După multe eforturi, Institutul de Științe ale Educației a dat naștere unui șoricel

zlati

Este lăudabil efortul Institutului de Științe ale Educației, coroborat cu cel al Ministerului Educației Naționale, de a face cât mai transparente modificările pe care le propune la curriculum-ul învățământului gimnazial din România. Din păcate, ceea ce ni se propune spre discuție (toate cele trei variante!) nu sunt decât variații minore la aria pa care am putea-o numi ”Să ne facem că muncim”.

Ceea ce doresc să afirm cu tărie, din punctul de vedere al unui profesor de istorie, este că scoaterea limbii latine din trunchiul comun este, dacă nu o crimă, cel puțin o ofensă la adresa istoriei naționale (știut fiind că limba și poporul român sunt indisolubil legate de filonul latin), fără a mai vorbi despre faptul că învățarea limbii latine ajută la dezvoltarea gândirii, a culturii clasice, a sentimentului de apartenență la spațiul cultural european, etc. Desigur, specialiștii în materie pot dezvolta argumentele în sprijinul păstrării limbii latine în învățământul românesc, mă limitez la a spune că, dacă a fi român înseamnă (și) să cunoști limba română, în lipsa cunoașterii fie ea și superficială a limbii latine, proiectul propus de către IȘE va duce la formarea, în timp, a unor generații mai puțin aderente la ceea ce constituie nucleul dur al românismului – bagajul latin al limbii noastre.

Pe de altă parte și dincolo de avatarurile limbii latine, nu mă pot opri să constat că propunerile pentru noul curriculum gimnazial riscă să fie, dacă se merge pe oricare dintre variantele propuse, chiar mai proaste decât varianta veche. Multă lume constată că educația civică, constituțională și instituțională a tinerelor generații este precară. Dar, cel puțin, până acum elevii studiau elementele de cultură civică în doi ani (clasele VII-VIII) – iar acum această educație este limitată la un singur an. Desigur, se introduc elemente privind drepturile copilului (la clasa a V-a!) și de cunoaștere economică (dar mă întreb: dacă elevii de gimnaziu nu au reținut conținuturi privind statul de drept, oare vor fi mai pregătiți să asimileze elemente de economie politică?) Nu în cele din urmă, faptul că doar maxim 2 ore (din 28-29) pe săptămână sunt parte a CDS reprezintă o rămășiță a gândirii centralizatoare – sunt convins ca 3-5 ore de CDS ar reflecta mult mai bine ceea ce elevii și părinții acestora ar dori din partea unui învățământ modern, flexibil.

Nu mai vorbesc despre reducerea numărului total de ore dedicat laturii umaniste a dezvoltării tinerei generații (istorie, geografie, muzică) – dorim să transformăm viitorii cetățeni ai României în niște zombi cu varii priceperi tehnice, dar fără cultură generală și cu minime capacități de introspecție, rupți de bine, adevăr și frumos în accepțiunea consolidată de două mii cinci sute de ani de cultură greco-latină? Atunci, măcar, să ni se spună…

Este drept, AEGROTO DUM ANIMA EST, SPES EST – răul nu a fost încă făcut, lucrurile sunt încă în desfășurare. Dar trebuie spus că, din păcate, calendarul dezbaterilor publice propus de către domnul Ministru Curaj este deosebit de strâns și că acest calendar se va dovedi ineficient. Sau poate a fost gândit astfel pentru a nu permite ca vocile critic-constructive să aibă timp a se face auzite?

Nu văd de ce încheierea dezbaterilor publice în februarie ar fi o DURA NECESSITAS. Și nu pot să nu remarc lipsa de curaj a specialiștilor de la IȘE – unde sunt materiile trans-disciplinare, de vreme ce la examenul național, există probe de examen trans-disciplinare? Unde este generalizarea TIC într-o eră a informației digitalizate?

Consider că o implicare din partea Academiei Române şi a unor alte instituții de prestigiu ale societății și culturii românești, în dezbaterea privitoare la noul Curriculum național, este de o necesitate stringentă. Nu putem să ne grăbim și nu avem dreptul să greșim: nu lucrăm pentru acum, ci cel puțin pentru următorul deceniu al învățământului românesc și, în perspectivă, pentru a imprima o direcție de dezvoltare personală pentru câteva milioane de cetățeni ai României. PRAEVENIRE MELIUS EST QUAM CURARE. Deci, să evităm erorile. Și o putem face, cu bună credință și dorință de dialog real. ACTA, NON VERBA!

Radu Zlati,

Deputat PNL

Reclame

Etichete:, , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: