Oamenii Noi ai partidului
În perioada stabilirii pozițiilor pe listele electorale, la nivel de principiu Partidul Național Liberal și-a asumat o înnoire serioasă ca cadrelor, prin trecerea pe tușă a unor personalități majore ale partidului, dar care prezentau probleme juridice (Vasile Blaga, Ludovic Orban) dar mai ales prin scoaterea de pe listă sau punerea pe locuri semi-eligibile a unor oameni de partid cu notorietate mare dar neagreați de către Centru sau de către liderii filialelor județene: Andreea Paul în Satu Mare, Lucia Varga la Bihor, Vlad Nistor la București, și lista ar putea continua. În schimb au fost impuse (spun impuse pentru că cel mai adesea deciziile, chiar și trecând prin votul CJEx-urilor, nu rezultau unui proces decizional bazat pe criterii clare și cunatificabile, ci unor decizii cel mai adesea subiective) persoane noi, fie din eșalonul II și III al partidului, fie cu o vechime de doar câteva luni de zile în partid.
Procesul de înnoire la nivelul propunerilor pentru elita PNL, adică ceea ce ar trebui să fie este grupul celor trimiți de partid în forul legislativ, este un fapt pozitiv în sine, dacă este făcut cu măsură și cu cap. Cum nu a fost tocmai așa, au început să apară problemele:
- ”Partidul curat” care se dorea a fi prezentat PNL a fost martelat, de către concurenții electorali sau de către presă, pentru prezența unor astfel de”oameni noi” pe locurile aligibile ale partidului: locul I la deputați în Maramureș, oferit mamei cunui cercetat penal aflat în stare de arest, prezența acestuia pe afițele electorale ale PNL, poate a crescut cu câteva mii voturile recoltate de PNL în Baia Mare, dar ce s-a câștigat în Maramureș s-a pierdut în țară – duplicitatea PNL fiind taxată de către o parte a electoratului liberal.
- Alți ”oameni noi” prezentați de către PNL ca fiind soluția de insănătoșire a partidului și de reconstrucție internă s-au dovedit a fi, la urma urmei, fii sau ficele cuiva, prietenii sau consilierii ai altcuiva cuiva, cărătorii de geantă a unora sau ai altora, nepoți , fini sau afini, cu un dosar de realizări personale, pe plan profesional sau politic, extrem de subțire. Fie prin legăturile personale enumerate mai sus, fie prin vulnerabilitatea CV-urilor (în unele cazuri, și ale declarațiilor de avere și de interese), mulți dintre acești oameni noi propuși pe listele parlamentare nu au constituit punctele tari de care avea nevoie partidul în campania electorală, ci puncte slabe, care au fost ascunse pe cât posibil de ochii presei naționale (desigur, ei au făcut deliciul presei locale, neprietenoase în general cu PNL). Dintre oamenii noi, foarte puțini au apărut la televiziunile naționale, și mai puțini dintre aceștia au făcut față cu bine confruntărilor directe cu concurenții proveniți de la alte partide.
În lipsa unei locomotive a partidului, ar fi putut fi imaginată o strategie care să aibă în vedere o locomotivă colectivă, ca să zic așa: cele câteva zeci de persoane noi, aflate pe locuri considerate eligibile, forța de șoc destinată să înnoiască echipa parlamentară a Partidului Național Liberal și să intre în categoria elitei de partid. Nu s-a întâmplat așa, și m-am întrebat de ce. Răspunsul cred că îl vom afla destul de curând, când îi vom vedea la muncă pe noii parlamentari.
Gândim local, acționăm național?
O altă sursă pentru creionarea listelor de candidați la Parlament (are importanță, aici și acum, doar partea eligibilă a acestora – inițial ea era calculată la un procentaj mult mai mare deâct cel obținut, și anume 25% – față de cele 20% obținute) a fost, pentru PNL, lista mult mai largă a aleșilor locali. Astfel am văzut, pe locuri elgibile sau semi-eligibile, aleși locali ai PNL, care tercuseră testul alegerilor din primăvară: vicepreședinți de Consiliu Județean, primari, consilieri județeni sau locali. Soluția, dincolo de faptul că a arătat precaritatea resurselor umane ale partidului, a fost una cu dublu tăiș:
- avea darul de a atrage voturi, prin transfer de încredere și favorabilitate dinspre aleșii locali puși pe listele parlamentare
- avea calitatea de a atrage critici din partea electoratului mai pretențios, care putea reproșa (atât listei cât și respectivilor candidați) o fraudă morală: era incorect ca un om politic să ceară votul pentru o funcție de reprezentare locală/județeană, să îl primească, iar după 6 luni să ceară votul pentru o demnitate la nivel național. Când a fost sincer politicianul? Dacă avea mandatul pentru care candidase, de ce trădează încrederea acordată inițial, și fuge înainte, spre o altă demnitate, mai importantă?
Este discutabil dacă electoratul liberal este unul care votează în orb orice listă de nume, dacă ea poartă înt-un colț tradiționala săgeată, sau este unul exigent, care taxează dublul discurs și pe cei care, abea aleși la nivelul comunităților locale, își schimbă discursul și solicită un mandat național. Uitându-ne pe rezultatele finale, putem aprecia faptul că strategia respectivă nu a fost una de mare succes.
Toți oamenii șefului
Indiferent de mărimea absolută sau relativă a funcției, fiecare lider (local, teritorial, național) a căutat să își impună pe liste unul sau mai mulți dintre aproprigiați. Procesul de numire în funcții a unor oameni loiali este vechi, și nu este întâlnit numai în frageda noastră democrație. Eu însumi nu aș fi ajuns pe listele USL Cluj dacă nu ar fi fost intervenția directă a unui om care avea încredere în loialitatea mea.
Problema este dacă acei oameni ai șefului, impușipe liste de către diverși baroni ai partidului, au în spate și alte calități decât aceea de a fi într-un fel sau legați de respectivii baroni (adică sunt copiii, finii, afinii, consilierii, prieteni,i cărătorii de geantă, ejusde farinae). Problema este dacă, odată aleși, aceștia vor face față rigorilor muncii parlamentare.
Strălucitoarea lume nouă
În sfârșit, am amintit mai sus de persoanele intrate în partid doar de câteva luni de zile și impuse, pe varii criterii, pe locuri eligibile pe liste parlamentare. Unele cu un CV impresionant, altele nu, unele cu o bogată experiență într-un domeniu de nișă, alții doar pentru că aveau relașiile umane potrivite. Partidul a folosit ca vectori de imagine doar trei dintre aceste persoane, și anume cele aflate pe primele trei locuri la Senat, pe listele Bucureștilor. Se pare că nu au convins prea mult, deși prestația lor a fost remarcabilă (mă refer în special la doi dintre eceștia, doctorul Dănilă fiind folosit numai în mesajele înregistrate, nu și în media electronică, în direct. Experimentul bucureștean a fost replicat în puține ocazii. După știința mea, nu a dat rezultate strălucite nicăieri, dar câteva astfel de persoane se găsesc în acest moment pe lista parlamentarilor PNL, de la doctorul Dănilă la medicul Viorica Cherecheș.
Toți acești homini novus vor rămâne loiali partidului sau unii vor defecta la propria ocazie? Vom afla curând.
Concluzii
Partidul Național Liberal nu are, așa cum am afirmat și în altă parte, o politică coerentă de recrutare a cadrelor, de pregătire și de promovare a acestora. Subiectivismul și amatorismul sunt regula. De aici, împreună cu regulatele schimbări de leadership, și fluctuația destul de ridicată a celaor care au făcut parte din grupurile parlamentare ale PNL.
Se cunoaște, la diverse niveluri, că cel mai eficient grup parlamentar este cel al UDMR, cu parlamentarii cel mai bine pregătiți pentru comisiile din care fac parte. Poate Partidul Național Liberal ar putea să urmeze exemplul UDMR, dacă chiar dorește să promoveze profesionalismul și calitatea.
Și, cum ziceam în alt articol, ar trebui deschisă competiția pentru Parlamentul din 2020 imediat după Congresul care va stabili, printre altele, care vor fi criteriile cuantificabile pe baza cărora candidații la ocuparea listelor pe locurile eligibile se vor alinia pe linia de start a alegerilor directe din organizații.
PS Primii 30 de cititori ai articolului au citit o variantă publicată din eroare, nefinalizată. Ceri iertare!
alte articole relevante pe aceeași temă:
Radu Zlati 
Cand spuneti „Andrea Paul” se zbarceste pielea pe mine … asemenea fiinta aroganta si din cercurile basiste … Daca nu s-a gasit pe liste s-o gasi si pentru dumneai ceva. Daca madam Anastase e buna, ar fi pacat sa se piarda madama Paul. Si aduc vorba despre Anastase ca sa semnalez penibilul actiunii anti-Dragnea cu mandatul de deputat din cauza fraudelor electorale. Individa aia care a furat pe fata (pe cand purta portocaliu si nu galben) fiind buna de mandat. Rusinos. In primul rand pentru ca nu s-a invatat nimic din lectia votului dupa campania bazata pe demonizare. Nu ca partea cu demonizarea nu s-ar fi putut face insa cu argumentele potrivite, nu cu argumentele basiste si cu demonii in propria casa.
ApreciazăApreciază
Mda,cred ca a fost o greseala ”eliminarea ” unor parlamentari vechi gen Puiu Hasotti si inlocuirea lor cu diverse persoane impuse de la centru…
ApreciazăApreciază
Tocmai ce am vazut interviul cu dl. Crin Antonescu, interviu in care spune si el ceea ce am spus eu aici. Contestarea mandatului lui Dragnea – o prostie politica, mai ales daca recunoastem faptul ca acea condamnare este ,evident, o aberatie juridica produsa de slujitori „cu nasul in suflet”.
ApreciazăApreciază