La urne, culegi ce ai semănat (8): Propaganda, oh, propaganda! Strategia Cioloș.

ZlatiÎn articolele anterioare, am prezentat câteva cauze ale eșecului electoral înregistrat de către Partidul Național Liberal, cauze structurale sau provenite din orientările strategice ale partidului din ultimii doi ani. Desigur, PNL are (ca orice partid mainstream care nu a suferit o reformă serioasă într-un întreg ciclu electoral) are multe slabiciuni interne. Dar campaniile electorale bine gândite și bine conduse au darul, de foarte multe ori, de a escamota aceste slăbiciuni, punând în atenția electoratului punctele tari ale partidelor sau pur și simplu vânzând produse politice de slabă calitate dar prezentate într-o lumină atrăgătoare. Nu a fost cazul campaniei electorale a PNL. De ce?

Cum a fost gândită campania electorală a PNL?

Îmi este greu să reconstruiesc dinosaurul plecând de la câteva vertebre. Eu însumi nefiind un strateg electoral și neavând studii de specialitate, îmi este extrem de dificil de sintetizat, din noianul de informații electorale oferite în pre-campanie și campanie, liniile de forță ale strategiei Partidului Național Liberal.

Atât cât am putut să îmi dau seama, dacă strategia PNL nu a fost una haotică și lipsită de idei de bază, atunci ea s-a bazat aproape exclusiv pe promovarea mesajului ”Votați-ne pe noi, căci dacă venim la guvernare, vom oferi conducerea Guvernului lui Dacian Cioloș. Și astfel veți avea un premier cinstit și competent, iar nu un premier penal, cum ar fi cazul dacă votați PSD”.

Veți fi de acord că, până ați terminat de citit ideea forță a campaniei PNL, ați adormit deja. Desigur, ar fi fost mult mai simplu și mai eficace dacă mesajul de bază ar fi fost: ”Votați PNL, votați Dacian Cioloș”! (pe o strategie personalizată, cu Cioloș locomotivă de partid) sau chiar ”Votați Platforma România 100” (dacă s-ar fi preferat varianta mai puțin adaptată realităților românești, aceea de a merge pe o strategie de dezbatere a programelor de guvernare). Din păcate nu s-a putut merge pe o variantă mai simplă și mai eficace, deoarece:

  • Dacian Cioloș nu era membru de partid și nici nu a făcut cunoscut public faptul că are intenția fermă de a intra în PNL (dacă ar fi anunțat cu câteva luni înainte de campanie acest lucru, jocul electoral s-ar fi desfășurat în cu totul alți parametri; dacă ar fi anunțat în timpul campaniei, tot ar fi stârnit o emoție colectivă, care să ducă la mărirea scorului electoral pentru PNL).
  • Dacian Cioloș și programul său aveau susținerea a încă un concurent electoral, Uniunea Salvați România, deci nu erau apanajul exclusiv al PNL.
  • Dacă puține voci credibile au contestat onestitatea premierului Cioloș, destui au fost aceia care au găsit serioase motive de a critica activitatea miniștrilor propuși de către premier; când aproape jumătate din structura guvernului este remaniată, când în guvern doi miniștri care au blamul oferit de moțiuni parlamentare simple asupra activității lor, o parte din această situație nu poate să se răsfrângă și asupra conducătorului guvernului. Cu concursul larg oferit de către canalele media, dominate de către o ostilitate vădită față de PNL, anul de guvernare tehnocrată s-a finalizat cu impresia că avem de a face cu premierul onest dar anost al unui guvern incompetent (ca să citez pe unul dintre cititorii mei). Dacă îți alegi ca locomotivă electorală o persoană, atunci măcar fi sigur că respectiva persoană este inatacabilă pe toate aspectele activității sale publice. Ori nu poți spune că un premier este bun, când el într-un an și-a schimbat jumătate de cabinet.

Din rașiunile invocate mai sus (ar fi putut fi evitate dacă conducerea PNL ar fi reușit să constrângă sau să convingă premierul să adopte o poziție fermă față de intrarea sa în partid, act politic necesar pentru a fi premierul unui guvern politic, așa cum atât președintele Iohannis cât și PNL au menționat în nenumărate rânduri) a rezultat poziția cu totul ambiguă a premierului în raport cu propaganda electorală a PNL. În fapt poziția premierului a dus, foarte probabil, chiar la pierderea unor voturi; căci un votant anti-PSD avea de ales între a vota PNL și a vota USR. Ori, chiar și un votant de dreapta (dar nu neapărat un simpatizant PNL hardcore) putea să voteze liniștit USR iar nu PNL. Căci USR avea avantajul de a îl susține pe Cioloș dar, fiind un partid nou, nu avea tarele pe care partidele mainstream cu vechime, nereformate, le prezintă. Dacă Cioloș ar fi fost legat cu fire mai strânse de PNL, această scurgere de voturi dinspre aria PNL înspre USR, nu s-ar fi produs la scara înregistrată în 11 Decembrie.

Poziția ambiguă a premierului în raport cu viitoarea sa apartenență la PNL, șovăiala sa între cei doi sponsori politici, a dus și la episoade ciudate. Unele penibile cum au fost acela cu afișele PNL pe care apărea poza premierului (cu sau fără aprobarea acestuia? Răspunsul a fost ipocrit, nesincer și a pus PNL într-o lumină foarte proastă) altele hilare precum a fost momentul în care Cioloș însuși explica felul în care își va împărți votul între PNL și USR (episod hilar, dar nu vom ști niciodată câți dintre potențialii votanți ai PNL nu au urmat pilda lui Cioloș…) Sau, cum afirma unul dintre strategii locali ai PNL

S-a greşit foarte mult cu plimbatul ursului prin pădure când ursul voia la păşune. Domnul Cioloş, plimbat peste tot când el el voia cu totul altceva. E drept că niciodată nu a spus ce vrea.

