Există o rațiune clară și foarte concretă pentru care seria de scandaluri și dezvăluiri recente din Statele Unite – cele care arată cum funcționează, în mod real, sistemul de propagandă, rețelele de ONG-uri și mecanismele de influență si măsuri active– este tinută sub capac si rămâne aproape necunoscută în tari ca România și, în general, în Europa.
Aceste informații fie nu apar deloc în presa oficiala, in social media controlate algoritmic si ideologic, la intelectualii publici, influenceri, etc. fie apar marginal și într-o formă distorsionată. Motivul este simplu: ceea ce se dezvăluie acum în America seamănă prea mult cu realitatea de acasă. Este o informație sensibilă, care oferă publicului indicii despre funcționarea întregului sistem de astfel de activități, operațiuni și legăturile lor cu politica și ideologia la nivel transnațional.
Tăcerea și escamotarea sunt cu atât mai strigătoare la cer cu cât nu este vorba despre simple investigații jurnalistice, ci despre anchete ale Departamentului de Justiție (DOJ), proceduri ale marilor jurați federali și investigații FBI – adică documente și activități cu forță juridică, nu opinii sau speculații.
SCANDALUL ZILEI
Un exemplu recent este scandalul legat de Southern Poverty Law Center (SPLC). SPLC este o organizație americană cunoscută, prezentată ca luptătoare împotriva extremismului de dreapta și finanțată prin donații masive, de ordinul sutelor de milioane de dolari.
Un mare juriu federal a inculpat saptamana aceasta organizația respectiva pentru fraudă, spălare de bani și declarații false. În perioada 2014–2023, peste 3 milioane de dolari au fost transferați, indirect, către membri ai grupurilor extremiste pe care SPLC pretindea că le combate.
Investigația a scos la iveală un mecanism simplu și cinic: ONG-ul colecta bani pentru „combaterea urii”, dar, în paralel, finanța agenti in aceste organizatii extremiste, utiliza structuri financiare opace și direcționa fonduri prin intermediari. Donatorii nu știau că banii lor ajung, indirect, la aceleași grupuri vizate. Mai mult, acuzațiile sugerează că organizația nu doar monitoriza fenomenul, ci îl întreținea artificial pentru a-și justifica existența și finanțarea.
Cazul SPLC ilustrează un mecanism mai larg, care poate fi descris ca o veritabilă „economie a alarmismului ideologic si monetizarii acestuia”: se construiește o amenințare (de exemplu, extremismul), se amplifică percepția riscului, se mobilizează resurse (donații, influență), se consolidează puterea organizațională și se menține polarizarea. Apoi se reface ciclul. Rezultatul este un circuit autoalimentat: polarizare – panică – finanțare – influență – mai multă polarizare.
Sună familiar?!
Indiferent de orientarea ideologică, atunci când o organizație profită din diviziune, operează netransparent și distorsionează realitatea pentru a-și menține relevanța, ea devine parte a problemei, nu a soluției. Cazul SPLC nu este o anomalie izolată, ci un semnal al existenței unui model mai larg de organizare, în care „societatea civilă” devine, în anumite forme, un instrument politic și ideologic, nu un mediator independent între stat și cetățeni.
UN MECANISM MAI LARG
Ceea ce iese la iveală în aceste cazuri indică existența unui mecanism mai larg, sistemic: rețele de ONG-uri care operează opac, conexiuni strânse cu structuri de putere interne și internaționale, finanțări masive – adesea netransparente – și o capacitate reală de a influența legislația și agenda publică.
Aceste structuri nu sunt alese democratic, nu răspund în fața cetățenilor, dar influențează direct direcția politică și instituțională. În multe state europene, inclusiv România, acest tip de configurație a evoluat spre ceea ce poate fi descris drept un „sistem paralel de guvernanță” prin executia de activitati de propaganda, indoctrinare si masuri active avand ca vectori ONGuri sub acoperire.
În acest context, apare o transformare subtilă, dar profundă. Ne indreptam spre o mutatie institutionala: Formele democratice rămân – alegeri, parlamente, partied etc.– dar deciziile esențiale sunt externalizate, influențate indirect și luate în afara acestor mecanisme. Rezultatul este un regim para-democratic și para-liberal, caracterizat prin opacitate decizională, dependență de finanțări opace și protecție narativă prin etichetarea criticilor drept „extremism” sau „conspirație”.
ÎN CONCLUZIE
De ce sunt aceste informații marginalizate in fluxurile de stiri in tari ca Romania? Răspunsul este direct: pentru că dezvăluirile din SUA reflectă prea fidel modelul care se instituționalizează, treptat, și în Europa. Recunoașterea acestor paralele ar conduce la o concluzie incomodă: sistemul actual se află în plină mutație, iar direcția pare a fi una în care nu mai funcționează ca o democrație clasică.
Dincolo de această discuție mai largă despre sistem, cazul concret – scandalul zilei din SUA – scoate la iveală unul dintre mecanismele de bază care operează în această schemă: se construiește o amenințare, se amplifică percepția riscului, se mobilizează resurse, se consolidează puterea organizațională și se menține polarizarea. Apoi ciclul se reia. Rezultatul este un circuit autoalimentat: polarizare – panică – finanțare – influență – mai multă polarizare.
Merită să reflectăm la această schemă și la întregul ecosistem de „micro-industrii” dezvoltate în jurul ei.
PS
O observație la granita intre realitate si ironie: Avem în față un model de business, economic profitabil. Se atrag fonduri – de la finanțatori privați sau din bugete publice, inclusiv europene – pentru a combate un anumit „pericol”. Apoi se produce, implicit sau explicit, o distribuție a acestor resurse: o parte către cei care administrează „lupta” și o parte, indirect, către aceia care justifică existența acestei lupte.
În acest circuit al transferurilor – de la donator până la „luptătorii” „binelui” sau adversarii lor simbolici – aproape toți actorii implicați in circuit de la birocratia ce administreaza fluxurile la actorii din teren au de câștigat. Un veritabil win-win situation.
Mai puțin însă societatea în ansamblu, sistemele politice și de guvernanță și chiar economia, care pot fi afectate profund de astfel de mecanisme. Cu atât mai mult dacă aceste scheme sunt integrate în structuri mai largi, de tip para-democratic și para-liberal, care operează sub acoperire la interfata cu „statul paralel” sau segmente ale acestuia– adică fără responsabilitate publică asumată, democratic, legal și constituțional, pentru direcțiile impuse și pentru crizele pe care le generează.
sursa: FB
notă: titlul îmi aparține, RZ
Radu Zlati 
Lasă un comentariu