PNL și USR, tot în Opoziție e!

Fapt 1: Legile prin care PSD și aliații săi temporari (ALDE, UDMR, minorități) încearcă reformarea sistemului judiciar într-un sens în care, se pare, lupta împotriva corupției și independența Justiției sunt afectate, au fost votate, în procedură de urgență, în Decembrie 2017

Fapt 2: una dintre căile de împiedecare a efectelor negative pe care aceste legi îl vor avea, este atacarea lor la Curtea Constituțională a României. În ce privește termenele până la care sesizările de neconstituționalitate pot fi depuse, Legea 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale spune:

Art.15 – (1) Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
(2) În vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la cel al Senatului. În cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgenţă, termenul este de 2 zile.
(3) Data la care legea a fost depusă la secretarii generali ai Camerelor se aduce la cunoştinţă în plenul fiecărei Camere în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen. 
(4) Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective.

Fapt 3: O decizie (Decizia 29/2017) a CCR, într-un caz în care cel care sesiza CCR a fost chiar Guvernul PSD, a hotărât ca întâmpinările la CCR pot fi făcute după termenele prevăzute în Legea 47/1992, dar nu după promulgarea lor de către Președintele României:

29. Curtea a statuat că termenele cuprinse la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 au un caracter de protecție pentru titularii dreptului de sesizare a instanței constituționale, astfel încât nu există nicio sancțiune dacă instanța constituțională este sesizată după expirarea acestora (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010). În exercitarea controlului a priori de constituționalitate, esențial este ca legea să nu fi fost promulgată la data înregistrării sesizării la Curtea Constituțională. Relevantă în acest sens este Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, când obiecția soluționată a fost înregistrată la Curtea Constituțională la data de 6 ianuarie 2000, deși legea a fost adoptată la 29 decembrie 1999. O situație similară celei din decizia menționată se regăsește și în cauza de față, având în vedere că instanța de control constituțional a fost sesizată la mai mult de 5 zile de la adoptarea legii de către Parlament, dar înainte ca aceasta să fi fost promulgată de Președintele României.

Aceeași decizie oferea și un exemplu în sensul în care, în fapt, prevederile Legii 47/1992 pot fi eludate:

27. Totodată, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate este admisibilă și din perspectiva termenului de sesizare, nefiind tardiv introdusă. În acest sens, Curtea reține că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaților a adoptat legea pe 7 noiembrie 2016, dată la care a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaților în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale. În același scop, la data de 8 noiembrie 2016, legea a fost depusă și la secretarul general al Senatului. La data de 14 noiembrie 2016, legea adoptată a fost înaintată Președintelui României, care nu a promulgat-o până la data de 24 noiembrie 2016, când Guvernul a sesizat Curtea Constituțională în vederea exercitării controlului de constituționalitate a priori.

Fapt 3: În legătură cu trei dintre legile din pachetul de legi pe Justiție, Partidul Național Liberal și-a exprimat din timp intenția de a le ataca la CCR. În 17 Decembrie, președintele PNL, Ludovic Orban, preciza:

PNL se opune, vom vota impotriva oricarui amendament al PSD-ALDE care poate sa afecteze independenta puterii judecatoresti si autonomia in activitatea magistratilor. Evident, in momentul de fata pregatim temeiuri de atac la CCR, in cazul in care vor trece legile.

Fapt 4: încă din periada dezbaterilor în plen, presa atrăgea atenția supra faptului că trebuie lucrat în mod operativ pe sesizările la CCR, pentru că ar putea exprira termenul de depunere:

Termenul in care presedintele, opozitia, Avocatul Poporului sau Inalta Curte pot sesiza la Curtea Constitutionala legile justitie este de doar doua zile iar juristii consultati de HotNews.ro sustin ca acesta include zilele nelucratoare. Or, legea privind statutul magistratilor inca nu a fost publicata pe site-ul Parlamentului, la sectiunea “Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constitutionalitatii”. Daca legea va fi publicata abia joi sau vineri asta ar inseamna ca termenul de doua zile sa se suprapuna peste zilele de weekend, cand cei mai multi vor fi deja plecati din Bucuresti pentru sarbatoarea de Craciun. 

Fapt 5: PNL a trimis, în termenii prevăzuți de Legea 47/1992, trei (3!) sesizări către CCR, ultima fiind trimisă în data de 27 Decembrie 2017. De altfel, conform Fapt 3, PNL lucra la aceste sesizări încă din perioada lucrărilor din plenul Camerelor, tocmai pentru ca sesizările să poată fi depuse la termen. În toată această perioadă (12-27 Decembrie) PNL nu a fost contactat nici un moment de către USR (conform Ioan Cupșa, deputatul PNL care a fost însărcinat cu coordonarea redactării sesizărilor de neconstituționalitate) pentru o acțiune comună sau (măcar) în vederea gestionării acțiunilor, astfel încât USR să aibă numărul suficient de semnături pentru a depune (când va considera de cuviință) la rândul său sesizări.

Fapt 6: În data de 8 Ianuarie președintele USR anunță că, în câteva zile, USR va fi pregătit să depună o sesizare la CCR pe pachetul Justiției, dar că îi lipsesc câteva semnături, cerând public PNL să ofere acele semnături (USR a decis ca grupul său senatoria să fie cel care depune sesizarea, dar, cu tot cu semnăturile senatorilor PMP, tot nu se pot strânge numărul necesar de semnături, deoarece USR=13 iar PMP=8, deci ar mai fi nevoie de 4 semnături):

USR face un apel public la PNL, dar şi la toţi parlamentarii independenţi pentru a semna sesizările cu privire la modificarea Legilor Justiţiei şi a sprijini acest demers de apărare a independenţei magistraţilor şi a statului de drept din România. Nu există argumente pentru care parlamentarii Opoziţiei să nu se alăture acestui demers absolut vital pentru România

La acest apel, președintele PNL răspunde că:

PNL a atacat in termen constitutional toate Legile Justitiei – 303, 304, 317 – si legea de modificare a ANI la Curtea Constitutionala, in termenul prevazut de lege. Asta ca le dam semnaturi si la altii… Pai parlamentari semneaza mai multe sesizari la Curtea Constitutionala? Doi: Este iesit din termen. Trei: Noi am atacat la CCR.

Interpretări:

Una dintre interpretări este dată de către propaganda USR online, și poate fi citită mai jos:

Cu alte cuvinte, în povestea asta PNL este băiatul cel rău, mai voinic, harnic dar prost pregătit, care a depus repede sesizări prost alcătuite, și care face șicane unui presupus partener, USR, un prâslea mai deștept dar mai lent (însă cu motivație!) și care, prin non-acțiunea mai voinicului său coleg, nu poate face de petrecanie dușmanului comun, PSD.

Interpretarea mea are mai multe puncte:

1) toate sesizările la CCR depuse de către USR au avut nevoie (și) de semnăturile parlamentarilor PNL (dacă au fost excepții, atunci USR a strâns semnăturile, pe lângă PMP, din partea UDMR, independenți, minorități sau chiar PSD!) din motivul arătat în Fapt 2. Cu toate acestea, deși semnăturile PNL au fost esențiale, întotdeauna meritele au fost asumate doar de către USR.

2) în cazul, cu totul special, al legilor pe Justiție, deși am arătat mai sus (Fapt 3) că PNL făcuse publică intenția de a ataca, și încă de a ataca la termen, respectivele legi imediat ce acestea ar fi aprobate de către coaliția parlamentară majoritară, USR nu a contactat, până în data de 27 Decembrie, PNL în vederea unei acțiuni comune (Fapt 5). Să fim bine înțeleși: inițiativa ar fi trebuit să vină din partea USR, deoarece tehnic vorbind PNL poate intreprinde toate acțiunile unei opoziții parlamentare, inclusiv adresarea la CCR; în timp ce USR are nevoie, în unele cazuri (de exemplu contestarea la CCR) de colaborarea cu alte formațiuni politice. Și iar, pentru a clarifica situația: nu cred că Ioan Cupșa a mințit, ieri, la B1 TV, când afirma că PNL nu a fost contactat în nici un fel până la 27 Decembrie. Iar deputatul Cupșa este un membru marcant atât al conducerii grupului parlamentar de la Cameră, cât și al PNL, deci este o sursă credibilă și informată.

3) cu alte cuvinte, în perioada lucrărilor Parlamentului USR s-a concentrat pe acțiuni foarte vizibile de opoziție (vezi circul cu portavocea în plenul Camerei, afișele, gălăgia, imprecațiile și declarațiile de presă bătăioase pe coridoarele Parlamentului), în timp ce PNL, dincolo de prezența și voturile de opoziție, și-a făcut temele privind depunerea contestațiilor la CCR. După ce a petrecut cu folos și bucurie sărbătorile sfârșitului de an, USR se pregătește, în sfârșit, să depună propria sesizare (atenție, dacă citim bine declarația lui Barna, aceasta nu este nici acum într-o redactare finală!), dar nu îi iese la socoteală numărul de semnături. Cum nu a făcut la timpul necesar demersurile necesare pe lângă grupurile parlamentare PNL (dincolo de zvonuri, nu avem nici o declarație din partea USR, cu subiect și predicat, cum că ar fi existat vreo înțelegere cu conducerea PNL în această privință), USR recurge, din nou (dar printr-un fel de șantaj public), la buna-voință a PNL, deși (între timp și, de fapt, cam tot timpul) a folosit aproape toate mijloacele cu putință de a șifona imaginea publică a PNL.

Dincolo de toate interpretările, este clar (pentru mine, cel puțin) că dacă avem Opoziție (una redusă numeric, adevărat – așa a decis poporul român, la urne!) în schimb nu avem o Opoziție Unită.

Eu pot înțelege faptul că USR, impus la nivel național prin aspirarea multor voturi din aria PNL (Foarte bine, USR! Rușine, PNL!), vede în mod firesc în PNL un adversar electoral (voturi putând trece dintr-o parte într-alta, pe principiul vaselor comunicante) iar în sondajele din noiembrie-decembrie USR a scăzut cam tot atât cu cât a crescut PNL, ajungând la limita de 5%, astfel încât face tot posibilul (conștient sau nconștient) de a-i ”lua fața”. Pe de altă parte este de înțeles reacția PNL, care, pe de o parte, nu poate să nu riposteze la diferitele atacuri ale USR (tactica evitării ripostei a fost adoptată, în mare, la alegerile locale și parlamentare din 2016, și știm cu ce rezultate). Pe de altă parte PNL are datoria să încerce să își afirme propria personalitate și să își asume rolul (natural, aș zice, după cum iese din aritmetica parlamentară) de partid conducător al Opoziției Parlamentare.

Chestii, mai sus, de orgoliu? Poate. Pentru USR nu este vorba doar de orgoliu, ci și de supraviețuire politică. Poate că și PNL, câteodată, simte la fel. Dincolo de asta, se întrezărește lipsa, funciară se pare, a oamenilor politici români care să aglutineze mari proiecte politice – dincolo de marile sau măruntele orgolii personale și de partid. Coposu a murit, iar Crin Antonescu nu mai face politică. Că vă place sau nu, asta este.

PS Am considerat de la sine înțeles faptul cititorii cunosc faptul că dacă un parlamentar semnează o sesizare la CCR pe o lege, el nu mai poate semna o a doua sesizare, pe aceeași lege. Mă întreb dacă senatorii PNL care nu au semnat contestația depusă de propriul partid (din motive obiective sau subiective) în Decembrie, vor putea fi convinși să semneze pentru o contestație depusă de un alt partid, în Ianuarie. Vom vedea!

Alte articole relevante pe aceeași temă:

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Textele sesizărilor la CCR pe legile Justiției (PNL și ÎCCJ) | Radu Zlati - 11 Ianuarie 2018

    […] O victimă USR este: a diletantismului propriu (observați exprimarea elegantă?). Dincolo de asta, rămân valabile cele scrise de mine ieri în articolul PNL ȘI USR, TOT ÎN OPOZIȚIE E! […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: