Noul proiect de lege a salarizării promovează o viziune ierarhică tipic birocratică și punctează locul formal în ierarhie, nu performanța propriu-zisă, autoritatea deontică, nu cea epistemică. Acest lucru scoate în evidență caracterul profund autoritar al statului român. Autoritar și antiperformant. Un stat care nu dă, la propriu, doi bani pe performanță.
Legea consideră că administrația centrală și magistrații trebuie să fie sistemele cel mai bine plătite, ca și cum ele ar fi vârful ierarhiei. Însă ele nu sunt nicidecum vârful. De exemplu, există vârfuri în chirurgie, în inginerie, în cercetare filologică, în pedagogie preșcolară, în apicultură, în înot etc.
N-aș vrea să fiu greșit înțeles: consider că un rector trebuie să câștige, formal, mai mult decât un profesor, însă un profesor merituos, cu cercetare de top, trebuie să câștige mai bine decât un rector pentru că el nu face o muncă pur administrativă, ci una de mare creație. E valabil și pentru celelalte domenii.
Judecătorii sunt importanți (culmea e că nu ei au cele mai mari salarii din sistem), dar inginerii de poduri, constructorii de centrale de energie sunt și mai importanți. O țară are nevoie și de ingineri, nu doar de procurori. Consider că omul politic este foarte important. Din păcate, dacă el nu are nici bacalaureatul luat, nu e de ajutor, oricât ar câștiga. Dar, bineințeles, cu cât va fi mai prost și mai incult, cu atât își va da un salariu mai mare. Faptul că unii, cum sunt politicienii sau magistrații, își dau pe față niște supersalarii, în timp ce țara a început să se plângă de foame, arată un nivel de educație și o nesimțire care nu existau nici la comuniști.
Administrația, cu sistemele sale, este o modalitate greșită de ierarhizare. Ierarhia reală este reliefată, ca un munte cu mai multe creste. Actualul proiect de lege este unul bidimensional.
sursa: FB
Radu Zlati 
„autoritate epistemica” … M-a spart total. Epistemic, autorul pare ca rateaza faptul ca nu exista apicultori sau inotatori care sa fie salariati ai statului si, slava cerului, nici constructori de centrale electrice. Nu pare ca epistemologia l-a ajutat sa vada ca legea asta a salarizarii e pentru sistemul public si ca nu are de facut o ordonare pe o ierarhie care sa aiba legatura cu vreo performanta ci cu o valoare a functiei respective in societate. Sau ma insel eu, in deontologia mea stramba. Sau exista apicultori „la stat” lenesi si neperformanti care sunt mai bine platiti decat apicultorii privati harnici si super eficienti !? Oare intelege omul asta cu ce se ocupa sistemul serviciilor publice in tara asta (si in orice tara)?
ApreciazăApreciază