Confruntați cu problema creșterii pensiilor în viitorul apropiat și mediu, economiștii PNL au dat unele răspunsuri pe persoană fizică. Partidul Național Liberal nu are, deocamdată, un răspuns oficial, inclus într-o strategie coerentă. publică (program electoral, program economic) astfel încât un feed-back din rândurile propriilor membri sau a specialiștilor în economie și finanțe să ducă la ameliorarea stretegiei. Dar probema rămâne: de unde banii necesari pentru acoperirea necesarului plății pensiilor în 2022, când se va finaliza creșterea de pensii preconizată de legea PSD-ALDE?
Iată un astfel de răspuns (pe persoană fizică, repet) venit din partea unei stele în ascensiune a PNL, profesor universitar ASE București:
Nu voi comenta prea mult punctul 1 dar nu pot trece mai departe fără a spune că, deoarece pensiile speciale sunt în majoritatea lor absolută cele încasate de fostul personal din Ministerul Apărării, Ministerul de Interne și serviciile de inteligence (aproape 150.000 de pensii, nu mici!) iar din cele mai puțin de 10.000 de pensii speciale ale civililor, o treime ca număr dar mai mult de jumătate ca pondere revin foștilor magistrați, judecători și procurori, rezultă concluzia că nu prea ai ce să tai ca să aibă o reală valoare în totalul cheltuielilor cu pensiile. Desigur, poți spune că vei tăia pensiile speciale ale parlamentarilor – sună bine dar nu este decât gargară politicianistă, efectul financiar benefic este asemănător cu cel al unei frecții la un picior de lemn. De pensiile militarizate nu se va atinge nimeni, iar de cele ale magistraților nici atât – CCR s-a exprimar deja pe această temă.
Punctele 2 și 3 merg cumva împreună, pentru că punctul 3 presupune disponibilizarea a 200-300.000 de persoane din sectorul bugetar, operațiune motivată în punctul 2.
Desigur, punctul 3 îmi aduce aminte de povestea concedierilor în masă din sectorul mineritului: cum s-au cheltuit o grămadă de bani pentru reconversia profesională a minerilor, și ce rezultate mirabile a avut. De abea aștept să văd femeile de serviciu disponibilizate din școli sau spitale (profesorii și cadrele medicale sunt mai greu de dat afară, pentru că oricum, nu fac față nevoilor) cum se vor recalifica pe post de programatori, coafeze sau sculeri-matrițeri.
Dar punctul 2 sugerează, cumva, că avem prea mulți bugetari. Redau mai jos un fragment substanțial dintr-un articol, fragment care tinde să îl contrazică violent pe colegul Stamule: nu numai că nu avem prea mulți bugetari, dar avem prea puțini! (sursa)
În context, se va putea clama faptul că avem prea mult personal bugetar şi că salariile la stat vor putea fi menţinute pe calea scăderii numărului de angajaţi. Nimic mai fals, potrivit aceloraşi uzanţe europene. Infograficul Eurostat în materie este cât se poate de clar în acest sens, cu România de departe pe ultimul loc în UE la ponderea personalului bugetar.
Contrar unui clişeu deja intrat în conştiinţa comună (probabil pentru a canaliza nemulţumirea pentru calitatea serviciilor publice), în loc să scadă, numărul angajaţilor la stat va trebui să crească. Şi nu oricum, ci cu vreo 50% dacă vrem să ne ducem spre media UE, de care s-a apropiat Ungaria, sau măcar cu o treime, pentru a ne alinia la cele 20% atinse de Polonia. Nu vorbim aici de state nordice dezvoltate şi supertehnologizate, unde nu se miră nimeni de ce peste 30% din angajaţi lucrează în sectorul bugetar ( Suedia, Danemarca, Belgia sau Franţa). Şi unde legătura între factorul uman implicat ( cu costurile aferente) şi calitatea serviciilor sociale este evidentă. Mai grav, noi avem şi relativ puţin angajaţi, la o rată de angajare din populaţia în vârstă de muncă de-abia ajunsă aproape de pragul de 70%, în timp ce referinţa Suedia a trecut de 80%. Cu alte cuvinte, dacă am fi avut mai mulţi angajaţi, ar fi fost nevoie, pentru a păstra proporţiile europene, de încă şi mai mulţi bugetari. Desigur, nu neapărat cu aceleaşi ocupaţii şi randament din prezent, cu îmbunătăţiri în selectare şi în structura de activitate. Care ar trebui pliată, la fel ca şi numărul bugetarilor, pe nevoile populaţiei şi nu pe necesităţile personale sau tot felul de sinecuri. Situate încă în prea multe cazuri, după modelul din perioada socialistă, când PCR-ul era la putere (PCR adică pile, cunoştinţe, relaţii).
Acum, ce să zic eu? Aș vrea să îl cred pe Stamule, pentru că e coleg de partid și zice foarte frumos ce zice. Dar ce să fac, dacă statitistica UE îmi zice că nu avem prea mulți bugetari?
Radu Zlati 
Foaret bine puncat. Era evident de multa vreme ca gogorita angajatului gras de la stat care sta pe umerii aluia slab care munceste. E adevarat ca poate unele chestii birocratice sunt locuri caldute pentru unii dar sunt alte locuri unde bugetarii aia se sufoca in dosare si atributii, cu salarii proaste chiar si in contextul cresterii lor recente. Iarasi, chestia aia cu „sunt platiti mai bine ca in mediul privat” mi se pare un cliseu. In ce sens mai bine, exista termeni de comparatie intre un inspector pe disciplina in constructii cu ceva in mediul privat? Sunt politistii platiti mai bine decat gardienii de la BGS (poate). E adevarat insa ca la pensii sunt lucruri exagerate. Am in familie rude care au lucrat inministerul d einterne si care s-au pensionat deja la 50 de ani. Mi se pare totusi ridicol nivelul varstei de pensionare pentr aceste categorii. Sigur s-ar putea gasi sarcini de serviciu cu mai mica incarcare de stress pentru cei care altfel ar iesi la pensie atat de tineri, nu? Si nu vad de ce stress-ul unui profesor e considrat mai redus decat al unui agent de politie astfel incat profesorul iese la pensie cel putin un deceniu mai tarziu. Cu pensie chiar mai mica …
ApreciazăApreciază
:)) Cand vad articole de genul asta chiar ma apuc de ras. In calitate de bugetar va pot asigura ca statul nu are nevoie de mai mult de 600 de mii de angajati. Se freaca menta la greu, si cand se lucreaza, in mare parte din timp se face birocratie inutila, usor de rezolvat prin informatizarea administratiei. Bineinteles, toate astea pe banii prostimii. Sa spui ca e nevoie si de mai multi bugetari e noaptea mintii!
ApreciazăApreciază
nu eu am spus-o, ci un specialist. Cu ceva argumente.
Potrivit Eurostat, pe primele trei trimestre din 2017, România avea o pondere a bugetarilor în total salariați de 19%, mai puțin decât media europeană, care era de 28%. Cu 19% din agajați, bugetarii români aduceau la indicatorul numit Valoare Adăugată Brută (VAB, care este un fel de productivitate a muncii exprimată la nivel european) 13% din totalul VAB din economie, adică exact cât produceau, proporțional, bugetarii europeni care, la media de 29% dintre angajați, aduceau un VAB de 19%. De atunci, lucrurile nu s-au schimbat semnificativ.
ApreciazăApreciază
Specialistul ala e pe masura gubernului care este 😀 .
Operatiile aritmetice au niste proprietati, sunt comutatitve si asociative. Mana cereasca pentru amatorii de potrivit procente.
E ca in cantecul ala „oficial ne merge bine”
Raportarea la cei care muncesc in economie este o tema falsa din start. Luate ca simple cifre, nu reflecta absolut nimica daca nu iei in calcul structura si asta e diferita de la tara la tara.
Ce lipseste in primul rand in aritmetica specialistului e necuprinderea la bugetari a salariatilor din societati patronate (tot) de stat. E multe astea e foarte multe si toate au in balante niste conturi numite subventii.
No!, se schimba procentele au ba ?
ApreciazăApreciază
nu neapărat pentru că nici la celelalte state nu sunt luate în considerație cei care muncesc în societăți cu capital de stat (de excemplu căile ferate, mai peste tot proprietate de stat). Și. ghici? Și acolo, există subvenții de stat. Și e multe, vorba dvstră. Nu știu zău. de ce îi credeți proști pe alții. 😛
ApreciazăApreciază
Ca nu inteletegi unele treburi e de inteles, nu si faptul ca-mi rastalmaciti vorbele si nu e prima data. Asta in fapt denota doar o lipsa de argumente pertinente. Nu știu zău. de credeți credeti ca-i puteti prosti pe alții.
ApreciazăApreciază
de ce credeți că musai vreau să prostesc? Și de ce credeți că nu înțeleg? Vă admir certitudinea convingerii că musai dvstră aveți dreptate. Așa vrea să o am și eu 😛
ApreciazăApreciază
teoretic vorbind, ar fi de așteptat să înțeleg lucrurile. Pe de altă parte, domnul Stamule mi-a dat dreptate, cifrele din statistica prezentată sunt reale și corespund adevărului (deci ipoteza dvstră cu merele, perele și lubenițele este doar o dovadă la ce apelați când nu aveți argumente). Nu știu cât vă pricepeți la economie, dar la aritmetică stați prost. „Operatiile aritmetice au niste proprietati, sunt comutatitve si asociative.” my ass. Încercați să schimbați între ei termenii scăderii sau împărțirii. Respect!
ApreciazăApreciază
Inteleg ca nu intelegeti unele concepte, inteleg ca rezumati aritmetica la cele 4 operatii de baza. Nu inteleg suceala vorbelor pe care o (re)comiteti
Inca o data va explic ca nu este vorba de corectitudinea acelor cifre de la eurostat, nu le-a contestat nimeni de altfel. E vorba de interpretarea pe care o dati, de fapt o da specialistul si dvs. v-o insusiti pe nemestecate pentru ca e pe gustul dvs. Acolo sunt merele cu lubenitele.
ApreciazăApreciază
da, bine.
ApreciazăApreciază
L-am vazut si pe Catarama aruncand populist cu numere magice – 30% de nagajati in sectorul public cand la japonezi ar fi doar 10%. Si ca la nemti nu e ca-n statistica dvs spre 25% ci pe la 15-16. Sa dea afara 500.000 !!! de bugetari ar vrea … Nu zice omu’ niciodata de unde ar edatele
ApreciazăApreciază