O demisie nu este de ajuns!

Pe surse, aflu că Alina Gorghiu, intenționează să renunțe la funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Tot pe surse, se pare că mulți președinți de filială din teritoriu încearcă să împiedece acest gest de onoare.

Adevărul este că, după mine, o singură demisie (sau fie: două-trei, dacă și Ilie Bolojan, secretarul general al partidului, și Gheorghe Falcă, coordonatorul campaniei electorale, se vor decide să asume rezultatele catastrofale ale partidului) nu ajunge. Ar trebui ca toți membrii Biroul Permanent al PNL să procedeze la fel, sau cel puțin toți președinții de filială cu rezultate slabe la recentul scrutin electoral. Nu au decât să stabilească dânșii, cei din  BPN, care ar trebui să fie dimensiunea patului lui Procust. Dar, unul câte unul, cu toții trebuie să treacă pe sub furcile caudine ale controlului de calitate: confruntarea rezultatelor din decembrie cu cele din mai, iar în cazul în care diferența este negativă și mai mare decât un procent fixat de către dânșii (5%? 10%?), demisia să fie un act automat.

Pentru că, printre multele cauze ale eșecului PNL este și vădita lipsă de activitate, la nivel național, a liderilor de partid teritoriali, cei care fac grosul BPN. Aceștia sunt în marea lor majoritate niște lebede politice (astfel i-am numit, într-una din ședințele BPN la care am fost invitat și eu) . Vreau să spun, sunt muți precum niște lebede: fie nu au idei proprii, fie și le păstrează doar pentru ei. În aceste condiții BPN s-a transformat într-un cor ce repetă ceea ce spune liderul partidului, o masă amorfă care votează în orb ceea ce conducerea restrânsă (Biroul de Coordonare) a partidului decide. Dacă au existat voci care s-au desprins din această masă amorfă, acestea fie au fost marginalizate, scoase de pe listele de partid (să-i numesc aici pe Andreea Paul sau Vlad Nistor, dintre cei puțini) fie au fost împinse pe locuri la limita eligibilității (Lucia Varga, de exemplu). Dacă au fost propuneri care nu au venit direct din partea conducerii, acestea nici măcar nu au fost puse în discuție și puse la vot.

Desigur, demisia Alinei Gorghiu ar fi un gest salutar. Pentru că astfel o persoană altfel înzestrată cu multe calități (din păcate, se vede, nepotrivită pe funcția pe care alții au împins-o) își poate salva (sau măcar încerca să își salveze) onoarea politică. Dar dacă yesmenii din BPN vor rămâne fixați pe locurile lor călduțe (locuri care le-au garantat, de altfel, poziții în fruntea listelor electorale, pentru ei sau pentru prietenii lor) atunci acea revoluție internă pe care cu toții o așteaptă din partea viitorului Congres, va fi din start o revoluție eșuată.

PS Adaug că ar trebui, de asemeni, ca demisionarii, dacă aceștia vor exista, să asume că nu vor mai candida la o poziție din viitorul for de conducere al partidului. Sunt sigur că se vor găsi destui doritori să ocupe respectivele funcții, căci în politică nu există vid de putere.

PPS Sunt de înțeles liderii teritoriali care încearcă să o convingă pe Alina Gorghiu să nu demisioneze. Pentru că dacă aceasta ar demisiona, ar fi un semn că începe asumarea răspunderii în PNL, de sus către nivelul II al partidului… Iar acești lideri, unii impuși chiar de către Gorghiu, nu intenționează să părăsească locul din fruntea mesei. Chiar dacă pe masă, după recentele alegeri, nu prea vor mai fi bucate.

alte articole pe aceeași temă:

• LA URNE, CULEGI CE AI SEMĂNAT (1)
• LA URNE, CULEGI CE AI SEMĂNAT (2)