M. Pană (CdG): Pură aritmetică – Cum trăim mai bine în 2016 decât în 2015 pe banii din 2017 încolo

mp2În iureșul schimbărilor revoluționare se vehiculează tot felul de măsuri de natură să scoată deficitul bugetar din matcă și să ne anuleze toată munca de responsabilizare fiscală din ultimii ani.

Practic, se împart de zor banii ”ursului din pădure”, adică bani pe care știm deja că nu-i vom avea, pe ideea că mai vedem ce facem după aceea și e treaba generațiilor viitoare să achite nota de plată.

10% la tot bugetarul

10% creștere generală de salarii pentru bugetari ar înseamna hara-kiri în termeni de samurai, dacă ar fi vorba despre onoare. Aici, însă, nu e vorba despre onoare ci desprepopulism fără grija zilei de mâine. Când toți acești bani adăugați la deficitul bugetar vor trebui rambursați de cineva cândva ( îi lăsăm moștenire copiilor, pe care, altminteri, îi neglijăm în politica fiscală).

Și care vor fi veșnici purtători de dobânzi în bugetul de stat. Dobânzi plătite mereu în prezent pentru un consum din trecut de care am și uitat la ce a folosit ( pentru că autostrăzi terminate, școli dotate și spitale mai bune nu prea vedem). Sau nu am uitat.

Dar nu dă bine să reamintim câte sute de milioane de euro a plătit ulterior Ministerul Finanțelor în plus, pentru banii primiți cu caracter excepțional de la FMI în 2009 pentru a asigura plata pensiilor majorate în lunile noiembrie și decembrie.

Nu am uitat nici de legea care spune că ne-am angajat să ducem ponderea salariilor în PIB la 6,6% din PIB de la circa 7,2% în prezent. Dar au uitat și sindicatele și aleșii poporului.

TVA de 20%

TVA-ul este achitat de către consumatorul final. La care prețurile ar trebui să scadă cu 3,22% dacă binevoiesc și comercianții să nu subtilizeze diferența de taxare. Oricum, acești bani nu mai intră la bugetul de stat. Pentru întreprinzătorii care livrează în țară ( la export, TVA – ul e zero), e doar o problemă de finanțare a diferențelor între TVA –ul de plătit și cel de încasat.

Dat fiind sporul de consum rezultat în urma reducerii prețurilor ( diferit de la un produs la altul și de la un serviciu la altul, în funcție de așa-numita ”rigiditate” a cererii), s-ar părea că se stimulează producția și, implicit creșterea PIB. Dar consumul se poate face foarte bine și din surse externe.

Varianta cea mai neplăcută ar fi păstrarea nivelului de consum și înlocuirea unor produse autohtone ceva mai ieftine cu produse din import ceva mai scumpe. Or, să luăm ca exemplu colegele noastre din regiune Ungaria și Polonia, există deja variante de consum ale produselor lor mai bine adecvate la raportul optim preț-calitate decât cele românești.

Iar asta dintr-un motiv simplu. Pentru că nivelul lor de trai este cel pe care încercăm să-l ajungem când facem aceste majorări de pensii și salarii, iar ei sunt deja cu calitatea producției de masă acolo unde vrem noi să ajungem. Am scris de masă, deoarece, mai degrabă, noi avem șanse de a vinde produse de foarte bună calitate în Occident decât volume mari de mărfuri medii calitativ în Ungaria sau Polonia.

Așadar, pe calea consumului sporit fără contrapartidă în producția internă, am putea să ne ducem rapid ”în bălării” cu deficitul de cont curent, adică cu cu ce vindem față de ce cumpărăm din afară. Intersantă chestie, indicator la care Germania, Polonia sau Ungaria țin morțiș să fie pe plus și nu pe un minus acceptabil cum cum ne mulțumim noi.

5% ”de la nașu mare ”

Varianta populară ”cine Nu are bătrâni, să-i cumpere”, a fost înlocuită cu cine are bătrâni, să-i cumpere”.

Indexarea pensiilor cu 5% anul viitor apare bizară conform celei mai simple logici elementare, în condițiile unei inflații prognozate pentru luna decembrie 2016 de doar 0,7%. Însă, logica electorală bate din nou logica elementară.

Întrebarea pe care ar trebui să și-o pună orice pensionar responsabil: De ce ar trebui să trăim noi mai bine în 2016 decât în 2015 pe banii pe care îi vor plăti alții din 2017 încolo ? Cu ce a contribuit o persoană care a lucrat până în 2014 la avansul economic din 2015 ? Și care mai este legătura dintre situația bugetului național și nivelul de trai al pensionarilor dacă primul se deteriorează din cauza celui din urmă ?

Faptul că e mare nevoie de bani, băieți, cum spune și o melodie de cartier, ține denostalgia comunismului. În care s-ar munci după posibilități și fiecare ar urma să primească după nevoi. Doar că munca e finită și dificil de făcut iar nevoile fără limită și ușor de enumerat.

De pildă, a 13-a pensie la cei cu venituri sub 2.563 lei și ”fără alte venituri” ( sic !). Dar ce ziceți atunci de salariații care au familii de întreținut și primesc 2.563 de lei ”fără alte venituri”? Din ale căror taxe se dau pensiile cu număr de ghinion.

1.200 de lei la cine și pentru ce

Am păstrat pentru final majorarea salariului minim pe economie la 1.200 de lei, pentru că aici avem ocazia să observăm o coincidență. 1.200 lei brut înseamnă, de fapt, 882 lei net adică pensia medie. În traducere, cine se scoală de dimineață și se duce la program, de care o fi el, ar lua ”bani în mână” cam cât un pensionar mediu susținut din salariile celor aflați în activitate.

Ceea ce pare rezonabil ca ipoteză de lucru, desigur dacă nu se va întâmpla să crească pensiile din nou și să avem, din nou, un angajat plătit mai prost plătit decât un pensionar mediu.

Apropo, nu e banc, știți de câți salariați la minim pe economie ar fi nevoie ca să asigurăm în 2016 o pensie medie din contribuțiile lor de asigurări sociale ? cinci.

Așa încât vom lua bani de la trei salariați pentru a-i redistribui către un pensionar. Restul îi punem de la oala mare a bugetului de stat, cam de la un salariat și de la un pensionar ( prin taxele aplicate pe venit, TVA, accize etc.). Ocazie cu care pensionarii,fără să știe, își plătesc singuri chiar din banii primiți de la stat cam o cincime din pensie.

În treacăt fie spus pentru salariați, ce-ați prefera să avem dacă nu crește salariul minim :pensie medie de 700 de lei curat dată de stat și un curs mai mic de 3,80 lei/euro (3,60 lei pentru francul elvețian) sau o pensie de 882 de lei și un curs de 4,50 lei/euro, cu perspectiva de a urca pentru a echilibra decalajul deja îngrijorător dintre creșterea productivității muncii și creșterea salariilor ?

sursa: Curs de Guvernare

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: