23 iulie 2013 – despre Poșta Română

La 23 iulie 1862 a luat ființă Direcția Centrală a Poștelor, odată cu trecerea serviciului de poștă în administrarea statului. Și în această administrare a rămas… cel puțin până azi. Iar Poșta română, un alt fel de armată a României (nu doar datorită uniformei…) a rămas nu doar proprietate de stat ci și aducătoare de profit, până în ultimii ani. Desigur, tunul dat în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu (câteva milioane de euro căpușate pentru niște servicii pe cât de scumpe pe atât de inutile) în timp ce liderii sindicali din Poștă se aflau în campanie parlamentară, a dat peste cap echilibrul bugetar fragil (dar pozitiv) al poștei. Și tot așa, desigur că guvernele Boc nu au găsit  de cuviință să recapitalizeze Poșta. Care nu a trecut în stăpânirea mogulilor, după cum avertiza gubernatorul de la Cotroceni în propria sa campanie prezidențială, ci a fost lăsată pradă cloncanilor portocalii. Statele naționale unitare s-au clădit în și prin introducerea unor structuri relaționale între care armata, educația și poșta au fost printre primele și dintre cele mai prestigioase. Este o rușine pentru statul român să își vândă serviciile poștale, pentru că nu poate investi contravaloarea a 2-3 km de autostradă (și aceea niciodată finalizată) în dotări care să facă Poșta Română competitivă cu serviciile de curierat private. Probabil, ca și în alte ocazii, vom vinde poșta pe mai nimic, pentru ca viitorul proprietar să facă, cu aceeași Poștă, milioane de euro profit.

În 1920 s-a născut, pe un 23 iulie, Amalia Rodriguez, cea care a transformat fado într-un concept muzical mondial. Acestei mari cântărețe, decedată în 1999, îi dedic muzichia de mai jos. Odată cu toată admirația mea.