În răspăr (LXIII): Cum pierzi sau cîștigi PNL București

La provocarea mea lansată pe FB,

se pare că a ieșit câștigătoare tema șefiei PNL București. Deci:

Spuneam într-un articol, chiar  anul acesta, că cine pierde Bucureștii, pierde țara. Partidul Național Liberal a pierdut capitala în primăvara lui 2016, iar eșecul din iarna aceluiași an a venit ca o consecință previzibilă. Scriam, acum câteva luni:

PS Mi se pare de ordinul evidenței strigătoare la cer că se impun schimbări la nivelul conducerilor organizațiilor de partid bucureștene, atât la nivelul organizației municipale cât și la sectoare. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Poate că ar trebui să grăbim procesul de nominalizare a candidaților pentru funcția de primar iar aceștia să asume, ca interimari, conducerea respectivelor organizații – nu văd o garanție mai puternică decât interesul direct al liderului pentru creșterea favorabilității electorale a organizației pe care o conduce.

PPS Ne place nu ne place, soarele de la București răsare, nu de la Cluj, Oradea sau Timișoara. Poate, în sensul celor de mai sus, ar trebui ca Bogdan Rareș să asume conducerea PNL București. Dacă nu vom obține minim 22%-25% în București, nu vom obține niciodată 28% pe național. Să nu ne îmbătăm cu apă rece și sondaje cu profeții auto-împlinite!

Prima observație mi se pare valabilă și azi. A doua nu, în condițiile în care Rareș Bogdan este europarlamentar (este absolut o iluzie să crezi că gestionarea celei mai complicate organizații din țară se poate face de la Bruxelles, sau în cele 2-3 zile de relache pe care un europarlamentar le are, la sfârșitul săptămânii).

Pe de altă parte eu pornesc, atunci când judec situația PNL București în raport cu PNL național, de la niște axiome:

  1. Conducătorul organizației ar trebui să fie și candidatul la PMB.
  2. Succesul conducătorului PNL București depinde în cea mai mare măsură de succesul echipei sale, de calitate și implicarea șefilor de sectoare și a echipelor acestora.
  3. Conducătorii organizațiilor de sector ar trebui să fie candidații partidului pentru primăriile respectivelor sectoare.
  4. În cazul în care PMB este câștigată de un liberal, acesta ar trebui să devină președintele PNL, ca fiind persoana, în partid, cu cea mai mare zestre electorală dovedită la urne.

Cum se aplică aceste principii la numirea Violetei Alexandru la conducerea interimară a PNL București?

1. Nu o văd pe Violeta Alexandru candidând la Primăria Generală. Ar putea fi un bun primar, admit, dar pur și simplu nu o văd candidând și câștigând. Este prima mea impresie, și am învățat să am încredere în primele mele impresii. Iar dacă un altul va fi candidatul PNL pentru București, s-ar deschide o lungă listă de inconveniente, care ar periclita scorul partidului în alegeri. Ori, este esențial ca în primăvara lui 2020, scorul partidului în București să fie unul care începe cel puțin cu cifra 2 (dacă nu mai mult!).

2. Cine vor fi conducătorii la sectoare? Pe undeva Rareș Bogdan avea dreptate: dați-mi șefia pe București și lăsați-mă să îmi fac echipele mele la sectoare. Avea dreptate pentru că, dacă se fac alegeri fără constrângeri exterioare, există mari șanse ca vechii lideri de sectoare (a căror performanță electorală o știm) să fie reconfirmați ca președinți de organizație. Pe de altă parte, cerința lui RB este cu totul inacceptabilă pentru un partid cu un statut clar, democratic. Cum vor proceda Violeta Alexandru și Ludovic Orban (îl adaug și pe liderul național în ecuație, pentru că sunt convins că va face tot ce se află în puterea sa ca misiunea noii conduceri a PNL București să nu eșueze în penibil, eșecul lui Alexandru fiind și eșecul său, sau fiind speculat ca atare). Probabil, zic eu, se va face cam cu își dorea RB dar cu mănuși, fiind impuși favoriții conducerii dar păstrându-se aparențele unor alegeri libere; sau se va merge pe idea unor conduceri interimare până după alegerile parlamentare din 2020, ceea ca va putea permite ca organizațiile să fie conduse de către candidații la primării.

3. Punctul 3 nu se are aplicabilitate, zic eu, deoarece cred că Violeta Alexandru nu va deveni primar general al Bucureștilor, deci nu se va pune problema ca domnia sa să devină o alternativă credibilă pentru conducerea națională a Partidului Național Liberal. Dacă Rareș Bogdan ar fi fost șef la București, atunci cu totul altele ar fi fost datele problemei…

Ce se câștigă, ce se pierde prin impunerea lui Violeta Alexandru ca președinte interimar al PNL București?

Se câștigă un conducător decent, care are timp de investit în rezolvarea problemelor curente ale organizației, experiență în managementul organizațiilor și (cred, până la proba contrarie) viziune globală asupra societății românești.

Este nesigur, din punctul meu de vedere, dacă noul lider are destul sânge liberal în artere (este om nou în partid, cu prea puține ieșiri la rampă care să dovedească atașamentul față de valorile care au consacrat PNL), dacă se va putea impune în fața orgoliilor (de tot felul, justificate sau nu) colegilor bucureșteni și dacă va putea să conceapă și promoveze un set de măsuri care, aplicate, să aducă o schimbare de imagine a partidului în București destul de consistentă astfel încât să readucă electoratul de dreapta din capitală în tabăra liberală (dacă va reuși acest lucru la București, faptul se va reflecta și asupra poziției partidului la nivelul urban mare din țară…)

Noul lider nu va avea autoritate (cel puțin una informală, morală – de aici nevoia de ranforsare a autorității sale de către conducerea centrală) și nu are experiență în complicatele chestii ale liberalismului de Dâmbovița, începând de la cunoașterea oamenilor și a combinațiilor intra și extra partinice și terminând cu cunoașterea problemelor (și a soluțiilor corecte ale problemelor…) bucureștenilor și ale administrației municipale și de sectoare.

Puține câștiguri clare împreună cu câteva incertitudini și pietre atârnate de picioarele noii conduceri.

Dar Violeta Alexandru este un pariu al lui Ludovic Orban cu partidul și cu bucureștenii. În mai, Orban a câștigat un imens pariu și a jucat o carte câștigătoare (Rareș Bogdan) cu România. Poate că mai avem timp să aranjăm piesele astfel încât peste un an să câștigăm și la București. Iar Violeta Alexandru să fie piatra de boltă a reconstrucției PNL București.

PS Să nu se înțeleagă cum că aș fi un fan Rareș Bogdan. Articolul din martie era o analiză de moment cu o soluție disperată, dar fezabilă. Disperată (răul cel mai mic!) dar fezabilă a fost până acum două zile, când s-a adoptat o altă soluție, ”normală” dar vom vedea dacă și căștigătoare. Nu cred că RB era, este sau va fi soluția pentru problemele Partidului Național Liberal. Soluția, cred eu, stă în cei 50.000-100.000 de activiști „reali” ai partidului. Imensa lor majoritate, ignorați de către toate conducerile de partid de după 1990.

Reclame

Etichete:, , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: