Aflăm că domnul Ministru al Educației, Adrian Curaj, a decis să dezlege nodul gordian al încâlcitelor interferențe dintre demnitățile de stat și cercetarea științifică, prin intermediul doctoratelor (obținute prin fraudă intelectuală) și să revoce organismul care l-a spălat de păcate pe fostul premier VV Ponta. Este un prim semn că noul conducător al MENCȘ are nu doar intenții bune, ci și voința necesară pentru a le duce la îndeplinire.
Din păcate aflăm, de asemenea, că, de la bugetul de stat, Educația va primi, pentru anul fiscal 2016, cu doar 10% mai mult decât în anul anterior. Cu alte cuvinte, în loc de un buget de 3,4% din PIB, precum în 2015, vom avea unul de 3,8%. Mai este oare cazul să spunem că acest buget este unul care continuă bugetele de mizerie ale anilor precedenți? Nu am la dispoziție toate calculele, dar în condițiile în care cea mai mare parte a bugetului merge oricum pe salarii, iar bugetul din 2016 va trebui să acopere și o mărire semnificativă a salariilor personalului din învățământ, rezultă la o primă aproximare că partea rămasă pentru cheltuieli, altele decât cele salariale, se va diminua în 2016 față de 2015, cel puțin ca procente, dacă nu cumva și ca cifră absolută. Aceasta, în condițiile în care sistemul de învățământ preuniversitar avea de prea multi ani cea mai proastă finanțare din Europa!
În aceste condiții, nu pot decât să repet cele spuse în declarațiile politice și de presă anterioare: un buget care prevede pentru Educația Națională un procent mai mic de 5% din PIB nu poate fi considerat un buget care să poată fi votat. Domnului Ministru nu îi rămâne decât să îl obțină sau să își piardă funcția luptând pentru acest fapt de normalitate pe care toți oamenii politici l-au clamat, tehnocrații l-au acceptat – dar căruia nimeni, se pare, nu este dispus să îi dea viață: un buget care să asigure Educației recuperarea decalajelor dintre România și majoritatea statelor europene.
Radu Zlati 
Comentarii recente