu UNPR, în vederea constituirii unei coaliții de guvernare conduse de către PNL, a doua soluție mi se pare de departe cea mai bună – pentru țară și pentru PNL.
Dar nu vreau să se uite că această alianță cu Oprea se bazează pe principiul răului cel mai mic, face apel la o soluție profund imorală și se realizează bătând palma cu un om, de asemeni, profund imoral. Nu mă voi referi la ascensiunea meteorică a generalului Dragnea, datorată în bună măsură lui Traian Băsescu și corupției politice din Parlamentul României. Ci, în mod expres, mă refer la plagiatul de care se face vinovat generalul doctor Gabriel Oprea. Rog să nu zâmbească nimeni, când am aflat despre plagiatul lui Ponta, și eu am crezut că este un fapt care poate fi trecut cu vederea. Până mi s-a dovedit cu deasupra de măsură că plagiatul nu era decât un epifenomen al cangrenei care cuprinsese fibra morală a tânărului premier. De atunci m-am învățat minte și nu mai dau crezare oamenilor politici care au în spate un doctorat plagiat. Căci, vorba chinezului, cine este capabil de un plagiat poate comite fapte mult mai rele.
În concluzie: avem nevoie de voturile pe care numai Oprea ni le poate oferi, în urma unui târg politic oarecare? Atunci târg să fie. Doar să avem grijă mare la buzunar, să nu îl lăsăm pe general și ai lui mirmidoni cu stiletele la posesor în cadrul întâlnirilor, fie că sunt Idele lui Marte sau nu, și, în general vorbind, să facem tot posibilul ca pe viitor să nu mai avem nevoie de astfel de soluții care rezolvă o problemă, dar deschid o alta, cu potențial distructiv chiar mai mare decât problema astfel rezolvată.
PS: Iar dacă proverbul din titlul este adevărat, discuția antamată de mine este fără obiect. Căci marți, nu Ponta va avea parte de trei ceasuri rele…
Radu Zlati 
Comentarii recente