În editorialul său de astăzi, omul de afaceri Dinu Patriciu, preocupat constant, în ultimii ani, de găsirea unor soluţii pentru ieşirea ţării din criză, lansează o dezbatere inovatoare pentru spaţiul public românesc: ar putea o organizaţie a societăţii civile să fie mai eficientă decât partidele? Întrebarea pe care şi-o pune Dinu Patriciu porneşte de la constatarea că, potrivit sondajelor, “aproape jumătate dintre români nu vor să mai audă de politică, politicieni, partide, jocuri politice şi nu vor să mai aleagă dintre imaginile care se perindă pe televizor.” Sunt mulţi români care doresc o schimbare radicală, dar care au încetat să mai creadă că ea poate fi făcută de politiceni. Pentru ei, care este alternativa? “Producătorul transilvănean de afine, geologul care mai ştie ce resurse avem, intelectualii care caută soluţii, tinerii pe care să-i motivăm pentru a reveni, ONG-urile ce îşi propun să adune energii şi resurse risipite în lehamite, toate acestea n-ar putea forma o uniune a românilor liberi care, din afara politicii, să ne scoată din mlaştină? “ se întreabă omul de afaceri. Spune şi tu: Ar putea o organizaţie a societăţii civile să fie mai eficientă decât partidele?
Ce şanse ar avea astăzi o formaţiune precum Alianţa Civică în anii 90?
Nu este cazul să facem acum o istorie a Alianţei Civice, a realizărilor sale şi a marilor sale greşeli, ci doar să amintim contextul în care această formaţiune s-a născut şi care, din multe puncte de vedere, este asemănător cu cel de astăzi.
Constituită în noiembrie 90, din reprezentanţi ai elitei intelectuale româneşti, ca reacţie la abuzurilor grave comise de puterea FSN asupra democraţiei şi statului de drept, Alianţa Civică şi-a propus să influenţeze pozitiv decizia politică în stat şi a avut, în acea perioadă, o mare influenţă asupra vieţii publice româneşti. Vă mai amintiţi mitingul Alianţei Civice din 15 noiembrie 1990, la care au participat o sută de mii de oameni? Nimeni nu a mai reuşit, de atunci, o asemenea performanţă. Alianţa Civică a avut un rol decisiv şi în viaţa politică a anilor 90 şi a ridicat etica participativă la rangul de forţă a schimbării şi reformei. Mulţi dintre liderii de pe scena politică a anilor 90-printre care şi preşedintele Constantinescu-au fost propulsaţi de Alianţa Civică.
O organizaţie care să refacă legătura pierdută dintre politică şi cetăţean ar putea scoate ţara din mlaştină?
O formaţiune civică din care să facă parte intelectuali importanţi, tineri cu studii în străinătate, ONG-uri, antreprenori, ar putea convinge românii că noi toţi trebuie să ne preocupăm de marile probleme ale societăţii româneşti şi să ne implicăm în rezolvarea lor. O uniune a românilor liberi, sau oricum s-ar numi, nu ar trebui să fie o organizaţie împotriva politicii şi politicienilor, ci una care să refacă legătura pierdută dintre politică şi cetăţean. În acest sens, ar fi benefică prezenţa în această formaţiune a acelor politicieni care aderă la principiile acesteia. Ar putea fi o oportunitate de a se reconstrui, pentru partidele care ar şti s-o folosească.
O asemenea organizaţie ar putea avea şanse, cu condiţia să nu repete greşeala Alianţei Civice, care s-a divizat, o parte din alianţă transformându-se în partid politic.
Iată ce se spunea în declaraţia de principii care a stat la baza constituirii Alianţei Civice: „Societatea românească se zbate într-o criză gravă, din care nu poate ieşi decât printr-un efort al nostru, al tuturor. România se găseşte prinsă într-un angrenaj care poate duce la catastrofă dacă grupurile, personalităţile, persoanele care au dovedit ataşament pentru democraţie şi valorile civilizaţiei europene, nu întreprind o largă acţiune în cadrul societăţii civile. Viitorul nu depinde decât de hotărârea noastră de a ne dedica în întregime redresării naţionale.”
Suntem la fel de lipsiţi de repere ca în 1990, iar partidele politice nu le mai inspiră cetăţenilor încredere. Ar putea o organizaţie a societăţii civile să fie mai eficientă decât partidele?
Şi acum, ca şi atunci, ne zbatem în criză. Şi acum, ca şi atunci, românilor le lipsesc reperele, valorile şi au nevoie de o alternativă. Deosebirea este că atunci oamenii aveau speranţe, iar astăzi nu mai au. Acum au nevoie de acţiune şi fapte concrete. În acest context, pornind de la întrebarea lui Dinu Patriciu, spunesitu.ro lansează o dezbatere: intelectualii care caută soluţii, tinerii care studiază în străinătate şi nu găsesc motivaţia de a se mai întoarce în ţară, ONG-urile care se străduiesc să contribuie la dezvoltarea şi liberalizarea societăţii româneşti, micii întreprinzători, care se simt în pericol permanent din cauza politicilor falimentare ale guvernului, toate acestea n-ar putea forma o uniune a românilor liberi care, din afara politicii, să scoată din mlaştină?
sursa: Spune si tu
Radu Zlati 
Comentarii recente