Președintele american a petrecut această săptămână tratând Europa ca pe un vânzător. Singurul aliat european pe care nu l-a putut convinge a fost gazda sa.
Turcia desfășoară a doua cea mai mare armată a NATO, după Statele Unite, și își construiește aproximativ 80% din propriile arme pe plan intern, față de aproximativ 20% în urmă cu două decenii. Germania, Franța și Marea Britanie dețin echipamente avansate pe care nu le pot reaproviziona în ritmul războiului. Acesta este un fapt!! Turcia își construiește dronele, rachetele, tancurile și navele de război avansate în propriile fabrici și le vinde în peste 40 de țări la nivel global, începând de astăzi. Singurul membru pe care alianța a fost construită să îl protejeze îi depășește acum pe cei care l-au construit.
Uitați-vă la cifre, pentru că inversează harta veche.
Baykar din Turcia este cel mai mare exportator de drone armate din lume, timp de trei ani consecutivi. TB2-ul său costă aproximativ 5 milioane de dolari, față de 30 de milioane de dolari pentru un Reaper american. Exporturile de apărare ale Turciei au atins un record de 8,5 miliarde de dolari anul trecut și sunt încă în creștere. O industrie cu 17 companii în 2002 are astăzi peste 3.000.
Acum, să cântărim contrastul. Timp de aproape 70 de ani, NATO european a însemnat ca Occidentul industrial bogat să-și apere marginea sud-estică mai săracă. Ucraina și războiul din Iran au arătat că marginea a devenit forja. Nucleul bogat al Europei a păstrat brandul puterii, paradele, logo-urile de a cincea generație, în timp ce revistele sale au rămas fără stoc. Cheltuielile sale au crescut cu 75% în cinci ani, doar încercând să răscumpere ceea ce a lăsat să se ofilească.
La summitul NATO din Turcia, Ankara, în timp ce Washingtonul a facturat Europei un război, o dronă de luptă turcească a zburat peste margine, iar Baykar a condus un panel numit „Construirea marginii dronelor NATO”. Turcia nu cerea să fie apărată. Se oferea să înarmeze apărătorii. Adevărul discret al acestui summit este o inversare de situație, care a durat 70 de ani. Cele mai bogate armate ale Europei încă pot depăși cheltuielile Turciei. Nu o mai pot depăși în construcție. sursa: X
A fost nevoie de un președinte american, nu de Vladimir Putin, pentru a diviza în cele din urmă NATO. Putin a încercat timp de patru ani și nu a făcut decât să mărească alianța, adăugând Finlanda și Suedia.
Președintele Trump a făcut-o într-un singur summit. La Ankara i-a tratat pe cei mai vechi aliați ai Americii drept vânzători, a acționat pentru a întrerupe orice comerț cu Spania, a revendicat Groenlanda direct și a acuzat Europa pentru un război din Golf pe care a refuzat să-l poarte. Iar Europa a răspuns planificând o alianță fără el.
Urmăriți cu atenție secvența. Aliații i-au refuzat lui Trump bazele lor pentru atacurile iraniene. Așa că Trump i-a auditat ca un proprietar. Spania lui Pedro Sánchez a devenit o „cauză irosită”. Italia și Marea Britanie au fost numite pentru că s-au abținut. Groenlanda a fost revendicată. Alianței i s-a spus să plătească sau să se dea la o parte.
Europa, însă, nu a tresărit. Cancelarul Germaniei, Merz, a numit-o „zorii unui nou NATO, mai european”. Un diplomat NATO a spus că răspunsul la Trump este simplu: construiește unul care ocolește Washingtonul. Iar Europa a investit bani în aceste cuvinte, zeci de miliarde în noi acorduri de apărare dezvăluite la summit, cheltuind cu aproape 20% mai mult într-un an. Ieri, propriul șef al NATO, Mark Rutte, a numit Europa o rampă de lansare americană. Astăzi, Europa a început să construiască ieșirea și să o plătească. Războiul a expus dependența și a finanțat ruptura în aceleași 48 de ore.
76 de ani de unitate care au supraviețuit Războiului Rece, căderii Zidului și patru ani de tancuri rusești nu s-au fracturat din cauza unui vot sau a unui tratat. S-a crăpat în două zile la Ankara, Turcia, din cauza unui război pe care aproape niciun aliat nu l-a dorit, în timp ce președintele care l-a provocat l-a numit câștigător.
sursa: X
Radu Zlati 
Lasă un comentariu