Mai întâi va trebui să recunosc că, deși pentru mine domnul Tăriceanu nu este decât un trădător (nu unul oarecare, dar totuși…) al Partidului Național Liberal, de-a lungul ultimilor doi ani am rezonat cu destule dintre argumentele domniei sale, când critica actul justiției. Da, cred că există abuzuri în administrarea actului de justiție; da, cred că există motive pentru a considera că activitatea unor organisme din sfera justiției nu este neutră în raport cu politicul sau cu alte instituții, etc.
Dar nu am putut înțelege de ce, din postura celui de al doilea om în stat, a pornit propria cruciadă împotriva nu doar a abuzurilor și erorilor din sistemul judiciar (la urma urmei, ca parlamentar și ca Președinte al Senatului, avea mijloace de a îndrepta situația, prin modificarea legislației); ci și în apărarea a tot felul de oameni politici acuzați, la un moment dat, de încălcarea legii. Nu am putut înțelege de ce s-a substituit în atâtea rânduri judecătorilor, blocând nu doar arestarea, dar și anchetarea unor colegi senatori.
Dacă a dorit să capaciteze voturile unei părți a electoratului ostilă modalităților de manifestare a actului judiciar, a reușit într-o oarecare măsură. Dacă a dorit să își manifeste astfel loialitatea față de Ponta & Dragnea, ambii jucând rolul aliatului domninator în lipsa căruia însăși existența politică a domnului Tăriceanu și a partidului său, ALDE, ar fi grav amenințată, atunci a reușit pe deplin.
Trimiterea în judecată a domnului Tăriceanu, pentru mărturie mincinoasă și favorizarea infractorului, deschide un nou câmp explicativ pentru războiul Tăriceanu vs Justiție: fostul premier al României se simțea el însuși o potențială țintă a procurorilor, pentru ceea ce făcuse sau nu făcuse în timpul guvernării sale. În consecință, încerca să îi decredibilizeze pe cei care într-un viitor incert, dar sumbru, ar fi urmat să îl acuze/judece. Și se construia pe sine ca potențială victimă a unui sistem opresor și malefic.
Numai că acum cauza lui Tăriceanu este în instanță. Și dacă poți destul de ușor să acuzi procurorii doamnei Kovesi de parti-pris politic, cu mult mai greu este să acuzi unul sau mai mulți judecători – cei de care va depinde, în ultimă instanță, soarta procesului deschis de către statul român domnului Tăriceanu – că sunt manipulați.
Între timp, domnul Tăriceanu ar trebui, dacă ține la instituția pe care deocamdată o conduce, să demisioneze din poziţia de Președinte al Senatului. Nu se cuvine ca al doilea om în stat să fie unul trimis în judecată pentru mărturie mincinoasă. Reamintesc domnului Tăriceanu actul de demnitate personală întreprins de către fostul coleg, Ludovic Orban: în momentul deschiderii unei proceduri judiciare, colegul meu liberal a demisionat nu doar din funcțiile pe linie de partid, dar a renunțat și la calitatea de vice-președinte al Camerei Deputaților, pentru a nu aduce atingere onoarei partidului și instituției la a căror conducere se afla. Astfel, domnul Orban și-a pierdut puterea politică, dar și-a păstrat onoarea și demnitatea.
Aș putea paria pe faptul că domnul Tăriceanu, spre deosebire de Ludovic Orban, nu va demisiona. Va prefera să păstreze puterea oferită de funcțiile sale obținute în urma tranzacționării politice cu Ponta & Co. Desigur, va fi o putere fără glorie. Și, mă tem, fără demnitate.
Radu Zlati 
Ati putea preciza in contextul in care faceti aceasta acuzatie, ce inseamna de fapt „marturie mincinoasa”? Si de ce nu initiaza PNL schimbarea radicala a legilor astfelincat sa nu mai ajunga in parlament chestiunile care sunt in sarcina justitiei? Pentru ca altfel este chiar penibila situatia asta in care cand parlamentarii sunt de acord cu toate nazbatiile unor indivizi care nu raspund in fata nimanui, in nicio situatie si pe care nu-i alege nimeni in pozitiile alea iar cand sunt impotriva se pravale cerul peste noi?
Si, pana la urma, de ce judecata UNUI SINGUR OM – cea a procurorului de caz – este mai de luat in calcul decata judecata a catorva sute de oameni pe care, di prostie, din neatentie, din orice alta cauza, totusi i-am ales?
In privinta domnului Orban cred ca sare in ochi faptul ca procedeul de inlaturare din cursa electorala nu a fost unul care cauta vreo justitie oarecare ci a fost o manevra politica dedicata.
ApreciazăApreciază
Desigur, în afirmațiile mele nu mă pot baza decât pe informații din presă: http://www.stiripesurse.ro/detaliile-care-il-infunda-pe-tariceanu-cum-l-a-prins-dna-rechizitoriu_1142292.html
Cred cu tărie că sistemul actual de imunitate parlamentară ar trebui păstrat: dacă acum pot exista abuzuri, în lipsa lui ce ar fi?
Cât de spre cazul Orban – vom afla ce și cum…
ApreciazăApreciază
Deci din sursa dvs ar rezulta ca Tariceanu se face vinovat ca nu stia mai multe sau ca nu „i-a dat in gat” pe cei care au facut si niste fapte sau chiar ca el ar fi fost parte din acea grupare infractionala? Cam asta pare culpa, ca n-a declarat cate cafele si cate beri ar fi baut cu Silberstein. Ca procurorul crede ca Tariceanu n-a spus ce crede el ca stie Tariceanu. Procurorul stie ce stie Tariceanu, nu banuieste, stie cu certitudine … de lucruri care de fapt n-au nicio legatura cu Tariceanu pana la urma ci cu activitatile private ale alora … Asa ceva !?
„Astfel, acesta a declarat necorespunzător adevărului că nu a avut cunoştinţă de activitatea lui Silberstein Tal, Truică Remus şi asociaţii acestora în grupul infracţional vizând achiziţionarea drepturilor succesorale ale lui Al României Paul Philippe în România; (…) că nu a discutat cu Truică Remus despre taxele notariale privind tranzacţionarea imobilelor obţinute de Al României Paul, negând orice legătură şi orice întâlnire cu acesta, precum şi faptul că ar fi cunoscut orice aspect legat de dobândirea şi valorificarea bunurilor revendicate de Paul Al României; că nu are relaţii apropiate şi nu a păstrat legătura cu Andronic Dan Cătălin şi Silberstein Tal, cu care s-a întâlnit doar sporadic şi nu a avut relaţii comerciale cu acesta din urmă şi nici nu ştia că are societăţi care se ocupă de activităţi economice în afara consultanţei politice, aflând din presă urmare a comunicatelor DNA despre acest dosar; că nu a avut o relaţie apropiată cu Marcovici Marius Andrei, ascunzând totodată că are cunoştinţă de relaţia apropiată a acestuia cu Tal Silberstein; că nu l-a prezentat sau introdus pe Tal Silberstein altor politicieni din România. Aceste declaraţii ale martorului sunt aspecte necorespunzătoare adevărului, fiind contrazise de declaraţiile altor martori sau suspecţi audiaţi”, se precizează în rechizitoriu.”
M-am vazut cu dl. Nastase, cu dl. Orban, cu dl. Sorin Rosca Stanescu sau cu dl Chiliman la clubul blogerilor liberali. Ma gandesc ca e suficient ca sa mi se intocmeasca si mie vreun dosar penal ….
ApreciazăApreciază
el a spus toate acestea… de fapt a afirmat nu știu câte ”nu știu”. Se pare că există dovezi că cel puțin unele chestii le știa. 🙂
ApreciazăApreciază
Trebuie sa recunoasteti ca situatia este cel putin penibila. In esenta, e ca si cum l-ar acuza ca a spus ca a baut trei beri cu Andronic (antipatic individ) in loc sa fi spus ca a baut cinci. Despre ce este vorba in tot „procesul” asta? De ce nu-l acuza de-a dreptul ca e partasul oamenilor alora si-l acuza doar ca nu stia ce fac aia in timp ce el trebuia sa se ocupe de guvernare !? Mie mi se pare ca e o chestiune cusuta cu un odgon alb, menita sa-l sicaneze pe om pentru ca „face pipi impotriva vantului” cum s-ar spune in popor … Asa ceva cred ca in America n-ar ramane fara consecinte in ce-l priveste pe procurorul care si-ar permite sa faca astfel de sicane, nu cu probe ci cu interpretari, cuma ar zice ei „circumstantiale”. Dar stim ca asa se face la noi justitia. N-avem probe dar trebuie sa dam un exemplu pentru ca „n-are cum dom’le” sa nu fi stiut el ceva.
D-aia era si un banc cu militieni:
„-Actele la controil!
– Da’ ce-am facut tovarasu’ militian !?
– Lasa ca ne-ntelegem noi …”
ApreciazăApreciază
eu zic să avem răbdare și tutun, că vom afla mai multe…
ApreciazăApreciază
„…pe care nu-i alege nimeni in pozitiile alea SUNT OAMENI BUNI SI CORECTI iar cand sunt impotriva se pravale cerul peste noi?”
(mi-a scapat partea cu majuscule)
ApreciazăApreciază
nu vă pot răspunde, nu știu din cine citați și nici contextul.
ApreciazăApreciază
Nu citam din nimeni, era doar constatarea ca atunci cand se voteaza da la cererile procurorilor e bine iar cand nu se accepta, lucrurile devin virulente. Ceea ce e aberant, ar echivala ca o obligatie legala de a vota o astfel de cerere s-ar transforma in obligatia de a vota numai DA. Curat mare adunare nationala …
V-am trimis un mail legat de un monument important pentru liberali.
ApreciazăApreciază
nu am citit mailurile ultimele 10 ore. Mă uit să văd ce anume este. Cât despre chestiunea cu votul. După mine, votul ar trebui să fie ”by default”, cu excepția cazului în care colegii mei din comisia juridică vin și îmi spun că, citind dosarul, părerea lor este că dosarul este o făcătură a procurorilor, și că avizul lor în comisie a fost negativ.
ApreciazăApreciază
Eu nu mai cred de mult in justitia din tara asta. Suntem in fapt un teritoriu de tip medieval, cu un sistem mafiot de sus pana jos dublat de o impartire teritoriala cu jupani locali care fac ce li se nazare si pe care nu-i deranjeaza nimeni. In schimb trebuie sa aratam lumii ce periculos e dl. Tariceanu pentru societate …
ApreciazăApreciază
Domnul Tăriceanu nu este un pericol pentru societate, cel puțin în mod direct. Este însă un exemplu prost, și cam face de rușine o instituție căreia, una peste alta, numai asta îi lipsea: să fie condusă de un inculpat într- cauză penală.
ApreciazăApreciază