Când ai dreptate, ai!

radu zlatiZilele trecute, printr-o declarație de presă, sugeram ca Parlamentul (Camerele reunite) să dea o declarație comună prin care să sprijine poziția executivului (Președinția și Guvernul) privitoare la intenția României de a accepta pe teritoriul național, în calitate de refugiați, doar acel număr de imigranți care corespunde capacității actuale a statului român de absorbție a unor persoane care au nevoie de servicii sociale pe măsura așteptărilor lor și a standardelor internaționale. Sau, cu alte cuvinte, Parlamentul, în calitate de legatar al voinței naționale, să spună DA cotelor voluntare, stabilite de către Guvernul României, și NU cotelor impuse din afară, indiferent de persoana sau instituțiile care ar tenta această impunere, atâta vreme cât ea nu derivă dintr-o obligație internațională anterioară a României.

Ieri, într-un interviu la B1 TV, fostul președinte Traian Băsescu mi-a dat dreptate, spunând cam același lucru ca și mine:

Are o singură soluție. Să meargă în Parlament și să ia mandat. Merge la Consiliu și spune că nu poate trece peste decizia Parlamentului.

Acțiunea Parlamentului este cu atât mai necesară, cu cât ea acoperă o vulnerabilitate a poziţiei noastre, și anume aceea că, inițial, România a acceptat ideea de cote stabilite conform unui algoritm bazat pe mărimea populației. Dacă a fost o eroare a celor care supervizează politica externă a României, Parlamentul o poate remedia. Dacă nu a existat o astfel de greșeală, cu atât mai bine.

Poate că ar fi cazul ca Partidul Național Liberal să ia inițiativa convocării unei ședințe comune a Senatului și Camerei Deputaților. Prietenii buni la nevoie se cunosc, iar în acest moment Președintele Iohannis are nevoie de prieteni pe plan intern, pentru că România nu a știut sau nu a dorit, la momentul potrivit, să se ralieze ”statelor Grupului de la Vișegrad”, state care ar fi putut să fie aliații noștri naturali, şi nu doar în problema refugiaților.

Până când se va lua o decizie oarecare (lipsa unei decizii, inacțiunea și tărăgănarea părându-mi-se cea mai păgubitoare atitudine cu putință) nu pot decât să regret că, deocamdată, opinia mea în poziția valului de imigranți consonează mai degrabă cu a fostului Președinte decât cu poziţia colegilor mei de partid, membri ai Parlamentului European.

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: