Aflu din presă că domnul Oajdea, parlamentar devenit deja celebru prin multitudinea și varietatea inițiativelor legislative, a mai sărit o dată calul. De data aceasta, pe fondul nemulțumirii domniei sale față de emisiunile posturilor naționale în limbile naționalităților conlocuitoare (sintagmă, știu, ceaușistă, dar preferabilă după mine aceleia de minorități etnice) și în special față de acelea în limba maghiară, domnul deputat cere, nici mai mult, nici mai puțin, ca emisiunile să fie însoțite de o traducere, obligatorie, în limba română. Din textul propunerii de lege se înțelege că această subtitrare va avea loc și în cazul emisiunilor de radio. Desigur, comic în stare pură.
Dincolo de derapajul colegului deputat, derapaj provenit, probabil, dintr-o redactare neglijentă a textului, nu pot să nu remarc faptul că domnul Oajdea este parlamentarul cel mai harnic din Camera Deputaților, având cel mai mare număr de inițiative parlamentar depuse. Cineva dorea o credibilitate a Parlamentului, inclusiv prin creșterea numărului de legi propuse de către membrii acestuia. Sper că nu se referea la o creștere cantitativă după modelul Oajdea.
Altfel, ce să spun? „Țării, cât mai mult cărbune!” Sau… „Noi muncim, nu gândim!”
Oare chiar așa o fi?
Radu Zlati 
Lasand aspectul anecdotic la o parte, eu sunt ingrijorat de tendinta de a dubla productii artistice sau documentare in limba romana. Am vazut ca asta se practica in Ungaria sau Polonia ori Germania. Mie mi se pare ca ar trebui luate masuri ca, in special la productiile pentru copii unde asta a devenit o practica generalizata, sa se interzica acest gen de traduceri pentru orice este destinat opiilor peste 10-12 ani care stiu deja sa citeasca. Dublarea, indiferent ca se face cu mari actori („Cartea junglei”, „Finding Nemo” etc) nu face decat sa altereze creatia originala si impiedica dezvoltarea aptitudinilor legate de comunicarea in alte limbi. Sper sa ne mentinem intre tarile in care traducerile se fac prin subtitrare.
ApreciazăApreciază