PNL și politica de cadre (1)

Parlamentarii reprezintă vârful de lance al oricărui partid.

Este adevărat, la noi partidele mainstream (am numit aici Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal) sunt partide bazate pe baroni locali, cei mai mulți dintre aceștia fiind recrutați din rândurile primarilor iar nu ale parlamentarilor. Dar imaginea națională, cea măsurată prin sondaje și verificată la urnele alegerilor parlamentare, alegeri care decid cine și cum guvernează, nu este dată de către (sau nu în primul rând!) activitatea primarilor, ci de către „prima linie” a partidelor, de către comunicatorii principali ai acestora, marea lor majoritate fiind parlamentari.

Parlamentarii nu sunt doar comunicatori; ei sunt cei care fundamentează politicile publice ale partidelor (fie ca membrii ai diferitelor comisii de specialitate ale partidelor, fie ca membrii ai comisiilor de specialitate parlamentare, fie în calitate de membri ai guvernului). Sau, finalmente, cei care decid prin votul lor dacă și cât dintre politicile publice propuse devin lege sunt sunt transpuse în realitate.

Calitatea unui parlamentar depinde de mulți factori. Ad usum delphini, voi simplifica exagerat și voi aborda această calitate doar prin prisma studiilor universitare, mai precis a calității universităților unde parlamentarii PNL și-au obținut licența. Pentru 70 de membri ai grupului PNL de la Camera Deputaților, am obținut următoarea statistică:

  • A. deputați cu licența obținută într-o universitate din străinătate: 1 (1,42%)
  • B. deputați cu licența obținută într-o universitate de stat dintr-un mare centru universitar: 42 (60%)
  • C. deputați cu licența obținută într-o universitate de stat dintr-un centru universitar mediu/mic: 16 (22,85%)
  • D. deputați cu licența obținută într-o universitate privată: 7 (10%)
  • E: deputați fără studii universitare: 1 (1,42%)
  • F: deputați cu situație incertă: 3 (4,28%) – doi nu au depus CV la Camera deputaților (ceea ce este o abatere în sine) iar un deputat nu a specificat numele și localitatea în care se afla facultatea/universitatea absolvită

La B am introdus toate facultățile de stat din centrele universitare București, Cluj, Iași și Timișoara (cei „patru mari”) indiferent dacă era vorba despre Universitate, Facultate de Drept, Politehnică sau Facultate teologică/sport/arte), iar la C, toate celelalte facultăți de stat.

Adaug că am statistica a fost făcută într-un spirit favorabil. De exemplu, dacă un parlamentar și-a făcut mai întâi studiile la o facultate privată no-name, iar după aceea, oareșice demnitar fiind, a urmat și o facultate de stat, am luat în considerare a două facultate, chiar dacă era făcută la frumoasa vârstă de 40 de ani. Dar nu am luat în seamă masterate (multe făcute la o facultate de stat de bun renume, după ce licența a fost obținută la o facultate mai degrabă underground) și nici doctoratele (Emilia Șercan știe de ce!).

Interpretările le las la îndemâna cititorilor mei, mai inteligenți decât mine. Să rămână însă scris că unii dintre parlamentarii centralizați la punctele C și D sunt în conducerea unor comisii parlamentare de specialitate sau înalți demnitari ai statului român.

Când criticăm contra-performanțele partidului (da, se mai întâmplă și PNL-ului să dea gherle!) să ne aducem aminte că Ludovic Orban pune pe tabla de șah a guvernării piesele pe care partidul i le-a oferit. Că, de mulți ani (practic – dintotdeauna) PNL nu are o politică coerentă de resurse umane, prin care să promoveze către eșaloanele de vârf nu doar personalități loiale (partidului sau baronilor locali, aproape nici nu mai are importanță) ci și oameni bine pregătiți. În acest sens niște studii universitare făcute într-o facultate cu standarde ridicate nu strică niciodată, nu-i așa?

PS Privind la statistică, stau și mă întreb dacă ar avea sens să mă arunc o privire dacă activitatea ulterioară absolvirii studiilor a fost pe linia acestora, dacă personalitățile respective au performat în alte domenii de activitate sau s-au aruncat direct în lupta politică sărind, practic, peste o activitate profesională, alta decât politica în sine.

Etichete:, , , ,

3 comentarii pe “PNL și politica de cadre (1)”

  1. Popescu 9 ianuarie 2020 la 8:16 PM #

    Da, asa este, multi parlamentari nu au avut alta activitate inafara politicii, si mai grav vor sa traiasca toata viata din politica, nici nu concep altfel, considera ca li se cuvine pozitia pe care au castigat o intr-un moment favorabil. Genul acesta de politicieni promoveaza doar oameni supusi lor.

    Apreciază

    • Radu Zlati 9 ianuarie 2020 la 8:21 PM #

      nu am nimic împotriva celor care văd în politică o profesie. Politica oferă populației servicii imense, dacă este bine și corect făcută. Și prefer să o facă niște profesioniști la modul profesionist, decât niște amatori, la modul amator. Sunt membru PNL, care a fost un partid mare, condus de către niște oameni politici profesioniști în ale politicii, din tată în fiu.
      Dar solicit celor care vor să fie profesioniști, dovezi ale profesionismului lor – inclusiv la aceia din politică.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: