Alice în Țara Manualelor (studiu)

eleviÎn perioada octombrie 2014 – mai 2015 o echipă de profesori și studenți din Departamentul de Sociologie, Universitatea din București a studiat manualele școlare pentru clasele I – IV, urmărind să înțeleagă lumea pe care acestea o deschid copiilor. Printr-o explorare care a inclus abecedare, manuale de educație civică și manuale de limba și literatura română, din 1982 până în prezent, cercetătorii au schițat o hartă a „Țării Manualelor”. Principala concluzie este că lumea manualelor școlare de azi rămâne anacronică – provenind, prin texte și imagini, din secolul al XX-lea și, nu în mică măsură, din secolul al XIX-lea. România are un sector IT&C puternic și în creștere – dar tehnologia informației este periferică în manualele școlare, predominând tehnologii ale secolelor trecute. Personajele ce dau viață acestui univers sunt puternic stereotipizate: bunicii sunt sedentari și nu aud bine, femeile sunt mai ales mame care pregătesc masa, învățătoare sau doctorițe – în timp ce bărbații apar într-o diversitate de meserii, dar prea puțin ca tați. Aceste tendințe generale ascund însă o diversitate considerabilă a manualelor – unele cărți fiind mai apropiate de viețile actuale ale copiilor.

Versiunea scurtă a studiului: aici sau pe scribd

Mai jos, principalele concluzii:

  • Tehnologia manualelor școlare provine mai ales din secolul al XX-lea și al XIX-lea
  • Știința și tehnologia sunt pentru băieți
  • Literatura este și ea pentru băieți: autorii bărbați sunt mult mai frecvenți, iar personajele principale sunt mai ales masculine
  • Manualele școlare reproduc clișeele feminității casnice și masculinității autoritare
  • Fetele nu poartă pantaloni și sunt cuminți, chiar cicălitoare uneori
  • Tatăl rămâne un părinte de rangul al doilea în abecedarele digitale
  • Fetele sau femeile portretizate în poziții de autoritate sunt foarte rare: puterea și prestigiul sunt ilustrate la genul masculin
  • Bunicii și mai ales bunicile trăiesc vieți puternic stereotipizate
  • Toți cei patru copii despre care aflăm că au un vis de a realiza ceva profesional deosebit sunt băieți – în abecedarele digitale. Oare fetele pot fi doar… visătoare?

Versiuna completă pe scribd sau aici

 

 

Reclame

Etichete:, , , ,

3 comentarii pe “Alice în Țara Manualelor (studiu)”

  1. Adrian 14 iulie 2015 la 6:30 PM #

    Si lipsesc homsexualii … a fost o incercare palida atunci cand au incercat sa spuna ca si Decebal ar fi avut buze senzuale, incercand sa i se dea astfel si o nota de feminitate …. 🙂
    Glumesc, desigur. Nu vi se pare firesc ca orice manual care are tendinta de a contura unele imagini generale, sa foloseasca unele stereotipii? Ce-ar fi sa fie manualele pline numai cu femei puternice, ca nu ducem lipsa de Ane Pauker, Elene de trei generatii si alte asemenea. Introducem acum si in manuale „corectitudinea politica” doar pentru ca ne deranjeaza felul cum percepem societatea prin intermediul cliseelor? Daca am analiza reclamele TV, nu am constata oare ca se bazeaza tot pe clisee dat fiind ca mesajul este mai usor transmis astfel? Ca si eu daca as face un studiu as constata ca in reclamele la sampon nu apar niciodata bunicii sedentari ci numai sportivi si fete suple ….
    Vorbind de personaje feminine care lipsesc, mi-am amintit un banc sec (era unul si cu „Baltagul” dar nu mi-l amintesc acum).
    Cica doi corbi zburau pe langa o cale ferata unde vad cazuta o cioara. Unul dintre corbi, scarbit catre celalalt: „Ei, ce sa spun!? Ana Karenina …”

    Apreciază

    • Radu Zlati 14 iulie 2015 la 8:40 PM #

      dacă vă referiți la observația privitoare la fotografia unde, referitor la trecutul nostru, exemplele de patriotism erau cu toții bărbați, atunci vă dau dreptate. Până în aepoca modernă (și chiar și atunci…) rolul dominant în politică l-au ucat bărbații, și deci printre bărbați ar trebui identificate personaele simbol ale valorilor esențiale în plan social și politic. Desigur, au existat și Doamne și Domnițe, dar în comparație cu soții sau fiii lor, acestea fac figură palidă. Gen Muma lui Ștefan cel Mare, care este, de altfel, o invenție.

      Apreciază

      • Adrian 14 iulie 2015 la 11:52 PM #

        Eu ma refer la supararile sociologilor legate, de exemplu, de „femeile sunt mai ales mame care pregătesc masa” iar tatal este parintele secundar. Pai atunci sa introduca manualele o noua zicala in ce priveste calitatea mesei: „ca la tata acasa!”. Sa vedem daca prinde, chiar dupa ofensiva asta nemasurata a „chefilor” care mai de care mai duri si diabolici de la TV (master chef, hell kitchen). Eu cred ca stereotipiile asigura un cadru pentru transmiterea informatiei didactice de baza caci toate lucrurile semnalate sunt doar ilustrari si imaginari de contexte menite a favoriza intelegerea unor reguli gramaticale sau aritmetice de catre copii. Iar stereotipiile sunt prezente inevitabil in societate pentru ca sunt o cale simpla de comunicare asa cum e teatrul japonez traditional (poate) sau picturile egiptene antice. Ati remarcat vreodata in filmele americane ca aproape invariabil personajele labile, slabe sau bizare sunt posesoare de autoturisme europene, de preferinta un Volvo? Colombo are o rabla de Peugeot de exemplu. Asa cum aia rai, bogati si aroganti trebuie sa conduca un BMW ori un Mercedes iar in cazul femeilor din aceasta categorie un pudel sau un bichon in plus ajuta la conturarea caracterului personajului. Nazistii intotdeauna asculta Wagner iar mafiotii asculta opera mangaind o pisica cu mult calm in timp ce adjunctul il omoara pe nesupus. Orice personaj cu origini romanesti vorbeste cu accent rusesc samd. Toate astea sunt clisee ce nu fac decat sa asigure un cadru care sa nu perturbe auditoriul in urmarirea intrigii povestii. Daca nu ar fi astea nici n-am avea parodii si comedii savuroase care sa rasuceasca astfel de clisee. Cred ca asta este singurul rol pe care trebuie sa-l joace si alea incriminate in cazul manualelor pentru minorii care inca nu au dezvoltat suficient o gandire abstracta – un suport de transmitere a informatiei principale.

        Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: