Școala în vremea molimei – anulăm Bacul?

Înțeleg că doamna Ministru al Educației, Monica Anisie, neagă cu tărie ipoteza blocării anului școlar. Vezi intervenția devenită deja celebră: “Nu se pune problema înghețării școlar. Niciun stat din lume nu a pus problema înghețării anului școlar. La momentul acesta, nu este cazul. Specialiștii analizează variante în funcție de ceea ce se întâmplă în România, corelând cu ceea ce se întâmplă în celelalt state“, (HotNews.ro), intervenția care, prin relativizarea La momentul acesta, nu este cazul, nu exclude de fapt nimic, într-un moment ulterior. Domnia sa relativizează încă mai mult: (1) din mai multe variante/strategii se va alege ceva, după consultări cu partenerii instituționali (reprezentanții elevilor și cei ai părinților, care au interese bine definite, dar nu în mod necesar în direcția combaterii pandemiei covid 19) și (2) se va urmări și reacția celorlalte state europene în domeniul educațional la provocările ridicate de intrarea în carantină a sistemelor școlare.

E bine să fac niște precizări, necesare.

Există două mari tipuri de abordare a pandemiei covid 19. (a) O abordare mai relaxată (Marea Britanie inițial, Olanda, Suedia) care merge pe idea imunizării de masă, deci mai puține restricții, cu atenție marcată doar pe categoriile vulnerabile și bolnavii propriu-ziși și (b) o abordare mai riguroasă, cu aplicarea unor reguli de distanțare socială severe (după modelul chinez). România a mers, oarecum ezitant și cu încetineală (nu interesează aici cauzele), pe modelul chinez.

În contextul abordării strategiei de forțare a distanțierii sociale, guvernul român a luat decizia (la momentul respectiv, a părut că oarecum împotriva voinței sale) suspendării cursurilor în învățământul preuniversitar inițial pentru o perioadă de 2 săptămâni (perioadă care a fost extinsă ulterior și cu siguranță va fi din nou prelungită). Măsura a fost salutară deoarece tinerii de vârsta școlarității, prin modelele lor psiho-comportamentale sunt cei mai buni vectori de răsăândire a pandemiei. Măsura închiderii școlilor și grădinițelor nu a vizat în primul rând sănătatea elevilor (tinerii și foarte tinerii sunt mult mai puțin dispuși să contracteze virusul SARS-Covid 19 sau să dezvolte forme serioase ale bolii covid 19) ci s-a urmărit limitarea extinderii bolii.

Când va fi atins punctul culminant al pandemiei în România și când măsurile de distanțare socială severe vor înceta, iar cursurile în învățământul preuniversitar vor putea fi reluate?

La a doua întrebare răspundeam într-un articol anterior că există după mine trei variante:

(1) ne întoarcem la școală undeva la începutul/mijlocul lui mai și școala va dura până la mijlocul lui iulie, cu examenele maționale la sfârșitul perioadei; (2) ne întoarcem la școală în luna iunie, și lunile iulie-august vor fi dedicate școlii (inclusiv pregătirea examenelor naționale, cu termene la sfârșitul lui august/începutul lui septembrie); (3) anul școlar va fi înghețat, urmând a fi reluat în septembrie.

Dar, în urma lecturării articolului CIM – simulări: Cele trei evoluții posibile ale Covid-19 în România. Scenariul critic – de Paște mă văd nevoit să îmi modific previziunile, deoarece ceea ce scriam acum două zile pare delirant de optimist, azi.

Să ne aducem aminte că învățământul preuniversitar a fost suspendat când în România erau sub 100 de cazuri de persoane depistate ca purătoare de coronavirus și nu murise nimeni. La modul evident, școlile vor putea fi redeschise doar în condițiile în care se va reveni la o stare asemănătoare cu cea din momentul suspendării cursurilor. Ori, dacă ne uităm pe graficul propus de către CIM, grafic publicat în articolul menționat mai sus, vom vedea că:

1. în scenariul ideal (ideal, adică cu cât mai puține pierderi umane), vârful pandemiei va fi atins în prima jumătate a lunii mai, cu posibilitatea eventuală de reluare a anului școlar la sfârșitul lui august dar cu o revenire a pandemiei (și, deci, închiderea din nou a cursurilor) în toamnă, cu un vârf în octombrie/noiembrie; teoretic, dacă s-ar amâna deschiderea anului școlar 2020-2021 ar putea exista o fereastră de 2-3 săptămâni (sfârșitul lui august/începutul lui septembrie) pentru încheierea cursurilor și organizarea examenelor naționale, cu o minimă pregătire a acestora la școală (iar nu exclusiv online)
2. într-un scenariu mediu (cu o afectare în masă a populației dar fără depășirea capacității sistemului național de sănătate) maximul pandemic va fi atins în prima parte a lui iulie, școlile putând să își deschidă porțile doar undeva la sfârșitul lui septembrie (tot atunci s-ar putea da și examenele naționale – dar fără o pregătire la clasă anteroară susținerii lor)
3. în cem mai prost scenariu, vârful de maxim al îmbolnăvirilor va fi atins în prima jumătate a lui iunie iar școlile ar putea fi redeschise, eventual, în prima parte a lunii august, urmând a se aplica considerațiile de la pct. (1)

Concluzia mea este că nu va exista timpul fizic necesar pentru organizarea în bune condiții a Bacalaureatului și se prea poate ca acesta să nici nu poată fi realizat (cel puțin nu în forma sa clasică, adică în scris/oral și în incinta școlii); nu înainte de 1 octombrie, data începerii cursurilor universitare.

Olanda (care și-a suspendat cursurile cu câteva zile după noi) ne-a arătat deja o soluție: validarea sau nevalidarea diplomei de încheiere a studiilor va fi determinată doar pe baza notelor obţinute în timpul anului şcolar (digi24). Desigur, pentru România aplicarea acestei soluții ar necesita o schimbare a legislației; vremurile mari cer oameni mari, capabili să asume decizii radicale.

Și poate că așa vom schimba paradigma finalizării studiilor și vom renunța la Bacalaureat. Care, în forma actuală a legislației și practicii școlare, nu își ărea găsește vreun rost, altul decât acela de a stabilii ierarhii pentru admiterea în învățământul universitar (aici și aici).

PS În contextul scenariilor evocate, nu se poate respinge total ipoteza că vom cunoaște o prelungire a crizei coronavirus până când un vaccin eficient nu va fi implementat pe scară largă – ceea ce poate dura luni, multe luni de zile. Cu alte cuvinte, ipoteza înghețării anului școlar nu poate fi respinsă de plano.