De ce trebuie ales Orban Președinte al PNL

Mai întâi câteva precizări, esențiale pentru mine, în ceea ce privește relația dintre mine şi domnul Ludovic Orban:

• Nu suntem, domnul Orban și cu mine, prieteni, ci doar colegi de partid;
• Nu fac parte dintre cei din cercul restrâns de amici, sfătuitori de zi sau consilieri de noapte ai domnului Orban şi nici nu urmăresc a face parte: sunt sigur că, deja, are destui pupincuriști în preajmă, iar numărul  lor va deveni curând legiune;
• M-am oferit în două rânduri  (în preascurta precampanie la locale mai întâi, în campania pentru alegerile interne PNL  mai apoi) să îl ajut atât şi cum pot; oferta mea a fost acceptată dar în ambele cazuri ea nu a fost condiționată în nici intr-un fel din partea mea – nu așteptam şi nu aștept nimic pentru mine personal în caz de victorie a domnului Orban, în schimb aștept foarte multe din partea dânsului, pentru partid.
• În campania internă, pe paginile acestui blog sau în social media, am fost dur uneori cu contra-candidații domnului Orban, sau cu sprijinitorii acestuia, dar am căutat să fiu corect. Nu am fost tot atât de corect cu domnul Orban, deoarece nu am făcut niciodată o analiză a candidaturii domniei sale. Poziția mea a fost partizană şi pro-Orban dintru început şi recunosc acest lucru.

Acestea fiind zise, de ce cred că Orban trebuie votat ca președinte, mâine?

1. Pentru că, fără supărare, nu are contracandidat. Cu tot respectul pentru cariera politică a domnului Bușoi, dânsul nu a fost perceput niciodată  (dar niciodată, nici măcar când conducea, formal, organizația PNL București; sau când era secretar general al partidului) de către membrii de partid, de către simpatizanți, sau pur și simplu de către români,  ca fiind un lider de primă linie al partidului, nu a fost văzut ca o figură exponențială a acestuia. Fie și doar atât,  şi am putea încheia discutia. În schimb Ludovic Orban este o personalitate de marcă a partidului nu de azi de ieri şi, dincolo de avatarurile carierei sale politice, figura sa s-a identificat deja cu Partidul Național Liberal postdecembrist (cu bunele și relele sale), alături de alte câteva figuri politice (nu dau nume, te teamă să nu nedreptățesc pe cineva – dar domnul Bușoi în nici într-un caz nu se regăsește pe această scurtă şi onorantă listă).

2. Domnul Orban a găsit calea care merge direct la inimile activului de partid: prezența sa directă, fizică, peste mai tot unde se joacă soarta partidului: sunt puține localități din România, cât de cât semnificative, în care Ludovic Orban să nu fi fost, să nu fi avut contacte umane directe, să nu fi strâns nu doar mâini ci şi legături care, mâine,  se vor dovedi utile la votul de mâine,  dincolo de ce vor indica unii şi alții. Poate că domnul Bușoi este respectat de mulți membri de partid. Sigur însă, domnul Orban este iubit – de şi mai mulți liberali.
3. Orban s-a adresat prin platforma sa politică mai direct și mai eficace activului de partid, punând accent pe  puterea partidului, un partid resetat în mecanismele sale de funcționare. Liberalii nu doreau şi nu doresc în primul rând  cuvinte frumos înlănțuite şi viziuni europene generoase, ci  înainte de toate își doresc un partid puternic dar în cadrul căruia vocea lor să poată fi auzită. Poate că platforma domnului Bușoi este vizionară şi conectată la fluxurile de idei europene. Dar Orban ne oferă ceea ce majoritatea membrilor PNL își doresc să audă din partea liderului lor național: că partidul nu va mai fi o mică afacere, uneori sordidă, între câțiva „aleși”, ci o mare familie în care cu toții să avem, chiar şi iluzoriu, sentimentul importanței noastre în marele mecanism de partid.

4. Ludovic Orban este singurul competitor, mâine, capabil să insufle partidului, membrilor săi, acea stare de spirit generoasă şi entuziastă, pe care după 1990 doar Crin Antonescu a reușit să o transmită membrilor partidului. Ori în lipsa acestei stări de spirit partidul nu este decât o mașină de strâns semnături şi lipit afişe – un organism muribund pe care baronii de partid se ceartă, râvnind fiecare la ciozvârta cea mai suculentă.

5. Dintre cei doi candidați, Ludovic Orban pare a fi cel mai în măsură să reușească tuşa finală a unificării. Făcând apel şi primind sprijinul unora dintre cei mai importanți şi eficienți  (electoral vorbind) baroni de partid, proveniți din ambele părți ale „marelui PNL”, Orban poate să constituie o echipă echilibrată şi puternică totodată, capabilă ca până la viitoarele alegeri să facă uitate disensiunile apărute încă de la fuzionare.

Am oferit doar 5 argumente în favoarea lui Orban. Primele 5 care mi-au trecut, pe repede înainte, prin minte. Sunt mult mai multe – tot așa cum sunt şi argumente în defavoarea sa, sau în favoarea domnului Bușoi.

Dar acest articol nu este unul de analiză pură, ci o pledoarie în favoarea unui vot anume: votul dat candidaturii lui Ludovic Orban, platformei și echipei sale.

Mâine nu voi lua parte la Congres. Dar dacă aș fi fost mâine în fața urnei, nu aș fi avut îndoieli de ordin rațional să îl votez pe Ludovic Orban, ca fiind, în acest moment de răscruce al liberalismului românesc, singura opțiune câștigătoare.

PS A doua zi după Congres voi deveni critic cu domnul Orban, căci atunci când zeii vor să piardă pe cineva,  îl înconjură doar cu lăudători. Dar azi îndemnul meu pentru liberali, pentru aceia dintre membrii de partid care vor participa mâine la Congres, este: „Votați  Ludovic Orban!„