Crin Antonescu, discurs la Conferința Națională de alegeri a CSL, 11 mai 2013

Crin-Antonescu-pnl.ro_”Dragi prieteni, dragi colegi,

Hristos a Înviat! Bună ziua tuturor!

Înainte de toate, văzând că și președintele dumneavoastră, colegul nostru, a evocat, a sintetizat aspirațiile noastre politice pentru perioada următoare, referindu-se din nou la dorința, la așteptarea, la obiectivul de a da primul președinte liberal al României, aș vrea să spun din capul locului că da, și eu îmi doresc acest lucru și eu sunt convins că el se va întâmpla, dar că nu e cazul să-l transformăm în lozincă ce ne scutește de orice alt efort de imaginație, că nu e cazul să credem vreo clipă că este singurul obiectiv important al Partidului Național Liberal sau să ajungem să credem vreodată că este scop și nu mijloc.

Este, dragii mei, acest obiectiv politic major și foarte dificil, este mijloc, nu este un scop în sine. Este mijloc pentru o Românie mai bună din punct de vedere politic, este mijloc pentru ca Partidul Național Liberal, printr-un reprezentant al său să contureze un alt model prezidențial, cu reverberație majoră în opinia publică și în politica românească, este mijloc pentru ca și din această poziție valorile pentru care întotdeauna, fără excepție, ne-am luptat să se împlinească.

Iată de ce, în cele câteva cuvinte pe care le am la dispoziție pentru a vă transmite cu această ocazie un mesaj nu voi vorbi nici despre campania prezidențială, nici despre ceea ce ne așteaptă în această privință, ci voi vorbi despre ceea ce este, cu sau fără președintele României, cel mai important lucru pentru noi, voi vorbi în câteva cuvinte, încă odată, despre Partidul Național Liberal. Pentru că președinte al României, Partidul Național Liberal nu va putea da dacă nu va fi puternic. Fără președinte al României, Partidul Național Liberal a trăit, a crescut, și în multe privințe până acum și-a împlinit menirea. Să le facem pe amândouă, să dea Dumnezeu să reușim, eu nu am în această privință niciun fel de îndoială, dar nu uitați că ceea ce este esențial este identitatea, este programul, sunt obiectivele și sunt valorile Partidului Național Liberal.

Mulți dintre dumneavoastră au probabil vârsta partidului renăscut, partidul s-a reînființat, și-a reluat activitatea, pentru că nu a fost desființat niciodată, acum aproape 23 de ani și sunt tentat să fac încă odată în fața voastră referire la această istorie recentă pentru că ea are semnificații esențiale și pentru prezent și pentru viitor. Puțini știu în Europa că partidul acesta este unul dintre cele mai vechi partide politice europene, că este cel mai vechi partid, de pildă, cel mai vechi partid european din familia noastră actuală, familia liberalilor europeni, dar mai ales și mai semnificativ că este singurul partid istoric care a supraviețuit și a reluat activitatea și este partid de prim plan în tot estul Europei răvășit de uraganul comunist. Spun aceste lucruri încă odată nu pentru a încerca plăcerea unui colecționar sau tentația de a cultiva cu snobism un brand prestigios, aproape aristocratic, ci spun asta pentru că la mai bine de 20 de ani de la reînnodarea firului de existență al partidului trebuie să constatăm câteva lucruri care sunt extrem de importante, cum spuneam, pentru viitor.

Acesta este singurul partid care vine, care a supraviețuit, care a rezistat tuturor încercărilor de a-l lichida, singurul supraviețuitor al unei Românii democratice, al unei Românii pe deplin europene, al unei Românii respectate și el este, în sensul acesta, nu doar singurul partid care a supraviețuit, este singurul partid care nu și-a schimbat numele, care nu și-a schimbat culorile, care nu și-a schimbat în esența ei doctrina, nu și-a schimbat programul, nu și-a schimbat valorile și nu și-a schimbat atitudinile de practică politică.

Nu știu exact, mă tem că suntem partidul care a avut cele mai multe congrese după 1990, suntem partidul care a avut după 1990 mulți lideri, mulți președinți.  Niciodată însă PNL nu a avut preocupările altora, pe care nu îi condamn pentru că alta este istoria lor, noi nu a trebuit niciodată, de exemplu, asemenea PSD-ului să spunem, să încercăm să convingem cetățenii că nu suntem ceea ce știu ei sau cred ei că suntem, că ne-am schimbat, că suntem alții. Noi a trebuit, și o facem și azi, să convingem cetățenii că nu ne schimbăm, că suntem noi, că partidul acesta este cel pe care din istorie, din amintiri sau din toți acești ani românii îl știu. Noi nu am avut de luat decizia dramatică, dacă nu ar fi comică, de a trece într-o noapte de la social-democrație la dreapta dreptei, la Partidul Popular European. Noi nu am fost niciodată în situația de încerca în pripă în fața unor alegeri să ne ștergem urmele de identitate, să ne schimbăm numele, să ne schimbăm culorile, să ne desenăm noi chipuri după care să ne ascundem. Mereu noi am făcut apel la istoria noastră, la identitatea noastră, la numele nostru, la culorile noastre, la personalitățile noastre dinainte de război, de după război și de după 1990, cu demnitate și cu încredere.

În sensul acesta se pot spune câteva lucruri la capătul acestor 23 de ani cred foarte interesante și doar aparent paradoxale. Partidul Național Liberal, deși cel mai vechi, deși cel mai încărcat de istorie, a fost partidul care s-a comportat cu cea mai mare deschidere, partidul care a căutat noutatea, partidul care s-a luptat chiar atunci când era foarte greu, chiar atunci când era în minoritate pentru a schimba repede și definitiv mentalități în România. Partidul acesta este cel care a fost și este și azi cel mai pro-european partid al României, deși el e singurul, pe de altă parte, care poartă și va purta în denumirea sa componenta de național. Pentru că nimeni nu a fost un adversar mai hotărât al falsului patriotism, al naționalismului de mahala, al etnocentrismului comunist, creație diformă și păguboasă și în același timp nimeni nu a vegheat mereu, nu doar cu titulatura, la dimensiunea, la anvergura interesului național, proiectelor naționale și temelor naționale ca Partidul Național Liberal.

Noi am fost, cum spuneam, cel mai devreme și cel mai înainte pro-european partid din România. Asta nu ne-a împiedicat , nu ne împiedică și nu ne va împiedica să fim un partid cu adevărat național pentru că Europa în care noi am vrut să intrăm, în care noi vrem să fim definitiv și cât mai adânc integrați, Europa în care și pentru care dorim să căutăm alături de ceilalți soluții, este Europa națiunilor, așa cum au gândit-o, așa cum au construit-o marii săi fondatori occidentali.

Partidul Național Liberal în toți acești 23 de ani a făcut foarte multe lucruri bune, a ratat unele lucruri, a întârziat unele lucruri, nu am fost fără nici un fel de îndoială perfecți, dar există ceva ce numai noi avem. Întotdeauna Partidul Național Liberal a fost în acea parte a spectrului politic care a angajat câteva lucruri esențiale, că am fost la putere sau că am fost în opoziție. Apărarea valorilor democrației, pluralismului politic, statului politic parlamentar, proprietății, tuturor libertăților, tuturor valorilor care au făcut lumea occidentală, care a existat în România înainte de comunism și pe care noi, din toate puterile noastre, am încercat să o reconstruim după comunism.

Nu suntem în nici un fel prezumțioși, îngâmfați, sectari, dacă spunem că singurul partid, dintre cele care astăzi contează în România, care mereu a făcut tot ceea ce trebuia făcut ca în România partidele de guvernare, că vorbim de FSN-ul anilor ’90, că vorbim de PDSR-ul sau PSD-ul anilor 2000, că vorbim de PDL-ul de după 2008, să nu devină partid stat. Partidul Național Liberal a făcut alianțe, unele dintre ele greu de făcut, dar le-a făcut mereu având această busolă, această orientare fundamentală, apărarea echilibrului democratic, apărarea construcției democratice românești, atât cât ea s-a putut dezvolta în 20 de ani, blocarea oricărei inițiative a unui partid de guvernare de a se transforma în partid stat. Și nu e deloc întâmplător și nu e deloc consecvent că Partidul Național Liberal este singurul partid care atunci când a guvernat nu a avut nici cea mai mică tendință în acest sens.

Sigur, sunt foarte conștient, mai conștient decât oricine altcineva, cât de mult a deranjat și cât de mult deranjează și astăzi această forță a Partidului Național Liberal, care e mai mare decât numărul de voturi dintr-o alegere sau alta, și acela desigur important, care e mai mare decât succesul de etapă al partidului sau al unora dintre conducătorii săi. Cu acest lucru, cu această vigoare, cu această forță care vine din istorie și care a făcut istorie în ultimii 23 de ani, cu această forță se luptă, de fapt, adversarii noștri dintotdeauna, care ei și-au schimbat numele, și-au schimbat culorile, și-au schimbat unghiurile de atac.

Ei nu se luptă, cred că știm asta, cu unul sau cu altul dintre conducătorii temporari ai Partidului Național Liberal. Ei se luptă cu acest corp viu care a generat mereu mișcare, care a generat mereu deschidere, care a generat mereu bătălie pentru aceste valori și pentru democrație în societatea românească. Și fără a ne închipui vreo secundă că suntem singurii politicieni buni din România, și fără a ne închipui vreo secundă că noi ca partid suntem singurii de partea binelui și toți ceilalți reprezintă răul, să înțelegem din acești 23 de ani că dacă Partidul Național Liberal a avut, are și va mai avea foarte mulți adversari neașteptați, foarte mulți oameni care îl atacă din te miri ce și fără nici un fel de temei, asta se întâmplă pentru că într-adevăr însemnăm ceva.

Mai e un lucru pe care nu vreau să-l trec sub tăcere. Partidul Național Liberal nu a fost niciodată atins de flagelul sau măcar de tentația populismului. Nici a populismului congenital de stânga și nici a populismului de conjunctură de dreapta, pentru că există populism de dreapta. Partidul Național Liberal, evident prin toți liderii săi, prin toți activiștii săi, prin toți membrii săi, prin dumneavoastră de foarte multe ori sau mai bine zis de fiecare dată când au fost campanii electorale sau altfel de campanii, ne-am luptat om cu om să convingem, să câștigăm voturi. Acesta este scopul unui partid, am făcut-o. Niciodată însă n-am făcut-o cu prețul de a minți. Niciodată n-am spus minciuni care se vindeau bine. Totdeauna, și atunci când am avut 3%, și atunci când am avut 12% și atunci când am avut 16%, totdeauna am spus ceea ce credem că e bine pentru România, ceea ce credem că e bine pentru o societate cu adevărat democratică, cu adevărat europeană, cu adevărat occidentală.

Sigur, n-am câștigat totdeauna alegerile. Ba chiar n-am câștigat niciodată singuri cel mai mare număr de voturi la vreun rând de alegeri și totuși dacă după 23 de ani facem o foarte scurtă incursiune în această istorie recentă și ne uităm, pentru că sunt fapte, pentru că sunt documente, pentru că e istorie, cu ce pleca programul, discurs, valori, cu ce pleca fiecare dintre partidele politice de azi sau, mă rog, înaintașii lor în 1990 și unde suntem astăzi, vom vedea că, deși n-am câștigat niciodată cel mai mare număr de voturi singuri ca partid, vom vedea că deși n-am guvernat totdeauna, ba dimpotrivă, durata vieții noastre în opoziție încă este mai mare în acești 23 de ani decât cea la putere, vom vedea că valorile pentru care noi ne-am bătut, valorile pentru care noi am riscat, valorile pentru care noi am rămas în opoziție și nu ne-am aciuat la căldurica puterii din 1990 și până în 2009, valorile acelea au câștigat, că munca noastră n-a fost în zadar, că efortul pe care atâția și atâția oameni, începând cu cei care în 1990 aveau vârsta voastră de azi, l-au făcut este unul roditor. Că astăzi valori precum pluralism, separația puterilor în stat, libertăți de circulație, de exprimare, de întreprindere, proprietate și multe multe altele, dreptul la diferență, apărarea minorităților, toate aceste lucruri care astăzi par banale, care slavă Domnului sunt subiecte consens, pe care nimeni nu le mai pune, cel puțin declarativ, la îndoială sunt lucruri pe care nu toți le susțineau în 1990.

N-aș vrea să uităm, de pildă, că dacă astăzi iarăși, din fericire, există un consens sănătos pe ceea ce înseamnă orientările majore de politică externă, pe NATO, pe Parteneriatul strategic cu Statele Unite, pe opțiunea noastră completă și definitivă pro-europeană, n-a fost așa de la început. În 1990, numai noi și în bună parte reprezentanții Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat – dispărut din scena politică după cum știți sau adus în stadiul de caricatură de combinațiile recente ale domnului Băsescu, numai noi spuneam aceste lucruri, fiind priviți cu reticență, dacă nu cu ostilitate nu de cetățenii României, dar de cei care dețineau puterea atunci, de cei care făceau atunci majoritățile, de cei care nu aveau, și nu-i condamn pentru asta, dar remarc, nu aveau foarte clar așa cum aveam noi din istorie, grație supraviețuitorilor noștri, grație bătrânilor, seniorilor, dintre care cei mai mulți din fericire sunt și astăzi cu noi și îi salut și cu acest prilej, ei sunt tinerețea noastră cea mai prețioasă și nu e nici acesta un paradox, noi aveam clare aceste lucruri. Ele au câștigat și chiar dacă acest câștig nu s-a contabilizat totdeauna în numărul de voturi, în succesul electoral al Partidului Național Liberal, asta face pe durată lungă din Partidul Național Liberal un partid mare, indiferent de numărul de voturi pe care-l obține. Azi sau în perioada din urmă am obținut din fericire și voturi suficiente pentru a spune și celor condamnați la examinări strict aritmetice că suntem un partid mare și viitorul, pentru că despre viitor, în fond, e interesant să vorbim cu oameni care sunt la vârsta voastră, viitorul își are garanțiile sale pentru voi ca liberali, pentru noi toți ca partid în acest trecut, în această continuitate, în această forță, în aceste valori.

N-am nici un fel de îndoială că veți ști în anii următori să duceți mai departe aceste lucruri, cele mai de preț ale Partidului Național Liberal. N-am nicio îndoială că veți ști să faceți pe cât mai mulți dintre cetățenii României să înțeleagă că atunci când vorbim de dreapta, dacă vrem să vorbim de dreapta, trebuie să ne gândim la istorie, trebuie să ne gândim la constante, trebuie să ne gândim la valori și nu înjghebări aproape ridicole de moment și nu noi și noi fețe ale imposturii și nu noi și noi eforturi ale unor politicieni expirați și camarilei lor de a începe istoria din 2004 sau din 2009 sau din 2014 vor da răspunsul pentru oameni care-l caută, ce este dreapta, cine este dreapta? Cum se pot face politici de dreapta în România? Acest răspuns, fără a exclude toată deschiderea necesară, dar nu poate fi dat, în primul rând, decât de Partidul Național Liberal.

Ce aș putea să spun în încheiere pentru dumneavoastră, pentru studenții liberali? Am fost întrebat și afară. Oricât, pentru oameni cu simțul umorului ca noi, oricât risc de amintire a lui Lenin ar exista, nu există decât un singur cuvânt: Învățați! Pentru că politica, nu vom îndrăzni, sper, niciodată și nici nu avem această pretenție, eu n-o am, politica nu e o formă a culturii, e o formă a civilizației, dar cu cât mai multă cultură, cu cât mai multă informație, cu cât mai multe criterii și valori în capul unui politician, cu atât mai bune politici publice, cu atât mai multă calitate în viața politică și în actul politic, cu atât mai multă consistență și forță pentru un partid care a fost și va rămâne mereu de dreapta prin rolul pe care-l acordă elitelor. Sunteți, trebuie să fiți, și asta se câștigă doar învățând, învățând tot ce se poate, punând cap la cap lucruri care par disparate, gândindu-vă, cu experiența zilei de ieri, la ziua de mâine, numai învățând puteți fi o elită. Numai fiind o elită puteți întrupa și servi acest partid, numai cu oameni de elită în fruntea sa acest partid poate servi România. N-am nicio îndoială că o veți face, n-am nicio îndoială că o vom face.

Vă doresc succes și le mulțumesc celor care au făcut până acum tot ce au putut!”

Etichete:, , ,

Un comentariu pe “Crin Antonescu, discurs la Conferința Națională de alegeri a CSL, 11 mai 2013”

  1. alexc 11 mai 2013 la 5:09 PM #

    Antonescu greseste. liberalii europeni(ALDE) sunt mai la stanga decat PNL interbelic. De fapt sunt de centru, centru-stanga. Si sunt putini. PPE e considerata familie de dreapta de lumea intreaga. Oricum ALDE va scadea si mai mult pentru ca liberalii germani nu vor lua 5%, iar cei englezi vor suferi foarte mult la alegeri. ALDE e pa ca grup. sa zica mersi in 2014 daca vor mai exista

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: