PNL, încotro?

Un amic penelist  îmi spune în social media:

evolutia PNL-ului, incepe sa semene cu cea a PNT CD-ului. Cred ca undeva, s-a vrut ca aceste partide cu istorie adevarata sa dispara.

Pe mail, primesc de la un amic pedelist:

Greșelile făcute de noi (vechiul PD-L) au fost repetate, cu manie proletara, de liderii din vechiul PNL !!!!! ( nu vreau sa intru in detali, dar modelul Cotroceni este molipsitor)

Eu, prins între Scyla și Caribda, ce să zic?

Dacă mergem pe modelul PNȚCD, sfâșiindu-ne între noi și plecând urechea la tot felul de acoperiți, la anul unul dintre baronii PNL aflat pe val sau doar ceva mai iute de mână, va fugi cu cheia și ștampila partidului. Iar Brătienii vor putea să se odihnească liniștiți.

Dacă mergem pe modelul PDL, înainte de primele alegeri ce vor urma vom face focus-grupuri pentru a găsi un nume, culoare și simbol sub care să mascăm simbolurile PNL, care vor fi devenit, între timp, nefrecventabile. După care vom fuziona cu USR, ALDE sau alt partid care ne va găzdălui, cum se zice în Maramureș.

Între timp, cei care cu adevărat țin la național-liberalismul românesc vor emite panseuri filozofice despre dacă ei trebuie să părăsească partidul, sau partidul i-a părăsit deja pe ei, plecând să moară puțin.

Liberali, treziți-vă!

Bonus Cel mai trist moment pentru mine (într-un fel; într-altul, poate fi considerat înălțător!) a fost acela în care nu seniorul partidului, domnul Quintus; nu președintele PNL, Alina Gorghiu; nu copilul teribil al liberalismului, Daniel Gheorghe – ci un coleg liberal mai în vârstă (venit dinspre PDL) ne-a adus aminte și ne-a dojenit că, în campania electorală, uităm de istoria noastră, uităm morții noștri, ne uităm ideologia, uităm de ”Prin noi înșine” și ne agățăm de iluzia că cineva venit din afară ne-ar putea ridica procentele electorale. Repet: în patru ani de activitate parlamentară, cel mai vibrant apel la tradiția național-liberalismului l-am auzit de la un fost pedelist. Cam aât.