Arhive etichete: eugenio montale

Eugenio Montale — Aș fi vrut să mă simt aspru


Altfel am fost: om concentrate ce privește
în sine, în ceilalți clocotul
vieții ce fuge

Scrie un comentariu Continuă citirea →

Eugenio Montale – Armonia


Armonia-i aceea care n-a mers până la capăt,
nu e dorită de cel ce n-o cunoaște
nu e crezută de cel ce se-ndoiește.

Continuă citirea →

Eugenio Montale – Îngerul negru


O mare înger negru
funinginiu adăpostește-mă
sub aripile tale

Continuă citirea →

Eugenio Montale: În așteptare


Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.

Continuă citirea →

Eugenio Montale: Casă la țărmul mării


Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.

Continuă citirea →

12 Octombrie – Un domnitor martir şi vânzarea de ţară


Am ezitat pentru comemorările acestei zile, pe plan naţional, între moartea brutală a voievodului Grigore III Ghica şi înfiinţarea, prin decret imperial, a Universităţii din Cluj (1872). Pentru că despre UBB promit să revin în contextul a ceea ce voi numi ”Proiectul Transilvania”, parte a ceea ce ar trebui să fie ”Proiectul România”, am ales […]

Continuă citirea →