Hai cu știrea, neamule!

Citesc (este drept, cu întârziere) un articol apărut într-o fițuică, „Măsura”, intitulat „Elisabeta Lipă față cu reacțiunea parlamentară”.

Se referă la audierea doamnei Lipă în comisiile reunite de învățământ, știință, tineret și sport ale Camerelor, în calitate de ministru nominalizat pentru Tineret și Sport.

Te-ai aștepta, după titlu, să citești cum doamna Lipă, general de poliție, a făcut cu dârzenie față valurilor de întrebări venite dinspre răutăcioșii parlamentari. În schimb, afli că audierea a fost mai mult decât prietenoasă, și că la singura întrebare concretă, despre programele ministerului pentru tineret, răspunsul a fost unul rizibil.

În fapt, dacă s-ar fi dorit, parlamentarii ar fi putut să ridice probleme majore, deoarece candidata era slab pregătită – spre deloc, pe partea de tineret a ministerului pe care îl va conduce. Ca și predecesoarea domniei sale care, din punct de vedere al programelor pentru tineret, a constituit un eșec major. Nu ajunge să fii un performer sportiv de elită, ca să lași ceva relevant în urmă ca ministru al tineretului și sportului.

Se poate ca mandatul doamnei Lipă să fie unul memorabil, în sens pozitiv. Pentru ca speranțele noastre să se împlinească, una dintre condițiile necesare, dar nu și suficiente, ar fi ca presa să își exercite rolul de critic obiectiv, nu acela de pupător de moaște politice.