USL şi dilema: ”Copacii, sau Pădurea?”

Este evident (cel puţin pentru unul ca mine, uslaş convins) că o construcţie precum USL ar trebui să armonizeze la nivel decent interesele luptei naţionale împotriva a ceea ce eu numeam şi încă mai numesc regimul Băsescu-PDL cu interesele partidelor componente ale USL – interese naţionale dar şi interese regionale şi, de ce nu, locale.

Că USL a fost o construcţie pornită de sus în jos, de la un mic grup de lideri (Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta) şi impusă mai întâi conducerilor naţionale ale celor trei partide iar în cele din urmă (şi ceva mai greu) şi conducerilor teritoriale, este deja istorie. În fapt, constructul numit USL nu a fost acceptat niciodată de către întregul activ sau de către întregul leadership al PSD, PNL sau PC.

LIderii USL (copyright Stiri.ro)

Din motive evidente, opoziţia cea mai redusă s-a manifestat la nivelul liderilor PC, iar cea mai gălăgioasă la unii lideri PNL. Au fost invocate diferite argumente (de la puritatea ideologică a praxisului politic până la cifrele sondajelor) în fapt două au fost după mine principalele motive ale acestei opoziţii: barierele mentale şi o lungă istorie a luptei şi neîncrederii reciproce. Asta ca să nu coborâm în ”meandrele concretului” unor interese politice şi de altă natură pur personale căci, la urma urmei, omul politic este şi el doar un om, al cărui comportament depinde de o constelaţie de motivaţii dintre care loialitatea şi disciplina de partid nu sunt în mod necesar prioritare.

Să nu ne mire atunci că alegerile locale au cunoscut situaţii bizare, in care candidaţi USL luptau cu adversari ”independenţi” dar în realitate sprijiniţi mai mult sau mai puţin pe faţă de către unul dintre partidele componente ale USL. Cazurile de la Sector 6 Bucureşti sau CJ Buzău sunt primele care îmi vin în minte – cazuri fericite, în care USL a câştigat, dar sunt şi alte exemple, în care, din cauza acestei nefericite divizări ale puterii USL, candidatul ”oficial” al USL a pierdut.

Nu s-au calmat apele după victoria USL la alegerile locale (victorie evidentă mai ales la nivelul conducerilor de Consilii Judeţene) când din teritoriu se aud iarăşi zgomot de lupte fratricide, chemări sau doar ameninţări de ruperi ale protocolului USL. Nevoia unor majorităţi stabile la nivelul CJ, acea istorie (uneori actualizată cu perversitate) de adversitate şi neîncredere între partidele membre ale USL face pe unii baroni politici judeţeni să ia în consideraţie alianţe politice în afara cadrului USL.

Din nou, ochii unora nu pot vedea pădurea interesului general din cauza copacilor din ograda proprie. Poate că aceştia consideră că USL a câştigat deja partida, şi-a îndeplinit rolul istoric şi poate să dispară? Ar fi singura explicaţie raţională, dar ea este, evident, greşită. Tocmai pentru faptul că în respectivele judeţe scorul USL este suferind arată că USL trebuie întărită iar nu, în fapt, desfiinţată.

PSD este, deocamdată, ocupat cu gestionarea imaginii premierului Ponta aflat, fără de voia sa, într-un scandal de imagine a cărui urmări sunt greu de anticipat în acest moment.

Mai liber din acest punct de vedere, Crin Antonescu a avut intuiţia de a ieşi la rampă şi de a spune clar (din nou!) ceea trebuia spus: ca USL este o construcţie naţională care trebuie păstrată ca atare, şi ca liderii judeţeni nu au capacitatea de a modifica sau elimina prevederi ale Protocolului USL; că alianţa trebuie să rămână în limitele acestui protocol în perspectiva alegerilor generale.

Dar unii lideri USL din teritoriu înţeleg mai greu interesul general, mai ales dacă acesta contravine cumva interesului lor personal sau de grup.

Poate că liderii naţionali ai USL (Antonescu şi Ponta) ar trebui să folosească resursele pe care statutul propriilor lor partide îl oferă, şi să facă să vadă ochii celor care, acum, nu văd pădurea din cauza copacilor. Altfel?

articol aparut si pe Zlati Radu

Reclame

Etichete:, , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: