La urne, culegi ce ai semănat (3): Cine suntem noi, național-liberalii?

Terminasem un articol care tenta să analizeze cauzele dezastrului PNL înregistrat pe 11 Decembrie, cu următoarele gânduri:

 Faptul că rezultatele acestea, defavorabile PNL, sunt obținute în condițiile în care de data aceasta electoratul urban prezent la vot l-a depășit pe cel rural, este un fapt care ar trebui să îngrijoreze cu atât mai mult Partidul Național Liberal, aruncat astfel, de către propria sa conducere, într-o profundă criză de legitimitate. Pe cine mai reprezintă azi PNL?

În fapt, semnalul de alarmă ar fi trebuit să fie analizat încă din primăvară, când electoratul care a votat Partidul Național Liberal a fost majoritar rural.

Dincolo de asta, când am analizat cauzele altui dezastru, cel de la București, prima cauză identificată a fost criza de identitate prin care trecea PNL:

Partidul Național Liberal are nevoie de o rebranduire ideologic-doctrinară, deoarece ideile ancoră ale naționalism-liberalismului din primele decenii post-revoluționare par a se fi diluat într-o zeamă amorfă din care răsar, din când în când, ciozvârte aburinde de oportunism politic. Partidul Național Liberal și-a pierdut discursul național-liberal de dreapta, iar elementele de discurs folosite în ultima perioadă fie nu sunt de dreapta, fie nu sunt credibile, fie nu interesează electoratul PNL.

Este evident că nu poți să prezinți PNL ca fiind un partid al forțelor vii ale țării, al celor care încarnează spiritul intreprinzător, al clasei mijlocii dar și al elitelor muncii și inteligenței, al valorilor autentice naționale inclusiv al valorilor tradiționale, atunci când tu nu realizezi ceva concret în sensul literei programului tău doctrinar.

În fapt în ultimii ani, PNL nu a arătat în nici un fel că ar avea o doctrină închegată, pe care încearcă să o transpună în faptă. Pe de o parte liberalii au militat pentru valori precum idea monarhică (introducerea coroanei regale pe stema țării, 10 Mai – Sărbătoare Națională) adică valori ținând de dreapta conservatoare și naționalistă. Pe de altă parte când eu personal am propus asocierea PNL în efortul de strângere a semnăturilor de către Coaliția pentru Familie, am fost refuzat net. Semnarea unui acord între PNL și CpF (în toiul campaniei electorale) a fost tardivă, deoarece venea după ce PSD semnase un acord similar, și făcuse deja public sprijinul pe care îl va da inițiativei CpF de modificare a Constituției. S-a pierdut astfel o oportunitate politică și electorală a cărei importanță cu greu poate fi cuantificată. Pe de altă parte în numeroase alte cazuri, propunerile legislative transformate în legi au avut o natură mai degrabă de stânga (sau dacă nu de stânga, atunci erau de protecție socială): mărirea alocației pentru copii, mărirea cuantumului concediului maternal, legea dării în plată – ca să dau câteva exemple. Ceea ce este revelator, pentru poziționarea partidului, este că măsurile de stânga au fost intens mediatizate, în timp ce propunerile de dreapta, naționale, au fost trecutul sub obroc, de parcă ne-am fi rușinat cu ele.

Să mai adăugăm și faptul că Președintele Iohannis (asimilat de mulți cu PNL) a respins legea prin care se acorda titlul de erou național lui Avram Iancu, inițiativă legislativă care venea din partea lui Crin Antonescu, iar PNL a înghițit molcum acest gest? Sau că, în momentul în care același președinte a retrimis Parlamentului Codul Fiscal, contestând una din scăderile de taxe propusă chiar de către liberali, PNL s-a convertit subit la poziția președintelui, votând împotriva propriei propuneri?

Unde a fost tematica de dreapta a partidului în campania electorală? Impozitul unic pe muncă de 16%, unul dintre punctele forte ale programului liberal, a fost abordat ca tematică în foarte mică măsură. Susținerea familiei tradiționale – nici atât. Sprijinirea mediului de afaceri sau a capitalului românesc au fost teme marginale, chiar și comparație cu discursul electoral al PSD. A fost preferat, de către strategii partidului, discursul personalizat: pro-Cioloș și anti-Dragnea, nu un discurs care pleca pe temele mari ale național-liberalismului.

Atașamentul nu doar prin litera statutului la valorile național-liberale, din partea PNL este strict necesară, dacă vrem ca partidul să supraviețuiască și să iasă întărit din perioada de guvernare PSD care ne așteaptă. Dar cine va face această rebranduire și în ce sens? Atât cât îmi dau seama, noul contingent parlamentar este, potențial, chiar mai la stânga decât cel din legislatura 2012-2016. Dar, evident, pentru a avea un răspuns (fie și provizoriu)  trebuie să așteptăm viitorul Congres al PNL și să vedem cum va arăta noul leadership.

alte articole pe aceeași temă:

• LA URNE, CULEGI CE AI SEMĂNAT (1)
• LA URNE, CULEGI CE AI SEMĂNAT (2)