Koabitare… până când? (Partea a V-a: Și totul se plătește…)

Spuneam într-un articol publicat tot aici, pe la jumătatea lui Decembrie:

premierul Ponta culege acum ceea ce a semănat (și semnat!) președintele PSD cam acum un an în urmă? Este doar ultima ispravă căci între timp coabitantul de la Cotroceni a reușit în câteva rânduri să blocheze (direct sau prin interpuși) câteva dintre cele mai importante proiecte ale USL cum ar fi referendumul pentru Constituție (care ar fi fost de dorit a avea loc cât mai curând și cu un prag de 30%) și regionalizarea. Iar acum pune în discuție nu numai aprobarea într-un termen rezonabil a Bugetului de stat și al asigurărilor sociale, dar și acordul cu FMI, acord care fundamentează desenarea politicilor fiscale și economice ale României pentru următoarea perioadă.

USLSugeram, cu același prilej, că este cazul ca premierul României să denunțe acest înrobitor și înjositor (pentru sine și pentru guvernarea USL) pact; oricum, pactul fusese declarat suspendat de către însuși Ponta odată cu refuzul lui Băsescu de a promulga Bugetul și pretenția acestuia de a își extinde prerogativele și în aria planificării fiscale.

Anul politic s-a încheiat însă cu o neașteptată capitulare a premierului, acesta acceptând ca acciza suplimentară să nu fie percepută pentru primele 3 luni ale anului 2014 – acesta fiind prețul plătit de către guvernarea USL pentru ca Băsescu să promulge Bugetul. Desigur, Ponta avea varianta forțării unui al doilea vot al Parlamentului pe același proiect de lege al Bugetului. Dar a preferat o înțelegere cu gubernatorul de la Cotroceni decât să facă apel la soliditatea alianței parlamentare. Neașteptat? Poate că nu – oare semnarea pactului nu a plecat, printre altele, de la aceeași (neîntemeiată zic eu) temere?

Numai că în politică, la fel ca și în viață, totul se plătește. Iar explicațiile date azi de către Voinea, Ministrul Bugetului (trec peste această ”originalitate” a guvernului Ponta) arată că acceptarea pretențiilor lui Băsescu se va lăsa cu urmări. Deoarece FMI, creditorul și practic conducătorul politicilor fiscal-economice ale statului român, va solicita în mod imperios (și va obține!) fie acoperirea golului de finanțare (cca 150 milioane euro numai pentru primele 3 luni) prin găsirea unor alte surse de finanțare bugetară (adică noi taxe și impozite, căci altfel ce?) fie prin ajustare bugetară (adică tăierea unor cheltuieli prevăzute actualmente în Buget).

Presupun că, într-un an de două ori electoral, guvernul nu își va putea permite, din punct de vedere politic, aplicarea unor noi taxe și/sau impozite care să înlocuiască acciza de 7 eurocenți pe litru de combustibil. Ministrul Finanțelor a respins deja o astfel de idee. Astfel încât în iulie 2014 vom avea de a face, foarte posibil, cu o rectificare de buget negativă.

Deci costurile deciziei din decembrie de a ceda în fața lui Băsescu nu sunt plătite, la urma urmei, de către premierul Ponta. Ci de către statul român și cetățenii săi. Desigur, poate vor fi și costuri politice pentru Ponta – atât printre cei care nu agreează politica sa oscilant-conciliatoare față de Cotroceni cât și cei care vor fi loviți în mod direct de către rectificarea bugetară. Dar, dacă ar fi avut cât de cât în vedere prima categorie (una de cetățeni activi politic, care au sprijinit USL pentru a ajunge acolo unde este) premierul nu ar fi semnat niciodată Pactul de Coabitare. Iar a doua categorie potențial lovită de respectiva rectificare bugetară, este captivă oricum contractelor cu statul, de ce s-ar teme de reacția celor care vor pierde potențiale contracte de investiții? Așa încât presupun că premierului nu îi pasă.

PS Personal sunt obosit de așteptările mele, mereu înșelate, care constau în prevederea momentului în care Ponta își va aduce aminte că a ajuns la putere prin voturile cetățenilor care l-au crezut, pe el și pe Antonescu, că problema capturării statului român de către clica mafiotă condusă de către Băsescu, va fi rezolvată conform dorinței poporului român: ”Dreptate până la capăt”! Personal sunt obosit să aștept momentul în care premierul va denunța Pactul de Coabitare. Așa încât acesta este ultimul articol din seria Koabitare… până când. Ceea ce nu înseamnă că Pactul, acest abces politic al guvernării USL nu va mai face obiectul atenției mele. Doar că într-o altă abordare.

Alte articole pe aceeași temă:

Etichete:, , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii pe “Koabitare… până când? (Partea a V-a: Și totul se plătește…)”

  1. Stelian Rotaru 31 decembrie 2013 la 9:20 AM #

    Ponta nu poate sa denunte acest „act inrobitor” pentru ca nu-l lasa cei care-l sprijina si l-au sprijinit sa ajunga in frunte ! De fapt nu Ponta coabiteaza ci acesti PSD-isti (?) imbogatiti ai loviturii de stat din ’89 ! Acestia sunt „prieteni” cu basescu pentru ca-i „uneste” banul, interesele, care sunt altele decat ale Romaniei !

    Apreciază

    • Radu Zlati 1 ianuarie 2014 la 11:47 PM #

      Pot exista mai multe explicații concomitent adevărate pentru această rămânere într-o situație ingrată. Unele foarte onorabile…

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: