Personal, m-am cam săturat ca noi, cei care facem politică, să nu comentăm deciziile Justiției. Cică atentăm la independența acesteia. Nu văd cum eu, un parlamentar, pot să afectez independența unui judecător sau a unui procuror în exercițiul mandatului lor, în exercitarea funcției lor publice. Pur și simplu, nu văd cum. Dacă spun că judecătorii care au eliberat pe cei șapte tineri din Vaslui, acuzați de viol, sunt o rușine pentru sistemul judiciar românesc, le afectez independența? Ei au provocat răul, tot așa cum procurorii care nu au făcut recurs la respectivele hotărâri au consimțit la acel rău, și nimic nu mai poate fi îndreptat.
Din păcate, Justiția română, în ciuda veniturilor imense (raportați la veniturile celorlalte categorii socio-profesionale, judecătorii și procurorii sunt niște semizei ai salariilor bugetate și ai pensiilor necontributive), în ciuda legilor care apără independența reală a judecătorilor (nu cea împotriva declarațiilor politice, acestea sunt floare la pălărie…), nu merge mai bine acum decât în urmă cu câțiva ani.
Valul de anchete și de arestări din ultimele 6 sau 12 luni mi se pare neconvingător în ce privește calitatea actului de justiție, de vreme ce faptele incriminate sunt vechi de pe vremea lui Pazvante, iar dosarele sunt inițiate și ele de foarte multă vreme. Chiar dacă ar fi altfel, din păcate aceste floricele de la butoniera Justiției cum sunt anchetele și procesele intentate unor actuali sau foști demnitari ai statului român sunt doar vârful aisbergului. Chiar dacă toate acestea ar fi dincolo de orice îndoială (ca oportunitate și ca demers) dincolo de ele sunt miile, zecile de mi de anchete și de procese cu decizii în dungă, precum cazul evocat mai sus, al violatorilor din Vaslui. Cazuri în care nu doar bunul simț, dar și logica juridică sunt sfidate. Cazuri în care judecători cu o pregătire îndoielnică sunt promovați la eșaloane superioare, fără vreo justificare adecvată. Cazuri, cum este acela al judecătoarei care a pus în libertate trei dintre cei șapte violatori, deoarece și-au recunoscut vina (sic!), judecătoare care a luat la un concurs de promovare nota 0 (zero!) dar asta nu a împiedecat ca, mai târziu, să fie numită formator la o înaltă școală de pregătire a personalului din Tribunale.
Asta este Justiția română. Și dacă acesta este portretul ei, cel de dincolo de mască și farduri, eu m-am săturat să tac!
Radu Zlati 
Spui ca ” în ciuda veniturilor imense (raportați la veniturile celorlalte categorii socio-profesionale, judecătorii și procurorii sunt niște semizei ai salariilor bugetate și ai pensiilor necontributive)” si e ;adevarat …insa pentru a fi cu adevarat convingator, ar trebui sa fii si foarte concret – cat castiga un judecator si/sau procuror fata de cat castiga un parlamentar…
…oare de ce nimeni (aproape nimeni) nu da concret cifra si pentru judecatori ? ..e chiar „secret de stat”?
ApreciazăApreciază
hm… presupuneam că sunt știute. Dau mâine un update.
ApreciazăApreciază
Foarte bine! Asta este una dintre aberatiile democratiei care ma calca pe nervi – a nu putea comenta felul in care se face justitie, mai ales din parte cuiva care este ales tocmai ca sa se asigure ca societatea merge cum trebuie si ramane democratica. Un pumn in gura cetatenilor, asta este aberatia asta. Se mai adauga si cretinismul cu „antepronuntarea” care se mai flutura atunci cand cineva isi exprima convingerea ca x sau y este vinovat de ceva anume in timp ce x sau y se afla inca in proces. „Antepronuntarea” = 0 cand vine de la cineva care are nu are putere de decizie,; „antepronuntarea” e rea atunci cand apare la cel ce chiar e pus sa judece ceva, in conditiile in care n-a apucat inca sa audieze toate partile.
ApreciazăApreciază
desigur însă, propaganda PSD și Dragnea însuși au reținut doar prima parte…
ApreciazăApreciază