Una dintre urmările faptului că Cioloș avea un statut ambiguu (era susținut de PNL dar nu numai de PNL, urma și nu urma să fie membru al partidului, etc) a fost și faptul că strategia PNL a fost ”îmbogățită” cu o latură negativistă: ”votați astfel încât Dragnea, condamnatul penal, să nu ajungă prim-ministru”. Numai că acest aspect fundamental al strategiei PNL avea tot atât de multe slăbiciuni cât și promovarea exclusivă a lui Dacian Cioloș:

  • Propaganda PNL s-a concentrat în partea sa secundară pe demonizarea adversarului, o greșeală strategică atâta vreme cât ea a dus la reacția emoțională a electoratului din zona de stânga și a încălcat una din regulile de bază ale marketingului politic: în campanie vinde produsul tău, nu încerca să arăți că produsele concurente sunt de rahat.
  • Dragnea era o țintă falsă, ținta adevărată era programul de guvernare PSD, care nu a fost atacat de către vectorii de imagine ai PNL mai deloc (în bună măsură, din cauza lipsei de expertiză economică a acestora). Prezentarea sintezei programului PSD, la o oră de maximă audiență, în penultima zi a campaniei electorale, cu întreg cortegiul de promisiuni electorale, a jucat un rol de catalizare a emoției populare pentru care PNL nu a găsit nici antidot, nici replică convingătoare.

Desigur, electoratul român este suficient de educat și de inteligent ca să realizeze că multe dintre propisiunile PNL sunt inconsistente. Printre altele și datorită faptului că ele reluau promisiunile USL din 2012, promisiuni neonorate de către guvernul Ponta în perioada 2012-2015, promisiuni care nu vor fi onorate nici de către un viitor guvern PSD. Dar tot acest electorat își poate face calculul că, dacă îndeplinește fie și măcar o parte din promisiunile sale, guvernul PSD va aduce un plus în buzunarele românilor. În comparație cu promisiunile PSD, promisiunile PNL era mult mai scăzute, și în fapt de la un moment dat noi nici nu le-am mai repetat (de pildă idea cu 16% CAS unic, la angajator și angajat) pentru că nu făceau figură bună în comparația cu râurile de lapte și miere din programul social-democrat. Ori, după cum observa un analist economic, când deschide portofelul, românul își aduce aminte că TVA la alimente a fost scăzut de către Ponta și că Dragnea va mări salariile și pensiile; nu se gândește la transparența și debirocratizarea promise de Cioloș.

În concluzie: agățarea Partidului Național Liberal de numele și personalitatea lui Dacian Cioloș a fost o eroare strategică esențială. Partidul l-a dorit pe Dacian Cioloș ca locomotivă politică, dar asta presupunea, cum am arătat și în altă parte, că trebuiau îndeplinite simultan  două condiții: (1) Cioloș să aibă o cotă de încredere și favorabilitate mult mai mare decât cele ale PNL  și (2) Dacian Cioloș să asume deplin și până la capăt propunerea PNL și să ia țara la pas, să participe la întrunirile electorale ale PNL, astfel încât să poată fi asigurat, la firul ierbii, transferul de credibilitate și favorabilitate dinspre premier spre partid. Faptul că a fost îndeplinită doar prima condiție a făcut slăbiciunea majoră a strategiei electorale PNL: Dacian Cioloș a transferat puțin spre nimic înspre Partidul Național Liberal din încrederea de care se bucura în rândurile românilor, în schimb PNL a putut, și pe bună dreptate, să fie privit cu suspiciune: câtă încredere poți avea într-un partid care pretinde să guverneze țara, dar respectivul partid nu găsește în rândurile sale o personalitate politică destul de cunoscută și de competentă pentru a o propune în postura de premier?

PS În mod tradițional, liderul partidului trebuie să își asume răpunderea de a candida la principala funcție în stat vacantă: candidat la președinția României, port-stindard al campaniei la alegerile locale (candidat la primăria Bucureștilor) sau la alegerile parlamentare (șef al Guvernului în caz de victorie). Sunt convins că nominalizarea Alinei Gorghiu (Cătălin Predoiu, o variantă excelentă altădată, a fost exclus ca propunere de rezultatul său la alegerile locale) ca viitor premier  ar fi adus, la sfârșitul zilei, mai multe voturi PNL decât susținerea lui Dacian Cioloș. Este o convingere personală și, nu-i așa, nu vom ști niciodată dacă am sau nu dreptate.

PPS Am discutat în acest articol doar probleme ținând de strategia generală a PNL. Cu amănunte despre detaliile campaniei electorale și despre cum ne-am tras singuri un glonț în picior, în timp ce alergam spre guvernare, în articolul următor.

alte articole pe aceeași temă:

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , , , , ,

Un comentariu pe “La urne, culegi ce ai semănat (8): Propaganda, oh, propaganda! Strategia Cioloș.”

  1. redguy1973 17 Decembrie 2016 la 1:50 PM #

    Foarte corecta analiza!

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: